Crampei de viata

Am invatat... ca nimeni nu este perfect...
Pana cand nu te indragostesti.
Am invatat ...ca viata e dura...dar eu si mai si!!!
Am invatat ...
Ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi.
Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana.
Am invatat ca atunci cand porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte.
Am invatat... ca ar trebui mereu folosite vorbe bune... pentru ca maine poate va trebui sa le retragi.
Am invatat ca un suras e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul.
Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt... dar pot mereu sa fac cate ceva.
Am invatat...ca atunci cand fiul tau nou nascut iti tine degetul in micul lui pumn... s-a lipit de tine pentru toata viata.
Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui... dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului.
Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei.
Am invatat ... ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii... cand sunt cerute si cand de ele depinde viata cuiva.
Am invatat ca cu cat irosesc mai putin timpul... mai multe lucruri reusesc sa fac.

Da... acest subiect este mai delicat. Trebuia sa ma documentez. Si da cu intrebari in stanga si in dreapta, dar, sincer nu ma asteptam sa primesc asemenea raspunsuri. Realizez ca sunt inconjurata de persoane foarte fericite si implinite, care au parte de senzatii tari si de parteneri potenti.

Despre ce e vorba??? Despre mult doritul orgasm.

Am gasit 3 definitii in DEX:

1. ORGASM s.n. Punctul culminant al excitaţiei sexuale. – Din fr. orgasme.

2. ORGASM ~e n. med. Grad suprem de voluptate ce apare la încheierea actului sexual. /

Intotdeuna ma simt ciudat pentru ca niciodata nu sunt capabila sa merg mai departe.
Oamenii au o aventura sau chiar o relatie intreaga... se despart si uita. Merg mai departe de parca si-ar fi schimbat marca de cereale.
Eu niciodata nu am putut sa uit o persoana cu care am fost impreuna...pentru ca fiecare persoana are calitatile sale specifice. Nu poti niciodata sa inlocuiesti pe cineva. Ce e pierdut e pierdut. Fiecare relatie, cand se sfarseste, face imi rau cu adevarat. Niciodata nu imi revin pe deplin. De asta ar trebui sa am foarte mare grija cand ma implic intr-o relatie...pentru ca doare prea mult. Nici macar in relatii pasagere nu ma implic...pentru ca m-as lipsi de cele mai banale lucruri ale persoanei. De parca as fi obsedata de lucrurile marunte...
Poate ca par nebuna, dar cand eram mica... mi s-a spus ca intotdeauna ajung tarziu la scoala. Ma uitam la castanele care cadeau din copaci si se rostogoleau pe alee, sau la furnicile care traversau drumul, la felul in care o frunza arunca o umbra pe trunchiul unui copac. Lucruri marunte.
Cred ca e la fel si cu oamenii. Vad la ei micile detalii, atat de specifice fiecaruia... care ma misca, care imi lipsesc si imi vor lipsi intotdeauna. niciodata nu poti sa inlocuiesti pe cineva... pentru ca fiecare e facut din detalii atat de specifice si de frumoase.

Desigur ca cei mai multi dintre voi se vor gandi instinctiv la marimea OGM (am descris mai jos ce inseamna)... Este vorba si despre asta pana la urma, dar nu numai.

Ma refer la marime in general. Incercati sa-i observati pe cei din jurul vostru. Vor sa aiba in posesie cea mai mare masina, cel mai mare si mai tare mobil, cea mai mare casa, cea mai mare vedeta la brat... Cat de mare trebuie sa fie masina??? Un jeep, neee, deja e depasit; ceva mai mare, mai mare...Le propun celor de la RATB sa le imprumute cate un autobuz, troleibuz, tramvai acestor oameni care vad in toate lucrurile care ii inconjoara si care trebuie sa fie cat mai mari, prelungirea impotentei lor fizice si psihice.

Sa avem cea mai mare casa... cu nspe mii de camere mari, incomensurabil de mari, pe care, atunci cand li se termina banii pe care i-au "imprumutat" de la noi, oamenii de rand, prin afacerile lor cu borduri sau terenuri, nu mai au cu ce sa le incalzeasca, intretina, amenaja.

