Am ales sa inchei seria articolelor pe 2009 cu cea mai frumoasa poezie de dragoste pe care am citit-o pana acum.
Este opera lui Andrei Pavel si face parte din culegerea sa de poezii intitulata Arta deceptiei. Poezia incheie capitolul Amintiri pierdute.
- Am asa o pofta de chiftelute marinate... de n-ai idee..., zise el si se uita cu ochii lui mari la mine.
Lasase asa, capul intr-o parte ca si catelusii care cersesc atentie. Apoi m-a mangaiat usor si s-a dus catre frigider. Cumparase carne tocata, oua si condimente pentru chiftelute. Mi le-a aratat si a zambit cu toti dintii. Deci era premeditata, nu i s-a facut pofta brusc.
Nu aveam nici un chef sa gatesc la ora 1 noaptea, mai ales ca urma sa plecam a doua zi devreme. Am oftat. Si-a dat seama ca nu vreau, drept urmare a inceput sa isi miste corpul ca si cum ar fi dat din coada si chitaia.
Normal ca am cedat. Puteam sa nu?
- Ok... daca ti-e pofta... dar ma duc sa ma schimb... nu pot sa gatesc, mai ales sa prajesc carnea asta in hainele in care avea de gand sa dormmm...
-Nu, nu te schimba, te rog!
- Dar o sa miroasa a mancare si nu imi place. Trebuie sa ma schimb. Nu suport sa stau in casa cu hainele in care dorm, mai ales sa gatesc cu ele.
- Nu! Te implor, lasa-le pe tine. Am o fantezie cu bucataresele, mai ales daca hainele lor miros a mancare...
Iar a ranjit cu toti dintii!
Hmm, o provocare, o porcosenie, poate iese de ceva interesant...
Am facut un compromis si am ramas cu hainele acelea pe mine.
M-am apucat de calit ceapa, de framantat carnea, de pus orez, oua, etc... El a incins uleiul, mi-a pregatit faina si... dai si prajeste blondo, la ora 2 noaptea chiftele... ca nah... ii e omului pofta.
Eram murdara de faina pe maini. Se lipise carne de faina si toate de mainile mele. M-a apucat stranutatul si m-am umplut toata de faina... AVEAM DRACI... MULTI!
Statea pe un scaun langa mine si radea. Radea ca ma chinui si stia ca ma enerveaza cand rade asa...
N-am mai rezistat, am luat de chiftea prospat fainata si i-am lipit-o pe ochi. S-a blocat. Nu a mai ras. Am crezut ca s-a suparat pentru ca este mai coleric decat mine (da... exista) si eram sigura ca va spune 2-3 vorbe de duh si va pleca sa se culce.
Dar nu. A luat chifteaua cruda de pe ochi, a muscat din ea si a venit sa ma sarute. Stie ca imi place sa mananc carne cruda. L-am sarutat si mi-a pasat bucata. M-a mirat ca nu s-a suparat. Cu cealalta mana mi-a ridicat bluza si a inceput sa ma mangaie. A apropiat incet mana in care avea chifteua si m-a atins usor. Era rece. Nu am schitat nici un gest de dezaprobare. Era al dracului de kynky.
M-a intors brusc si cu o miscare de care nu il credeam in stare mi-a dat pantalonii jos. L-am simtit apoi. Era tare "bucuros". Nu a mai asteptat sa reactionez in vre-un fel si l-am simtit inauntru. Tot.
Imi adulmeca mirosul de prajeala din haine si era extrem de excitat. Am incercat sa ii spun ca se arde ce e pe foc, dar nu i-a pasat. M-a intors din nou si m-a urcat pe masa.
Nu are rost sa mai precizez ca s-a ars ce era pe foc si s-a umplut bucataria de fum. Imi era frica sa nu se sesizeze vecinii si sa cheme pompierii (cine ma stie, cunoaste problema mea cu pompierii).
A fost cea mai flamanda partide de sex din viata mea si am savurat-o la maximum.
Oricum, prima si a treia prajeala au fost salvate. Si a reusit sa manance 2 chiftelute. Maine ii fac si marinate ca stiu ca vrea.
SUNTEM NEBUNE.
Punct.
Acum incep sa ii inteleg si pe amaratii astia de barbati. Am zis ca incerc...
Pai, pe bune acum, cum sa isi mai dea seama in ce directie sa se indrepte ca sa inceapa sa faca ceva in privinta noastra (a femeilor) daca noi ne schimbam atitudinea si starea ca secundarul de la ceas?!
Ba vrem, ba nu vrem. Vrem, dar... stai asa... ca parca nu merge asa usor, ca parca ar fi mai bine asa... sau nu asa... invers... dar stii, eu vreau ceva stabil, eu nu sar asa in pat din prima (si in gandul ei e deja intr-o capra 69 sau de 69 de ori in capra), eu sunt cuminte, nu am mai facut asta niciodata (cacat... e cea mai mare fantezie a ta dar ti-e frica sa recunosti)... Si cate si mai cate!!!
Vorbeam azi cu un prieten si ma intreba de ce dracu ne place sa fim mintite?
Sunt doua raspunsuri la aceasta intrebare: 1. daca fata cauta scuze inseamna ca nu e interesata si asa incearca sa scape; 2. suntem atat de instabile emotiononal incat le sugeram in mod direct barbatilor ce sa ne spuna ca se ne "convinga".
