Crampei de viata

Unii ar zice ca ar trebui sa fiu foarte fericita. Am parte de atentie, sunt dorita si ... totusi, nu de cine imi doresc.
Mi-am jurat inca de la inceputul anului ca nu voi mai pune suflet in nimic si mai ales ca nu ma mai voi implica. Dar, evident ca nu mi-a reusit. Si mi-am imbunatatit performanta de a da gres din nou in ceea ce mi-am propus pe aceasta linie.
Drept urmare, m-am indragostit, m-am ambitionat in a avea ceva care poate nu mi se potriveste sau ce nu imi este menit. Am incercat, am rabdat, am oftat, am sperat si pana la urma am avut. Am trait momente superbe, geniale, de mare intensitate. Am iubit pana la capat. Dar putin. Ca picatura chinezeasca. Putin, intens, lasandu-ma intr-o "balta" de dorinta aprinsa pentru o eventuala urmare.
Cineva a spus la un moment dat ca "cui pe cui se scoate". Am incercat. Pentru cateva momente pot spune ca am reusit, dar cand a trecut efectul s-a adancit durerea.
Si mai ales, s-a adancit DORUL.
DORUL nebun de el.
Chiar daca stiu ca sarut un barbat care poate nu simte nimic in momentele alea, chiar daca mangai niste maini si niste ochi care nu tresar la atingerile mele asa cum mi-as dori, chiar daca doar eu fac dragoste dintre noi doi, tanjesc enorm dupa acele momente.
Implicarea mea poate insemna cat pentru amandoi.
Imi e dor de buzele lui, de sarutul lui simplu, calm si usor. Despre cum ma face sa tresar cand ii simt respiratia langa mine.
Imi este dor de vocea lui. Cea mai frumoasa voce de barbat pe care am auzit-o langa urechea mea.
Imi este dor de mainile lui de artist, maini care pot face minuni atunci cand ideile, gandurile si talentul se imbina, coboara din creier si se aseaza in palmele lui pentru a crea lucruri de un frumos aparte.
Imi este dor de stangacia lui si de faptul ca doreste sa fim unul in altul, dar totusi nu insista, asteptand ca momentul sa fie natural.
Imi este dor de cel mai sexy gest pe care l-a facut un barbat in fata mea: sa ma atinga usor pe mana, sa imi ia tigara care era pe jumatate, sa fumeze din ea, uitandu-se in acest timp in ochii mei si, apoi, cu acelasi gest, sa imi puna tigara la loc.
Imi este dor de EL.
Dar el, tace. Nu misca nimic. Asteapta ca eu sa ma sfasii atat de mult pe interior incat sa ma dezintegrez in spatiu si sa uit.
Dar ambitia, dorinta si nevoia ma fac ca eu sa astept ca el sa se dezmeticeasca, consolandu-ma intre timp in bratele altora.