Crampei de viata

AVERTISMENT: in acest articol vor exista injuraturi.
Mama ei de zapada!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Doamne cat urasc iarna! Din toata inima!
Dupa ce ca e un frig de mori mai sunt si nevoita sa plec zi de zi de acasa si sa calaresc nametii pana la birou. Si dai si circula cu transportul in comun, ca deh, este chiar sport extrem cu masina pe vremea asta (mai ales cu cauciucuri de vara).
Si am asteptat sa se potoleasca potopul rece ca sa ies iar la munca. P**a mea! A doua oara pe anul asta cand am iesit sa dau zapada.
In primul rand masinuta mea este parcata in spatele blocului. Deci, in vecii vecilor nu va trece o deszapezitoare pe acolo.
Ma uitam pe geam si, daca nu stiam exact unde am parcat, chiar nu mai vedeam masina. Acum arata ca o mica dubita. Alba. Crescuse cu aproape 30 cm ininaltime si era flancata de cam tot atatia.
Doamne, si ma f***a o lene!!! Dar nah, unde este un barbat cand ai nevoie de el? Sunt buni la dat zapada si la dus gunoiul. :D Nobile indatoriri.
Ok, repet faza de acum cateva saptamani. Imbrac costumul de sky, ca sa nu mor de frig. Aratam ca un fucking blue alien. Apare o mare problema insa. Acum imi este mare costumul. Il am de vreo 2 ani si este ca si nou pentru ca, in profunda mea ura pentru iarna, nu l-am folosit decat pentru o singura excursie la munte, unde, am stat in cabana, logic!
Deci, revenind la problema, ce naiba sa fac? Imi pun curea la pantalonii de sky. Alta solutie nu era. Foarte tareee! Ok. Trag caciula pe ochi, pun manusile si car lopetile pana jos. Si dai si lupta si dai si lupta.
Doamneeee, cata zapadaaaaa! Eram pana in gat in ea si ea pana in gat cu mine! am lopatit la zapada vreo 2 ore. Obositor!!!
Intr-un final, dupa lupte seculare, de vreo 2 ore, am terminat! Phiuuu.
Partea cea mai frustranta a fost ca au existat vreo 2 vecini care m-au asistat de la geam in toata sfortarea mea cu natura si radeau. Radeau ca imbecilii impotenti pentru ca doar atat puteau sa faca. M-au aplaudat la sfarsit. Singura mea reactie a fost o injuratura pe masura micimii mintii lor, fapt ce i-a frapat. Sunt o domnisoara, ce p**a mea. Pot sa injur cat vreau si pe cine vreau.
In toata valtoarea asta era sa imi gasesc dragostea! Ehh, asa e viata. Alta data ma plangeam ca trece cu tramvaiul pe langa mine, ca "zboara", ca... sa-i ia dracu! Un boschetar a trecut pe langa mine. A cazut intr-o profunda admiratie. Ma enerva. Cand a vazut ca sunt aproape de final a zis ca sunt foarte sexy, asa, dand la lopata. Am incercat sa il alung verbal. Mai rau il intaratam. Am incercat sa arunc cu zapada il el. S-a ferit! Pana la urma mi-am luat inima in dinti, am schimbat lopata pentru zapada cu aia pentru sapat si m-am pus sa il alerg. Si de nu l-am alergat de am facut o noua poteca prin zapada.
La dracu... poate ca era romantica intalnirea asa... Love in zapada!
Pana la urma chinurile au luat sfarsit. Am incercat sa ma duc la magazin sa cumpar ceva, dar m-am razgandit cand am fost intampinata cu un ropot de rasete de catre tantiile de la butic.

Si am urcat in casa. Eram doborata de atata munca. Acum am inteles de ce am ales scoala. Nu sunt buna de sapa si de lopata.
Evident ca ma dureau toate mainile (am mai mult de 2... :D) si aveam nevoie de un masaj.
Unul care sa fie cam asa:


Tinand cont ca eu sunt blonda, am nevoie de un negru!!!