Eu nu cred in faza de prietenie intre un barbat si o femeie. Da, exista, insa la un moment dat totul se reduce la fizic(a). Si, sincer, oricat de beat sau treaz ai fi, toate femeile iti par bune la un moment dat (valabil si invers).
Asa ca... sa o lasam balta bai fetelor. Un lucru e clar. Ambele sexe gandesc la fel. Poate ca suntem noi atrase de niste tipologii anume, dar tot o gaura avem de umplut si ei au cu ce sa faca asta.
Nu mai are rost sa ne ascundem dupa cires. Sunt sigura ca nu exista femeie care sa nu isi fi imaginat cum arata amicul ei gol intr-un anumit moment, cum ar face dragoste iubitul prietenei ei bune (cum ar face-o in 3, daca ar gandi ca mine), sau ce senzatii i-ar starni prietena ei sau a amicului ei.
Toti suntem bipolari. Toti tanjim la lucruri extreme dar unora le e frica sa recunoasca asta. Si cei care o fac sunt criticati, marginalizati, declarati vulgari si nesimtiti, sau, in cel mai rau caz, obsedati.
Nu-i nimic, atunci cand femeile se vor organiza si vor merge in grup la psiholog, le vor face programare si barbatiilor.
Asta ar cam vrea sa arate ca o lista a greselilor din 2009 si a posibilitatilor de rezolvare a lor.
Pai... am facut o groaza de porcarii anul asta. Per ansamblu a fost un an 60% de cacat si 40% cand a mirosit a trandafiri mov.
- m-am indragostit de un imbecil. Si asta tot datorita tembelismului meu irecuperabil si ireparabil. Imi promisesem sa nu fac asta, dar aveam 2 ani de pauza si relaxare emotionala si parca lipsea ceva framantare sentimentala. Si mi s-a pus pata. Si, cum nu imi place sa pierd, NICIODATA, am facut sapaturi, am recurs la santaj sentimental, am fost penibila, dar am reusit. Am reusit sa il am, chiar daca numai fizic. Psihic era numai in mintea mea. Nu am sa uit niciodata cand, in momentele penibile (dar si dragute in acelasi timp) de dinaintea primei noastre partide de sex, incercam sa incropim o discutie si am spus ceva de genu': "te cunosc de cateva luni de zile..." si raspunsul a fost: "ma stii de cateva luni de zile... de cunoscut nu ma cunoasti inca!". Una peste alta, cel pe care il stiam de prin februarie a reusit sa ma bage in patul lui (cu voia mea) prin august, de vreo 2 ori. And then...? Nimic. Deci, AM PIERDUT... si am spus mai sus ca nu imi place sa pierd... NICIODATA.
Solutia? Pai orgoliul meu inca sangereaza rauuu. Si pentru mine este o chestie neterminata pentru ca nu exista un final la ea. Repet, pentru mine. Pentru ca, se pare ca eu am pus suflet si am luat-o ca fiind mai mult decat este de fapt. Nu vreau sa ma razbun pentru ca tin foarte mult la el, dar vreau sa inchei aceasta chestie, in orice fel, dar sa o inchei, sau, in cel mai optimist scenariu, sa o continui...
- am ramas la acelasi job. El, este un job antrenant, frumos, cu multe responsabilitati si care aduce mari satisfactii pe plan profesional si iti mangaie orgoliul. Dar atat. Salariul este ingrozitor de mic si sistemul este intr-o mare groapa de gunoi. Am refuzat un contract de studii in alta tara tocmai pentru ca nu am putut sa renunt la 3 ani de munca. Si am ramas cu acelasi salariu, chiar mai mic in ultimele 2 luni (traiasca statul roman care ne-a obligat sa ne luam concediu fara plata). Deci, situatie de cacat.
Solutia? Am gasit ceva auxiliar. Un castig neasteptat dar care presupune o munca titanica. Mi-am castigat dreptul la o bursa europeana pentru doctorat. In chimie. Prietenii mei glumesc pe seama asta; cica ultima femeie doctor in chimie a fost ucisa in revolutia din decembrie '89. Dar pana sa ajung sa patesc asta trebuie sa devin sotie de presedinte al tarii... hahahaha. Aici pot sa spun ca mirosea a trandafiri mov.
- m-am axat mai mult pe descoperirea si explorarea laturii mele artistice. Am scris pe blog, am inceput sa scriu o carte, am desenat foarte mult si am avut primele doua proiectele: de scris o sceneta si de facut un referat artistic despre Paris... in franceza. Am vazut ca este mai usor sa desenezi si sa colorezi cu creioane decat cu pensula pe panza. Dar, incercarea moarte n-are si prin exercitiu te perfectionezi.
Solutia? Am in plan sa imi completez colectia cu literatura erotica, sa imi cumpar domeniu pe net, sa termin cele 6 tablouri/colaje pe care le-am inceput, sa imi amenajez o camera din apartament ca birou de lucru cu tot cu sevalet, sa ma apuc de cursuri de arta teatrala si actorie (si sa joc in prima mea piesa adevarata, pe scena unui teatru), sa ma apuc iar de cursurile de balet.
Aici chiar miroase a 100 de trandafiri mov.
