Crampei de viata

Intotdeuna ma simt ciudat pentru ca niciodata nu sunt capabila sa merg mai departe.
Oamenii au o aventura sau chiar o relatie intreaga... se despart si uita. Merg mai departe de parca si-ar fi schimbat marca de cereale.
Eu niciodata nu am putut sa uit o persoana cu care am fost impreuna...pentru ca fiecare persoana are calitatile sale specifice. Nu poti niciodata sa inlocuiesti pe cineva. Ce e pierdut e pierdut. Fiecare relatie, cand se sfarseste, face imi rau cu adevarat. Niciodata nu imi revin pe deplin. De asta ar trebui sa am foarte mare grija cand ma implic intr-o relatie...pentru ca doare prea mult. Nici macar in relatii pasagere nu ma implic...pentru ca m-as lipsi de cele mai banale lucruri ale persoanei. De parca as fi obsedata de lucrurile marunte...
Poate ca par nebuna, dar cand eram mica... mi s-a spus ca intotdeauna ajung tarziu la scoala. Ma uitam la castanele care cadeau din copaci si se rostogoleau pe alee, sau la furnicile care traversau drumul, la felul in care o frunza arunca o umbra pe trunchiul unui copac. Lucruri marunte.
Cred ca e la fel si cu oamenii. Vad la ei micile detalii, atat de specifice fiecaruia... care ma misca, care imi lipsesc si imi vor lipsi intotdeauna. niciodata nu poti sa inlocuiesti pe cineva... pentru ca fiecare e facut din detalii atat de specifice si de frumoase.