Sa aiba cea mai tare gagica, dar care sa corespunda strict unor standarde universal valabile: blonda, slaba, siliconata prin toate locurile, eventual vre-un fotomodel sau cantareata de duzina. Atat trebuie sa fie ea, pentru ca daca, Doamne fereste, o intrebi macar cum e vremea, nu va stii sa iti raspunda rapid, se va incurca intre interjectii si sunete nedefinite, se va intoarce gales catre sotul prea potent financiar ca sa caute un ajutor.

Cat despre marimea aceea... mda, este importanta. Citeam mai de una zi cum Freud explica simplu si la obiect ca oamenii complexati de anumite lipsuri fizice, adica de lipsa unor centimetri, mai multi, in stare erecta, tind sa fie inconjurati de lucruri multe si mari, mai ales mari.
Ce concluzie putem trage din aceasta notiune, facand o paralela cu ce e scris mai sus? Ca aceste personaje sunt slab doatate si tind catre un absolut zero??? As putea sa citez dintr-o conversatie cu un bun prieten prin care am ajuns la concluzia ca exista nefericiti de acest gen care se autosatisfac ( nu am vrut sa scriu ca se mastur...) cu penseta...

As vrea sa cunosc acea femeie/fata/femela ipocrita care ar avea curajul sa spuna sus si tare ca pentru ea nu conteaza cat de mare si tare e "the thing". Ca pentru ea conteaza sufletul, ceea ce gandeste, comportamentul... Ohhh, fuck off!!! Nu cred o iota din toate astea.
In ziua de azi notiunea de indragosteala, romantism, iubire d'aia prosteasca nu mai exista. Acum te cuplezi cu un mascul doar daca frecventeaza anumite cluburi, are tzoale de firma pe el, are cel putin o masina straina si MARE in dotare si multi, multi bani. De ce??? Pentru ca am devenit niste materialisti nebuni dupa avutie si care nu mai vedem dincolo de asta nimic. Nu mai exista plimbari in parc (ce draqu... parc??? club frate, clubareala), nu se mai iese la o prajitura, decat daca e desert la nu stiu ce restaurant de fitze din centru, etc.

Asa ca, se poate trage o singura concluzie: in cazul in care esti femela si vrei sa ai acces la un mascul la moda trebuie sa fii conform standardelor de mai sus, si, de asemenea si reciproca.
Asa ca, sa ne facem toate blonde, sa ne siliconam toate partile corpului ce pot fi expuse la un moment dat, sa ne hranim doar cu apa plata cu lamaie (dar sa fie neaparat din mall), sa ne imbracam cu haine doar de firma pentru ca de la altele putem face urticarie si sa nu cumva sa avem alte studii decat Dreptul.
Daca va incadrati la sectiunea masculi in ascensiune, trebuie sa posedati una bucata masina de fitze, haine de firma de asemenea, abonament la sala chiar daca este doar pentru ca sa va delectati cu puicutzele care sa cracesc pe aparate, bani, foarte multi bani si sa stiti pe dinafara toate cluburile din oras pe care este impetuos necesar sa le frecventati. Daca, Doamne fereste, nu sunteti posesorii unui OGM (organ genital masculin) de minim 15 cm, puteti apela la o pereche de sosete (de firma, indubitabil), iar in momentul actiunii sa stingeti lumina.
Daca mai adaugam la toate astea si un refren de manele, deja am descris un cuplu perfect format din Ken si Barbie.

In aceasta avalansa de Ken-i si Barbii, va doresc sa supravietuiti cat de mult puteti. Uniti-va fortele si respirati adanc.

http://www.youtube.com/watch?v=itidLk5Dd3k

http://www.youtube.com/watch?v=wzcuBbztn-0

http://www.youtube.com/watch?v=60eDIEpVCVM

http://www.youtube.com/watch?v=RxXo48LXBKc


Enjoy

Am niste prieteni fideli care se amuza de articolele mele. Ei se amuza pentru ca le inteleg si mai ales pentru ca nu fac parte din categoriile mentionate in ele. De fapt ma contrazic; daca faceau parte din aceste categorii, nu aveau cum sa fie prietenii mei.