- am stat acasa in concediul de asta-vara. De cacat, dar macar am avut timp pentru mine. Chiar am stat 3 saptamani cu mine si am realizat ca este chiar interesant. Din pacate asta a mai sensibilizat un pic relatia cu gasca, ca nah... ochii care nu se vad, se uita. Am reusit insa sa vad marea de 2 ori si de fiecare data a fost foarte antrenant. Prima data am plecat la ora 00.00 din Bucuresti si am condus ca o nebuna pana la Liberty Parade. Am mai prins cateva ore si a fost foarte tare. Apoi am fost la concert la Duffy, in Mamaia, intr-o vineri, cand "eram foarte bolnava si nu m-am putut duce la birou".
Solutia? Sa imi gestionez mai bine farama de finante pe care o posed si sa imi planific si sa si achit din timp tot ce presupune vacanta si timp liber.
Cat despre ceea ce va urma in anul ce vine??? Offf, nici nu vreau sa ma gandesc. O sa am foarta multa treaba la job, am cel putin 2 nunti la care trebuie sa particip moarta-coapta (la una dintre ele chiar organizez petrecerea burlacitelor... sa vedeti aici dezmat, nu gluma!), sa ma apuc serios de scoala si sa stau ore intregi in laborator, printre studenti si substante chimice (asta chiar imi doresc foarte mult), sa imi termin de scris cartea, sa mai slabesc cel putin 10 kg, sa il fac pe printul (cu tot cu calul sau alb) sa gaseasca adresa mea, sa fiu mai egoista si sa ma respect mai mult.
Deci... promit sa echilibrez balanta. Sa miroasa mai mult a trandafiri mov si mai putin a altceva.
Semnez, ZOE.
... sau, doi politisti numarau o trila.
Am avut aceste cateva zile libere cu ocazia sarbatorilor de iarna. Si le-am petrecut cu familia si prietenii. Asa e cel mai frumos.
Mosul nu a fost foarte generos, dar, saracul de el, il cred. Ce imi doream eu nu avea cum sa incapa intr-o cutie sau intr-o punga de cadouri. De fapt, nici nu e ceva material... Whatever...
Am sa incerc insa sa va explic trilema mea. Trilema este de fapt o dilema si inca un pic...
Sunt sigura ca exista in viata fiecaruia dintre noi persoane pe care nu le puteti suferi. Care, in principiu, au facut ceva rau in trecut si care v-au suparat cu ceva, drept urmare, acum nu le puteti suferi. Pana alaltaieri exista si in viata mea cineva de genul asta.
Aici incepe prima parte din trilema mea.
Este draguta, desteapta, poate cam prea libertina si mi-a furat iubitul din clasa a VII-a. De atunci nu o mai pot suferi. Am mai spus ca am simtul proprietatii foarte bine dezvoltat. Din clasa a VII-a pana acum ne-am mai intalnit si toata lumea si-a dat seama ca daca as fi vrut sa o fi paruit de cateva ori.
Vineri seara insa, am iesit cu ea si inca 3 persoane intr-un bar. Ce se poate intampla cand se aduna 3 fete si 2 baieti (acestia din urma straini mie)? Toate discutiile duc la sex. Am glumit destul de mult pe seama unuia dintre ei si..., mai in gluma, mai in serios, discutia s-a mutat catre noi doua. Cum am avut deja o experienta girl-to-girl si ea isi doreste, m-am aratat dispusa. Si uite asa, s-a aprins scanteia in mintea ei. A tot tinut sa imi mentioneze ca ea a vorbit serios si ca se gandeste cu ardoare la asa ceva. INCREDIBILLLLLL! Dupa aproximativ 13 ani de ura si nervi, sexul dezamorseaza tot.
Si am inceput sa o privesc cu alti ochi. Este destul de kynky si are o imaginatie bogata. Si... cred ca ar iesi ceva scantei. Hmmm... Astept sa faca primul pas. Pana la urma ea trebuie sa ceara, eu sunt aici.
A doua parte a trilemei o reprezinta o bucatica din felul meu de a fi. Cea mai buna prietena a mea a spus ca ma vede mai degraba mama decat sotie (asta insa intr-un viitor foarteeee indepartat). De ce? Pentru ca eu nu cred in casnicie, nu cred ca pot exista oameni fideli, nu cred ca poti sa stai cu cineva ani si ani de zile in aceeasi casa si sa formezi FAMILIA PERFECTA. Ciudat ar spune cei care ma cunosc, tinand cont de faptul ca ai mei se cunosc de 38 de ani si au o casnicie veche de 28 de ani. Dar altele erau vremurile. Altele erau conceptiile, dorintele, nevoile. Cu toate ca sunt inconjurata de amici casatoriti sau cuplati de ani de zile, nu mai cred in ceva stabil. Poate ca nu mai am incredere in oameni... sau in mine.
Drept urmare sustin sus si tare ca eu nu ma marit si nu vreau copii.
Si cred ca pierd foarte mult din cauza asta. Cred ca "am pierdut puncte" si in fata LUI cu asta.
Si tot zilele astea mi s-a demonstrat ca mai exista baieti care vor asa ceva (familie, casnicie, copii). WTF? Gresesc eu? ... Se pare ca da. Am sa invat sa imi tin gura. Sa pastrez aceste ganduri pentru mine si poate nu voi mai speria oamenii din jurul meu.
