Crampei de viata

Fiecare dintre noi are niste pitici pe creier. Ai mei sunt multi, dar, dintre ei, se deosebesc 3 mari si tari. Imi plac la nebunie 3 lucruri: culoarea mov (in orice nuanta, forma), Hello Kitty (pentru novici) si cartile.
Iubesc cartile. Eram disperata la inceputul fiecarui an scolar sa miros manualele noi si sa le rasfoiesc ca sa vad daca mai erau pagini lipite pe la colturi si le desfaceam cu linia. De obicei astea erau spre mijlocul sau chiar sfarsitul manualului si ma gandeam cand o sa ajungem la lectia respectiva. Ajunsesm sa dorm cu ghiozdanul deschis langa pat ca sa simt mirosul cartilor toata noaptea.
Sysy girl ati putea spune. Dar nah, am mai spus, fiecare cu piticii lui.
Acum, de cand am crescut si am inceput sa am salariu, din nimicul meu imi cumpar carti. Am o ambitie sa imi completez toata colectia de la Editura Trei plus multe alte sute de carti ce ma asteapta pe rafturi. Am insa o mare dezamagire: ca sunt foarte scumpe si nu imi pot permite tot ce vreau, cand vreau.
S-a intamplat insa ca prin toamna, cand eram cu 2 prietene pe la Carturesti (locul unde as sta 24h din 24) sa imi sara in ochi noua aparitie de la editura mentionata mai sus. Era vorba despre "Opus pistorum" a lui Henry Miller.
Ahhh, Henry... I love you!!!
Stiam despre el, vazusem filmul Henry si June (il recomand celor care nu sunt pudici si care nu au principii comuniste si inchizitioniste despre ceea ce inseamna sa iti traiesti viata).
Fiind noua aparitie, costa o gramada de bani. Hmm... Dilema, dilema. Sa platesc telefonul sau sa cumpar cartea??? (era aceeasi valoare)
Nu m-am putut desprinde de carte si ma gandeam ca daca as fura-o, aia de la intrare de la Carturesti sunt sprinteni si o sa ma prinda... Off...
Evident ca am inchis ochii, am scos portofelul din geanta si am plecat spre casa de marcat fara sa ma mai uit inapoi sau sa ma gandesc mai in profunzime. Am cumparat-o. Am iesit din librarie si... yupyyyy... cartea era a mea.
Au fost cei mai bine cheltuiti bani din viata mea. Am fost fascinata inca de cand am citit coperta exterioara si eram ferm convinsa ca in maxim 3 zile o s-o asez langa celelalte carti deja citite.
Cu experienta lui Sade (Justine si Juliette) si a lui Masoch (Venus invesmantata in blanuri) imi imaginam ca aceasta lectura va fi usoara, asa, ca o ploaie de vara.
Am ramas insa surprinsa sa descoper cea mai porcoasa, directa si porno lectura din viata mea de cititor fidel de literatura erotica.
Redau mai jos cateva comentarii despre aceasta carte, sustinand ca daca pana si prietena mea pudica si-a cumparat-o si a citit-o, inseamna ca merita.
Oricum, de gustibus non disputandum.

"Un roman inedit al lui Henry Miller, descoperit şi publicat pentru prima oară în Statele Unite, în 1983
Pistor – oris (latină) = Miller (engleză) = morar
Iată o carte explozivă, care are potenţialul de a reintroduce ideea de cenzură pe piaţa editorială românească. Nu este vorba despre literatură erotică, ci de o supradoză de pornografie de cea mai pură calitate. Romanul a fost scris între anii 1941–1942 la Los Angeles pentru un prieten librar aflat la ananghie. Miller i-a încredinţat treptat, pe măsură ce scria, manuscrisul amicului său, cu intenţia ca, din vânzările lui, acesta să-şi poată susţine financiar librăria. Prin urmare, Milton Lubovitski a vândut textul pe sub mână câtorva celebrităţi de la Hollywood din vremea aceea. Mult timp nu s-a ştiut mai nimic despre el, fiind considerat oarecum secret datorită caracterului său pornografic. Textul lui Miller a ieşit la lumină mai târziu, devenind un clasic al literaturii libertine. Opus Pistorum este, prin excelenţă, chintesenţa erotismului din lucrările lui Miller, cartea fiind un amestec de ficţiune şi autobiografie, înţesată cu scene care depăşesc graniţa obscenului şi care sfidează orice limită morală sau etică.
«…O carte care, din start, ridică o asemenea avalanşă de întrebări… trebuie să fie fascinantă. Sau fascinant de perversă. Sau perversă la modul fascinant, ceva ce te trimite cu gândul la un Marchiz de Sade eşuat într-un Paris babilonian al tuturor promiscuităţilor.» Dan-Silviu Boerescu
«Pentru mine, obscenitatea este un lucru bun, pentru că înseamnă a povesti lucruri adevărate, iar mie îmi place să scriu despre realitate şi nu să o ascund în mod ipocrit.» Henry Miller"