So, mi s-a sugerat ca am scapat din "clasamentul" stupizeniei, pe acele specimene (a se citi fete si baieti) care frecventeaza o facultate particulara pentru ca asa trebuie. Sa nu ma intelegeti gresit, nu inseamna ca daca faci facultate la particulari e rau. Io ma refer la acele "vedete" din showbizz care fac, LOGIC, toate Facultatea de Drept. Dreptul la ce??? La a fi blonde, stupid de blonde, la a aparea la emisiuni cretine la tv, la a avea blugii rupti in cur pe scena, ca deh..."din spate muzeu, din fata weceu", la a conduce cele mai scumpe si roz masini, la a avea un iubit/sot batran si impotent cu care sa iti faci reallityshow???

Ok, te duci la privata (a se intelege facultate particulara, nu toaleta :)), te filmezi cand te duci la cursuri/examene (asta in cazul in care nu te filmezi cand nasti) si iesi zambitoare spunand sus si tare ca ai luat 10. Cum ....... mea reusesc aceste fete sa fie atat de bune? Si vedete si superbe si mamici (unele) si studente de zece??? Ma depaseste aceasta performanta. Asta este si motivul pentru care inseamna ca nu sunt vedeta...

Sunt sigura ca v-ati dat seama ca era vorba in paragraful de mai sus de cea mai mare cacofonie de femeie in viata, si anume: MoniCA COlumbeanu. Daca una ca asta a ajuns sa ma inspire inseamna ca trebuie sa imi trag singura 2 palme. Dar ea este intr-adevar etalonul pentru categoria proasta la facultate.
Si da, ea poate... Fetelor, propun sa reinviem miscarea GIRLPOWER si sa incercam si noi, muritoarele, sa le egalam performantele.

Suntem fraiere. Studiem la stat, la zi, ne rupem coatele prin facultati de genu' chimie, fizica, matematica, biologie, unde nu avem nici un fel de echipamente si in Romania nici un fel de perspective, muncim sezonier prin vacante pentru ca nu ne permite curicula scolara sa avem si job full time in timpul facultatii, nu ne luam haine scumpe pentru ca ai nostrii parinti muncesc pe bune si nu fac afaceri cu borduri sau cu terenurile lui Becalli si avem iubiti normali, eventual studenti/someri/visatori cu care ne permitem un Mc Donald's pe luna.

Haideti sa ne apucam de sala (pentru alea care au nevoie), sa devenim fotomodele si sa defilam in pi... goala ca sa ne vada si pe noi un mos impotent si frustrat de viata, putred de bogat de altfel, sa ne ia de nevasta si sa ii turnam un copil (daca avem noroc poate sa fie chiar al lui) si sa devenim celebre, adorate si admirate.

Imi pare bine ca pot sa scriu asta si sa le multumesc parintilor mei cu aceasta ocazie ca s-au imprumutat la cunoscutii ca sa imi asigure bani de meditatii, ca m-au sustinut la o facultate extrem de grea si mai ales ca mi-au dat o educatie exemplara si nu m-au lasat sa plec urechea la "moda vremii", sa devin ce am descris mai sus.

Atata timp cat ma duce capu' sa leg 2 fraze fara sa fac pauze de respiratie de cateva zeci de secunde, sa nu intercalez intre 2 cuvinte un "deci", "aaaa", "stii", "fataaaa", ma declar fericita si impacata cu mine insami.

P.S. Dedic acest articol unei bune prietene care mi-a atras atentia asupra omisiunii si care imi intelege pasurile. Enjoy M.

P.P.S. N-as vrea sa fiu catalogata drept rasista, dar asta este realitate. Ma poate contrazice cineva???

Ma amuzam la un moment dat pe site-ul celor de la Radio 21 cu toate farsele si stupizeniile facute in preajma zilei de V(B)alentines's Day.

Doamneee, cat de stupizi pot deveni unii...

Explicati-mi si mie logica... de ce trebuie sa te umilesti in direct, nu conteaza ca e tv sau radio, pentru a agata, pentru a canta sau pentru vre-un premiu de 2 lei???