A treia parte este totusi felul meu de a fi, per ansamblu. Eu iubesc oamenii. Si mai ales prietenii. Eu ajut mereu, cu ce pot, cat pot. De cele mai multe ori, din ratiuni financiare, nu am putut sa fiu mereu ACOLO sa fac ACEL LUCRU cot la cot cu ceilalti. Dar intentionam asta. Recunosc ca sunt curioasa, dar ma doare al dracului de mult cand raman ultima care afla x chestii, cand sunt ultima invitata in x loc, doar pentru ca nu eram acolo cand s-a discutat despre acel x lucru. Imi place sa cred ca prietenii sunt prieteni indiferent de disponibilitatea sau indisponibilitatea unora dintre noi.
Apoi, poate ma implic prea mult. Poate pun prea mult suflet in orice lucru neinsemnat si un eventual esec sau refuz doare de o mie de ori mai mult decat in mod normal.
Poate sunt prea sfatoasa si cred ca detin adevarul absolut (acest lucru mi-a fost reprosat). Dar eu nu am sustinut niciodata asta. Doar, datorita faptului ca imi place sa comunic, imi spun parerea. Asta nu inseamna ca ce spun eu e litera de lege (ciudata alaturare de cuvinte tinand cont ca eu CHIAR FAC LEGI la job).
Si poate ca IMI PASA PREA MULT. Prin definitie eu sunt foarte egoista, dar cand e vorba de actiuni ce implica si relatiile (fie ca e vorba de cele cu prietenii sau de cele cu baietii/barbatii), sunt repetenta cu coronita (cred ca o sa inregistrez replica asta pentru ca ma defineste 100%).
Una peste alta, noul an se anunta greu. Foarte greu. Trebuie sa imi revizuiesc comportamentul, sa fiu mai miserupista, sa am mai multa grija de mine si, daca tot sunt neagra in cerul gurii (asa spune mama cateodata... ma considera rea), pai atunci sa se vada asta.
Si totusi... poate sunt doar refulari de sfarsit de ani... sau nu.
Inca o capodopera a regizorului meu preferat, Tim Burton.
De abia astept luna martie... hihihi.
People tend to hold overly favorable views of their abilities in many social and intellectual domains.
The authors suggest that this overestimation occurs, in part, because people who are unskilled in these domains suffer a dual burden: Not only do these people reach erroneous conclusions and make unfortunate choices, but their incompetence robs them of the metacognitive ability to realize it.
Across 4 studies, the authors found that participants scoring in the bottom quartile on tests of humor, grammar, and logic grossly overestimated their test performance and ability.
Although their test scores put them in the 12th percentile, they estimated themselves to be in the 62nd.
Several analyses linked this miscalibration to deficits in metacognitive skill, or the capacity to distinguish accuracy from error. Paradoxically, improving the skills of participants, and thus increasing their metacognitive competence, helped them recognize the limitations of their abilities.
A Glasgow smile (also known as a Glasgow grin, Anna grin, Chelsea grin or Chelsea smile) is a nickname for the practice of cutting a victim's face from the edges of the mouth to the ears.
The cut – and the scars it leaves – form an "extension" of what resembles a smile.
Sometimes to further hurt or even kill the victim, he or she would then be stabbed or kicked, most notably in the stomach (or in case of kicking, the groin), so that the face would be ripped apart when the victim screamed.
The practice originated in the Scottish city of Glasgow, which gave it its name. It also became popular in Chelsea, London (where it is known as a "Chelsea grin") and other areas of Britain, for gangs hoping to leave a message to rival gang members. If cut deep enough, the victim may bleed to death.
Success is going from failure to failure without loss of enthusiasm.
Consider ca cel mai simplu, frumos, intim, sexy si personal lucru dintre doi oameni este SARUTUL.
Pentru mine inseamna incununarea suprema a tuturor sentimentelor ce pot exista intre doi oameni. Este cu mult mai presus decat sexul in sine si valoreaza de un infinit de ori mai mult decat acesta.
Acum cateva luni as fi putut sa pariez cu tot ce am ca nu exista sex bun fara sentimente. Ca preludiul include o "mozoleala" substantiala si schimb enorm de saliva. Ca asa incepe acel ceva dintre cei 2. Acum nu mai sunt atat de sigura. Se poate si fara sentimente, fara indragosteala aia care transforma si cel mai cerebral om in "visatorul prostovan".
Se poate sa ai parte de ceva bun de fiecare data si chiar sa se imbunatateasca pe masura ce actiunea se repeta.
Da, exista acea cutie cu bune bomboane de ciocolata si este atat de bine sa savurezi cate una, rar.
Si totusi...
As putea oricand sa apreciez foarte mult un sarut din partea unei persoane la care tin sau pe care chiar o iubesc in defavoarea sexului, dar si o buna partida de "friky friky" cu cineva care stie care-i treaba acolo jos in defavoarea "mozolelii".
Recunosc ca sunt cam ambigua in aceste declaratii, dar nu prea reusesc sa exprim aceste trairi.
Un lucru e simplu: mi-ar fi foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa sarut o persoana pentru care nu simt ceva deosebit. Sunt sigura ca ar fi ceva fortat si, din pacate pentru mine, nu ma pot preface.
