Crampei de viata

De abia azi mi-am facut curaj sa vad si eu "Eternal sunshine of a spotless mind". Da, stiu ca e deja legenda si ca a aparut in 2004, dar nu am considerat pana acum ca este cazul sa il vad. Probabil pentru ca mi-era frica sa nu mi se intample ceva asemanator (stupid, stiu, dar...).
Ce ar fi daca tot ce era in film ar fi posibil (sau e deja)?
Cum ar fi daca am putea sa platim pe cineva si, intr-o noapte, sa ne stearga din memorie ceva care ne chinuie, doare, bantuie?
M-am intrebat daca as apela la asemenea servicii...
Probabil ca daca ar fi destul de recenta intamplarea (fix atunci te doare cel mai rau), da, as face-o.
Si totusi...
Pansand-mi ranile de pe suflet (eu am un asemenea pansament pentru sufletul meu zbuciumat), sustin sus si tare ca as pastra toate amintirile. Si bune si rele. Fiecare dintre ele are farmecul ei. Ce am mai incerca noi sa invatam din ele daca le stergem?
Si, plus de asta, daca ele exista in sufletul nostru, inseamna ca, la un moment dat, au insemnat ceva pentru noi. Ne-au influentat cu ceva viata sau ne-au facut sa traim niste momente unice. Sunt sigura ca le putem ascunde (daca nu le mai vrem pentru o perioada) in sertarasele din sufletul nostru si sa le scoatem la un moment dat.
Eu zic sa le pastram!