Va dati seama ce fel de oameni sunt astia??? Nu ii condamn, nu ii judec, dar... ce naiba???

Hai sa o luam usor. Luam una bucata mascul (ma rog... semi-mascul, june, adolescent in plin tratament de reducere a cosurilor), alaturam o provocare (de genul: daca intri in direct si "canti" un refren iti dam cadou/premiu/surpriza) si sa vezi bai nene ce se aduna "talentatii". Intra in direct, se lauda, se dau in spectacol si sfarsesc prin a deveni extrem de penibili. Desigur ca sunt si unele... dah... scriu mail-uri, scrisori, sms-uri la toate emisiunile de gen. Ca a parasit-o Ionel, Vasilica, Georgica. Ca ce mult il iubeste, ca i-a turnat nu stiu cati copii si ca a fugit cu banii ei si cu vecina/secretara/prietena ei. Si acesti moderatori de abia asteapta: cu subtilitati mai mult sau mai putin evidente (depinde de nivelul ei/lui de inteligenta) sa le provoace neuronul. Cele mai multe personaje de acest gen nu isi dau seama si continua sarada spre deliciul publicului (si aici e discutabil... cine draqu se uita la aceste emisiuni???).

Ultima fitza a fost ca Ionica, Vasilica, Maricica si respectiv Ionel, Vasile, Marinica iubeste pe ics sau igrec. Si na belea, se ivi ocazia de 14 feb in care, cei care au supravietuit intoxicarii de floricele, inimioare, ursuleti, bomboane, se amuza pe seama lor si a penibilitatii extreme de care dau dovada.
"Ma numesc..... si o iubesc pe ...... nemaipomenit de mult, sa mor io !!! Pliz, ajutati-ma si pe mine sa ii bag o vrajeala ca ma tai la vena cu lama lu' tata. Pe bune." Atat le trebuie moderatorilor de emisiuni dornici de rating. O/Il suna. Ii baga ceva la sentiment si ea/el pica sau nu in plasa. De multe ori nu, sper dezamagirea ei/lui. Asta e viata domnule, cu amorul nu te pui. Ori e, ori nu e.

Personal imi place la nebunie o emisiune de la tv: "Tradati in love" ii zic ironic. E tare rau. Am vazuta una in care o ea umbla cu 2, pe langa ala pe care il incornorase deja. Tare gajica. Sa vezi ce mi-a palmuit-o, alergat-o pe strazi si prin gradini publice. Asa se face forma fizica... ce sala, ce alergat pe stadion, ce mers pe bicicleta cu viteza luminii ca te alerga Azorel, cainele comunitar, sa te apuce de pulpitza.

Stau si ma gandesc... (da, io chiar pot sa fac asta...saccc!) ce urmeaza??? Incotro ne indreptam??? Si mai ales, vom ajunge undeva???

Va provoc sa imi raspundeti!!!

La indemnul unui bun prieten, am continuat articolul anterior si cu alte categorii... Enjoy


Proasta cu pretentii este unul dintre cele mai cunoscute tipuri de proasta intalnite. Poate fi gasita oriunde, din pietele agroalimentare pana in cinematografe. Caracterizată prin faptul că îi lipseste complet notiunea de liniste (a celor din jur), isi face un titlu de glorie din faptul că nu tace niciodată, mai ales în situatiile în care nu are nimic de spus. Tot ceea ce se întâmplă în jurul ei sau mai departe necesită o opinie, de cele mai multe ori semidoctă (ceea ce o face să arate si mai rău în ochii asistentei). Se remarcă prin faptul că încearcă să compenseze trăsătura care o defineste (prostia) cu exercitii mentale aparent grele (integrame sau romane de Sandra Brown, în cel mai fericit caz).