Am experimentat asta vara posibilitatea de a avea pe cineva la care tineam foarte mult. Si, in cele doua dati in care am fost mai apropiati ce de obicei, s-au intamplat multe. Am mai povestit despre asta, dar ideea era ca probabil dorinta, cantitatea considerabila de alcool si implinirea ambitiei de a-l avea m-au facut sa consider ca saruturile lui sunt perfecte. Si poate chiar sunt. Sigur sunt, pentru ca asa le vad eu, pentru ca asa vreau eu sa fie, pentru ca...
Mi-a placut foarte mult rabdarea cu care el a inceput totul. Rabdarea cu care a explorat fiecare por al pielii si atentia care a acordat-o fiecarui centimetru de piele.
Si saruturile lui... ohhh... probabil ca nu sunt cu nimic mai speciale decat cele ale altor baieti/barbati, dar... sunt ale lui.
Ai putea spune ca amintirile sunt frumoase atunci cand le ai si ca totul ar trebui sa ramana acolo, in cutiuta aceea din sufletul tau pe care scrie numele lui, dar la mine e mai ciudat. La mine se acceantueaza pe zi ce trece. Si ma roade. Ma roade pentru ca a ramas o "treaba neterminata" si pentru ca stiu ca merit mai mult... si, mai ales ca stiu ca el poate oferi asta. Si chiar nu cer prea mult!
Oricum, concluzia este simpla si evidenta: un sarut nu este doar un sarut... este gestul suprem al dorintei!
Am terminat de citit cartea "Fantasmele erotice ale barbatiilor" scrisa de ziarista Nancy Friday.
Scrisa e mult spus. De fapt aceasta ziarista a facut un pas foarte inteligent. A dat un anunt in ziar si pe cateva site-uri ca ar fi interesata sa primeasca scrisori cu ceea ce este in mintea barbatiilor cand este vorba de fantezii, emotii, trairi. De fapt, cam la ce fantazeaza barbatii atunci cand fac sex (ca dragoste fac foarte rar) sau cand se masturbeaza.
Citisem inainte "Fantasmele erotice ale femeilor" de aceeasi autoare si imi lasase o impresie relativ dezamagitoare. Dar, ma gandeam ca poate femeile nu au fost foarte sincere, sau, ele, pentru ca iubesc, nu prea au nevoie sa fantazeze. Se implica atat de mult in actiunea de sine, incat nu mai au timp sa fantazeze. Au fost cateva fantasme insa pe care le pot considera relativ deplasate sau "cam bolnave", dar mintea omului este nemarginita.
Trecand acum la fantasmele barbatiilor, ma asteptam la multa pornografie verbala, la multa desconsiderare a femeii, la ganduri "foarte murdare" si porcosenii.
Am fost surprinsa sa vad ca in 550 de pagini barbatii viseaza aproximativ 75-80% cum sa isi satisfaca mai bine iubita/sotia/amanta/prietena si apoi sa spunem ca ca se gandesc la EI.
In afara de capitolele cu fetisism pentru haine, placerea lor pentru dusurile reci (nu este vorba de dusurile propriu-zise... promit sa revin cu un articol explicativ in viitor) si putinele cazuri de sadism (spre dezamagirea mea), barbatii chiar simt nevoia sa isi faca partenera sa se simta bine.
Am ramas surprinsa sa vad ca majoritatea fanteziilor lor se concentreaza pe dorinta de a-si satisface femeia din pat. Unii dintre ei nici nu mai dadeau mare importanta orgasmului propriu, ci considerau orgasmul ei ca implinirea si satisfactia personala suprema.
Una peste alta, pot spune ca este o carte nerecomandata pudicilor sau celor care vad sexul ca o datorie sau ca pe un tabu.
Nu stiu cat de mult poti invata din ea, ca, pana la urma, din punctul meu de vedere, fiecare om ar trebui sa aiba propriile sale fantezii, nu sa le imprumute de la altii.
Dar... este interesant sa observi ca langa fiecare dintre noi exista mereu o persoana care se poate gandi chiar in momentul acesta la tot felul de "chestii", fara ca tu, cel de langa el, sa iti dai seama, sau fara ca el/ea sa se dea de gol.
Revin la dorinta mea de a avea puterea sa pot citi gandurile oamenilor... Cred ca as ramane foarte surprinsa si mi-as putea schimba parerea despre unii dintre cei de langa mine.
Imi doresc sa primesc de la Mos Craciun, oricare ar fi el anul asta, jucaria aia cu Hello Kitty in avion.
Se gaseste la Carreffour Colentina (probabil ca si in celelalte supermarket-uri de acelasi tip) si este la raionul jucarii.
P.S. Exista si Hello Kitty in masina, dar pe aceasta o am deja.
:D
"Auzi...
Azi am vorbit cu niste fete despre un baiat. Si nu era vorba despre tine.
Si... Nu m-am simtit vinovata cu nimic si nici nu mi-a parut rau ca nu era vorba despre tine!
... Dar... una dintre fete a intrebat de tine. Si... a picat asa, un pic, destul de aiurea...
As fi vrut sa spun ca ESTI LEGENDA! Si ca nici nu mai stiu cine esti!
Dar nah... "
Fragment din "MANIFEST CONTRA TA"
M-am saturat de delegatii, de plecat de acasa cu zilele, cu saptamanile, de vorbit non-stop in engleza sau in franceza, de lucrat haotic si mult peste limita programului meu de bugetar!
Vreau acasa, in patutul meu, sa vad la TV programe in limba romana, sa ascult stiri si mai ales RECLAME, sa pot sa ma intalnesc cu prietenii mei, sa pot sa ii sun de cate ori vreau (m-ar rupe roamingul daca as face asta si cand sunt plecata).
Vreau acasa sa pot manca ce vreau eu, sa pot iesi prin lume si sa nu trebuiasca sa gesticulez la McDonald's ca vreau meniul ala cu sucul ala, etc, etc...
E foarte aiurea sa te uiti pe peste tot si sa vezi decoratiuni de craciun si toate aranjamentele astea si sa realizezi ca esti la distanta de 5 ore de Bucuresti, intr-o tara de kkt si cu o limba absolut imposibila!!!
VREAU ACASAAAAAAAAA...
Offf!!!
Acum am inteles de ce nu a mers intre noi 2.
Era chiar absurd, de fapt, IMPOSIBIL.
Eu sunt asa:
"Ati vanat? Ca mi-e foame si n-am chef sa ma murdaresc pe labute de sangele victimei. Oferiti-mi voi dumicatii cei mai buni. Si da, puteti sa tineti restul, doar sunteti prieteni cu leoaica.
Daca ati hotarat sa va faceti o trupa, eu va fac favoarea sa va fiu solista, altfel n-aveti nicio sansa. Daca v-ati gandit la un proiect, uite, accept sa imi asum eu inaltul patronaj, pentru ca oricum singuri sunteti in deriva. De fapt, daca e vorba despre orice pe lumea asta, eu cred ca tot la mine v-ati referit/gandit cumva, dar v-a fost jena sa spuneti lucrurilor pe nume. Hai, toata lumea sa scandeze acum: le-oai-ca! le-oai-ca! le-oai-ca!
Uite, ca sa intelegi mai bine, eu ma pun aici, pe piedestalul asta, si voi puteti sa incepeti sa gravitati in jurul meu. E, acum nu va suparati copilareste, nu toata lumea s-a nascut sa fie leader. Daca universul avea cu mine planuri meschine si imi pregatea un destin marunt, in primul rand nu ma facea leoaica. Deci e clar ca buna-ziua ca trebuie sa am si supusi. Ziceti si voi, gresesc pe undeva? Apropo, v-am zis ca eu nu gresesc niciodata?
Eu m-am nascut ca sa traiesc in puf sau din pufii altor animale, pufii vostri, bunaoara. Sa ma odihnesc cat trebuie, sa mananc delicatese si sa arat cel mai bine din padure. Acum e randul vostru sa va sfatuiti si sa vedeti cum reusiti sa-mi asigurati toate astea. Pentru ca, fara sa va dati seama, pana acum ati trait fara directie, asa. A, inca ceva. Vedeti starvurile care atarna de copacul ala inalt? Ei bine, nu vreti sa ajungeti ca ei. Acolo sunt atarnati, ca sa-i vada toti copiii, cei tradatori, mincinosi si puturosi. Stiu ca nu e cazul vostru, dar sa fie spus.
Barbatule care ma vrei aproape, ai tras lozul cel mare. Eu imi tin coama mereu bine pieptanata, ma imbrac cel mai elegant si scump din padure. Ia-ma de brat si fa-ma regina ta, ca sa crape de necaz toate animalutele mai putin norocoase din padure. Oricum, eu detest luzerii, din padure scapa cine poate.Iti place ca trec ca o pisica mare si frumoasa si se intorc toate capetele dupa mine? Pai atunci spune, ce naiba te balbai. Pentru ca, pe langa cele mai bune bucati de carnita, eu mananc zilnic si complimente pe paine, fara de care dieta mea sufera cumplit. N-o sa ma supar nici daca dai in linguseala, pot sa traiesc cu asta, si chiar bine.
Iar cand vrei sa ma calaresti, infige-ti bine mainile in coama mea si fii atent. Trebuie sa apesi aici, aici si aici, in momentele in care-ti zic eu. Si nu pleci din pat pana nu ajungem amandoi la o armonie sora cu nebunia. Mai mancam ceva, mai imi spui ca sunt frumoasa, mai imi spui ca sunt frumosa… Si pana la urma trebuie sa prinzi spilul. Din dormitorul meu nu iese nimeni pana nu marai eu a extaz.
Ce? Te-am sufocat? Inseamna ca esti slab de inger si atunci sincer, nu prea avem ce vorbi. Bashti de-aici. Eu vreau tot si vreau acum, aici, pe tava. La mine sa nu vii cu ciosvarte si cu resturi. Mie imi dai tot ce ai tu mai bun si lasa ca ma ingrijesc eu sa fie bine administrat. Cand iti vine sa ma inseli, poate te mai gandesti o data. Daca te prind, dupa aia trebuie sa te omor, alegerea iti apartine. Doar i-ai vazut pe cei atarnati in copacul de colo.
Eu sunt leoaica, cea mai frumoasa si mai cuceritoare si mai desteapta si mai talentata si mai creativa femeie din padure. Tie cum spuneai ca-ti zice?"