Proasta angajată, după cum o arată si numele, poate fi găsită în companii, fie ele posturi de televiziune, firme de renume cu capital străin sau (cazuri dintre cele mai grave) organizatii non-guvernamentale. De obicei reuseste să păcălească prin fizic atrăgător, direct proportional cu cantitatea de prostie. Se remarcă prin faptul că nu face nimic, niciodată. Cu exceptia unghiilor si a câte unui referat prolix si agramat, scris în triplul timpului necesar. Consumă cantităti industriale de cafea si tigări, iar activitatea recreativă preferată este servitul mesei în oras, alături de alte semene, acolo unde îsi închipuie că poate fi văzută. Diverse opinii sustin că ar fi bună la partea de sex, dar cei care au încercat sexul cu proasta angajată de cele mai multe ori s-au arătat dezamăgiti după perioade scurte de timp. În cazul în care proasta lucrează într-o organizatie non-guvernamentală, capătă însusiri speciale, cum ar fi pupincurismul (atunci când sosesc delegatiile care oferă sponsorizări) si emisia de opinii, cu atât mai stupide cu cât ocupă o functie mai înaltă. Proastele angajate au de asemenea proprietatea de a vorbi extraordinar de mult fără să spună nimic.

Proasta de bloc ocupă locul doi ca arie de răspandire în zonele urbane. Ea există ca o consecintă a urbanizării fortate din perioada comunistă si s-a răspândit proportional cu numărul de blocuri. Ca si comportament, poate fi asemănată cu termita (organizează colonii care au ca unic scop procurarea hranei) si dacă este lăsată singură, moare. Proasta de bloc are nevoie de comunicare permanentă cu alte proaste de bloc si are ca trăsătură principală interesul pentru vietile altora. Dacă proasta de bloc nu stie ce are în casă vecinul de palier, sau la ce oră se întoarce acesta acasă (si cu cine), moare. Proasta de bloc este o consumatoare vorace de programe TV subculturale (concursuri de asa-zisă inteligentă, telenovele si emisiuni de umor fără umor) - dacă o pană a televizorului se prelungeste prea mult, proasta de bloc moare. Proasta de bloc este specia de proastă care îsi aranjează cel mai meticulous vizuina - nu veti întâlni niciodată apartament în care locuieste o asemenea proastă fără mileuri, vaze, pesti de sticlă si flori de plastic; dacă îsi pierde aceste obiecte sau dacă-i sunt furate, proasta de bloc moare.

Proasta mutată la bloc se află, după unii cercetatori, la originea speciei analizate anterior. Strămutată din mediul rural, unde-si avea originea, proasta de la bloc nu poate abandona câteva trăsături specifice, nici măcar la a doua generatie. Proasta mutată la bloc nu are notiunea de “liniste” si va vorbi puternic indiferent de oră si de loc. Asa cum deja stim, nu va vorbi decât lucruri de strictă necesitate (pentru ea), dar o va face încontinuu. Ne putem astepta de la proasta mutată la bloc să crească în balcon găini sau porumb. Proasta mutată la bloc va sporovăi cu cealaltă proastă mutată la bloc, tinând usa apartamentului deschisă - pentru ea blocul nu este decât o ulită pe verticală, unde viata îsi duce ritmul (aparent linistit) în dulcele stil patriarhal. Dacă proasta mutată la bloc va avea nevoie să arunce mobila veche în sopron, va folosi drept sopron uscătorul comun al blocului, indiferentă la protestele celorlalti locatari. Au fost semnalate chiar cazuri de proaste mutate la bloc care au crescut porci în dormitor. Tot acestei specii de proastă îi este atribuită si proprietatea de a striga de la balcon, fie la copii, fie la sot, ca si prezenta permanentă în acelasi balcon la toate nuntile/înmormântările/mutările sau celelalte evenimente majore din viata cartierului. Aparent benignă, proasta mutată la bloc va atrage mereu privirile trecătorilor si-i va face să simtă o acută nevoie de armă în dotare.