El e asa:
"Leul e regele animalelor. Si daca stau sa ma gandesc ca sunt si eu un animal in felul meu, atunci e clar. Leule, esti si regele meu.
Dar ce e asta? Tocmai mi-au cazut in cap, lovindu-ma cu zgomot, niste obiecte. Un kilogram de rodii, o blana, o masina, un putinei cu icre rosii si un voucher de excursie in Maldive (asta a durut cel mai tare, a lovit cu un colt). Ma uit speriata si inteleg. E leul care tine deasupra mea, maraind, cornul abundentei lui seducatoare. Caci asa face felina asta seducatoare prin coama si atitudine. Au, au, au, dar ce bine eeee.
Leule, eu nu am sange albastru prin vene, dar sunt simpatica. Ca de-aia mai ales. Si de fiecare data, draga leule, ma stradui cat pot sa ma ridic la pretentiile unui rege, care nu suporta sa aiba alaturi altceva decat o regina pe masura. Ma uit sa nu am cute la ciorapi, sa nu cumva sa-mi sara oja de pe unghii cand iti gatesc. Ma vopsesc de 3 ori pe zi, ca sa nu se vada niciun milimetru la radacina. Dar imi mai sare din gura la masa, in public. Mai spuin prostii cand tu spui numai lucruri intelepte si stralucitoare. Si tu pur si simplu nu suporti asta.
Esti facut din aur poleit cu miere, dar cand marai la mine mi se face parul maciuca. Si cum tu nu suporti sa imi stea prost freza, cand ma vezi asa nu-ti place si iar ragi. Ti se ridica des coama in spinare, dar numai eu am pieptanul potrivit, cu care sa ti-o domolesc. Si tu stii asta, ca de-aia ma lasi sa te servesc pe unde treci.
Cand alte animalute se uita la mine cu pofta, e vina mea ca le-am tulburat cu naucitoarea-mi carisma. Iti infigi coltii in gatul meu firav si ma obligi sa ma fac colac, mica, pe covor. Dar leule, pentru tine m-as face chiar covor, nu numai covrig. Pentru ca toata padurea ma invidiaza ca dorm langa tine si iti aduc vanatul proaspat la nas. Orgoliul tau e un animal cu vointa proprie. Si daca din greseala il ciufulesc putin, pentru ca premeditat n-as face-o niciodata, ma ameninti ca ma dai afara din padure sip e mine si pe neamul meu. Iarta-ma, domnule leu. Si lasa-ma sa-ti dovedesc ca pot mai mult. Chiar daca e sa-mi curga sange din nas. Am fost bolnava cand eram mica, dar nu pot trai decat la umbra ta.
Cand mergem undeva, eu trebuie sa stau un pas in spate, supusa si in banca mea. Pentru ca tu ai treaba sa farmeci toate animalutele din padure. Si eu nu trebuie cumva sa fiu, nici pentru o secunda, mai stralucitoare decat tine. Eu trebuie sa fiu regina demna si tacuta, zambind mandra catre ceilalti supusi si bucuroasa ca m-ai lasat sa stau pe langa tine. Miau-miau.
Leule, esti asa de bun orator si stii cele mai potrivite cuvinte, pe care le rostesti cu patos la micile sau marile adunari de prin padure. Si mie, cand imi tii discursuri in fata oglinzii de la baie, imi sare basca. Si dupa ce te ling putin in semn ca ma supun, te rog sa ma lasi si sa te barbieresc eu, ca sa nu te obosesti. Ma faci din vorbe ca nicio alta specie. Te ascult si fac tot ce imi ceri, chiar daca pe alocuri e dezonorant si padurea rade pe-nfundat de mine.
Deci domnule leu, fa-ti pantofii cu mine cum ai tu nevoie. Si ai grija sa-mi atragi atentia dupa aia ca sunt cam sifonata. Si ca nu ma incadrez la statutul de regina potrivita pentru un leu. Dar nu-i bai, eu o sa incerc mereu, pana imi iese. Totul e sa ai si tu putina rabdare."
DECI, CHIAR SUNT ABSURDA!!! Dar un singur lucru mai am de spus: ai fost si vei ramane o provocare! Nu scapi tu asa usor! Din ciclul: "CE TI-AS FACE DE TE-AS PRINDE!!!" (Si pot sa te prind, dar ar fi prea usor si prea banal - ceea ce nu ma caracterizeaza)
P.S. Sper ca nu se mai gaseste nimeni care sa spuna ca "sufar de mine"!!!
Am gasit aici un articol care imi demonstreaza cat de mult se imbina nevoia fiecaruia dintre noi cu pasiunea mea.
Adica si eu am aceleasi nevoi ca toti (cateodata in exces as putea sa spun ;)) ), dar imbinate si cu studiul materiei numita CHIMIA... ehhhheeeee.
Daca peste 3 ani devin doctor in chimie, cu partea asta cum va ramane???
Tare as vrea (interesanta alegere de cuvinte :P) sa stiu un raspuns la intrebarea de mai sus.
Hihihi...
Daca la alte "refulari" nu am comentat si am lasat melodia sa vorbeasca de la sine, aici nu ma pot abtine!
Acesta ar trebui sa fie imnul femeilor care stiu ce vor de la viata lor.
GO GIRL!!!
A black baby dies and goes to Heaven.
God tells him he earned his wings.
The baby asks: Am I really an angel now?
God: HELL NAW, NIGGA, YOU ARE A BAT!
Marti noapte. Ora 01.30. Deja 2 decembrie.
Tocmai stingeam aragazul ca era gata ciorba si puiul la punga din cuptor si imi spalam pensulele pentru ca, Napoleonul din mine gatea, picta si se uita la "Dansez pentru tine" pe ProTV.
Din pacate a doua zi dimineata trebuia sa ma trezesc pentru a ma duce la serviciu, chiar daca sunt in fara plata. Ce draqu... Romania...
Nu stiu ce ma face sa ma uit pe fereastra la bucatarie si vad ca vecinul meu de la etajul 4 era cu un barbat si cautau ceva in portbagajul masinii. Chiar ma miram ca la ora aceea, pe frigul si ceata aia ei stau la masina.
Cel putin asa credeam eu...
Ma deplasez in dormitor sa inchid geamul ca sa nu imi inghete nasul cand dorm.
Aud tipete. Trag cu ochiul pe geam. Doi barbati il alergau pe un al treilea si pana la urma l-au prins si au inceput sa il bata. Dar cu mare placere, nu asa, in joaca.
Nu am facut legatura cu ceea ce se intamplase cu aproximativ 1-2 minute mai devreme. Stiu ca la mine in spatele blocului se mai aduna vecinii la un poker sau barbut si nu ar fi fost prima oara cand se iau la cearta din cauza asta.
Dar m-am gandit totusi sa urmaresc firul evenimentelor. Am alergat catre sufragerie si am iesit tiptil pe balcon. Acei 2 barbati inca il mai bateau pe al treilea, deplasandu-se cu el in acelasi timp. De abia acum mi-am dat seama ca cei doi barbati erau vecinii mei de la etajul 4. Si acum am facut legatura ca cei 2 pe care ii vazusem eu mai devreme erau hoti care ii furau din masina.
Unul dintre vecini, in ritm de pumni si picioare, a sunat la politie. Il imobilizasera pe unul dintre hoti si am dedus ca politia i-a rugat sa il tina aproape de ei ca urmeaza sa vina repede.
In timp ce vecinul l-a bagat pe hot in masina proprie (alta decat cea "violata"), i-a luat si telefonul mobil hotului si l-a sunat de cateva ori pe al doilea hot, care a reusit sa scape. Il tot ruga sa vina sa isi ia priEtenul, ca nu i-au facut nimic, ca nu s-au suparat, etc...
Nu s-a lasat pacalit hotul.
De cand a sunat vecinul meu la politie, mi-am aprins o tigara. Eram la 3/4 din ea cand a venit politia. Daca mie imi ia aproximativ 4-5 minute sa fumez o tigara, deci, in aproximativ 3 minute un echipaj de politie a fost in fata blocului meu.
L-au scos pe hot din masina si a inceput dansul: acesti doi politisti au inceput sa il bata intr-un mare stil. I-au dat cativa pumni in stomac ca sa il forteze sa stea culcat pe burta... in noroi. Apoi i-au carau picioare in burta, spate, cap si au inceput sa il "fragezeasca" ca pe snitzel cu bulanul din dotare.
In cateva momente a mai aparut un echipaj de politie. Au coborat si din aceasta masina 2 politisti care l-au luat pe hot intr-alta serie de pumni, picioare. De data asta hotul a inceput sa tipe si sa urle ca are probleme in familie si are nevoie de bani, ca nu vrea sa fure, bla, bla...
Dupa cateva minute in care l-au rugat pe vecinul meu sa urce sa isi ia actele pentru a merge la sectie cei patru politisti verificau masina "violata", al doilea echipaj a plecat impreuna cu hotul catre sectia de politie. Nici nu vreau sa ma gandesc cata bataie si-a mai luat hotul acolo, la sectie. Am avut ocazia sa aud niste povesti dintr-o sectie de politie de sector si, credeti-ma, te infiori cu ce sete si placere bolnava ii bat pe cei de genul celui prins aseara.
Dar, cea mai tare faza de aseara a fost faptul ca hotii au venit la furat cu scuterul.
Si, cat vecinul meu se imbraca si isi lua actele, cei doi politisti ramasi la locul faptei, se chinuiau sa porneasca scuterul care a devenit proba.
Intr-un final a coborat si vecinul si a pornit el scuterul. Vecinul s-a urcat in masina cu unul dintre politisti si al doilea s-a suit pe "monstrul pe 2 roti" si au plecat.
Cu tigara terminata de ceva timp, cu o mare doza de adrenalina in mine, am purces catre patutul meu cald, uitandu-ma inca o data pe geamul de la dormitor sa vad daca masinuta mea este in regula.
Deci... POLITIA ROMANA INCA ISI FACE DATORIA!
Am reusit, dupa 2 incercari esuate (1 din lipsa de timp si 1 din lipsa de somn) sa vad, ceea ce eu numesc cel mai bun film pe 2009.
Spun asta si din prisma faptului ca este facut de regizorul meu preferat, Tim Burton.
P.S. Filmul mi-a fost recomandat inca de prin februarie. Si cum gusturile mele si ale LUI coincid, chiar am asteptat mult filmul asta. Nu stiu daca mai e cazul sa spun ca l-am vazut cu o mica strangere de inima?!