Proasta de autobuz (troleibuz, tramvai, maxi-taxi) este o specie viageră, întâlnită în toate mijloacele de transport în comun. Împreună cu alte proaste de autobuz, această proastă va discuta cu voce tare despre subiectul favorit: “Operatia”. Da, proasta de autobuz este operată sau, dacă nu e, va fi cât de curând. Operatia îi conferă dreptul suveran de a sta jos într-un autobuz plin de invalizi, iar ea este gata să fluture în orice clipă un certificat care să-i ateste calitatea de Operată. Dacă aveti ocazia să călătoriti lângă două sau mai multe proaste de autobuz, puteti fi siguri că la sfârsitul drumului veti sti totul despre chisturi, ovare extirpate, hernii sau cancerul la sân. Eventual (dar nu garantat) puteti afla si în ce zile are menstruatie Gina (nu stim înca cine este Gina, dar facem cercetări în acest sens). Atunci când nu discută despre Operatie (a ei sau a altcuiva), proasta de autobuz face opinie publică. Proastei de autobuz i se atribuie toate situatiile în care controlorii au fost linsati în mijloacele de transport în comun. Proasta de autobuz provoacă întotdeauna un scandal atunci când cineva care nu-i place îndrăzneste să stea pe scaun (chiar dacă autobuzul e gol, sau chiar dacă stă si ea jos). Atunci când este interpelată (“Ce te bagi cucoană?!” este formula cea mai recomandată), proasta de autobuz lasă privirea în jos sau priveste pe geam si tace. Să nu vă lăsati înselati… E doar o tactică: va înjura birjăreste când va coborî si se va simti în sigurantă. Proasta de autobuz este cea care a văzut hotii de buzunare, dar nu va avea păreri decât atunci cand acestia au coborât cu portofelele tuturor călătorilor. Oricum, ea i-a vazut prima!

Proasta cu masină, cunoscută si sub denumirea elegantă de “femeie la volan” sau, mai popular, “muiere” este cea mai periculoasă specie de proastă din câte există. Răul pe care îl face este perceptibil imediat, material sau, de multe ori, fizic (vătămări corporale mai mult sau mai putin grave). Acestui tip de proastă îi datorează existenta tinichigiii auto, care si-ar pierde locurile de muncă dacă proastele cu masină ar fi stârpite. În afară de numărul masiv de tamponări, proastele cu masină produc parcări incredibile. Singurul lucru pe care pot să îl facă relativ bine este “parcarea cu fata”. Alte manevre sunt excluse. Unei proaste cu masină îi trebuie cam 120 -180 de minute să iasă dintr-o parcare în care nu se mai află nimeni si în 99% din cazuri va sfârsi, chiar si asa, prin a lovi ceva. Astfel, proastele cu masină reusesc să ocupe cu un Oltcit între 2 si 4 locuri de parcare, iar dacă li se pare că nu pot parca între alte masini, lasă pur si simplu masina în mijlocul străzii. Nu conduc niciodată cu motorul sub 2000 de rotatii pe minut, iar la intersectie pleacă întotdeauna de pe loc atunci când semaforul se schimbă de la galben la rosu. Speciile comune de proaste cu masină conduc automobile de clasă mică sau compactă (Oltcit , Fiat Punto, etc.), iar formele cu adevărat grave pot fi întâlnite la volanul automobilelor care costă peste 20000 €. Pericole imediate sunt proastele care conduc automobile de teren - este bine să le evitati cu orice pret - si proastele care vorbesc la telefon atunci când conduc. Dacă întâlniti întâmplător o proastă de acest fel, trageti imediat pe dreapta si asteptati să treacă. Între timp, rugati-vă să păstreze drumul drept…

Proasta căsătorită cu un bărbat bogat este o fosilă rămasă din vremea comunitătilor primitive, atunci când “bărbatii procurau hrana iar femeile aveau grija de cămin”. Bărbatii, ca si atunci, continuă să procure cele necesare vietii - în spetă bani - dar schimbarea s-a produs la nivelul proastei, care nu mai are grijă de cămin, ci de ea insăsi. Proasta căsătorită cu un bărbat bogat nu iartă nimic - de la saloane de coafură si cosmetică până la magazinele de care majoritatea oamenilor nici nu stiu că există, acolo unde un sutien costă cât salariul pe doi ani al unui muncitor de la IMGB. Proasta căsătorită cu un bărbat bogat are avantaje si dezavantaje. Avantajul este că nu risti să te împiedici de ea în concediu, deoarece si-l petrece în Bahamas. Dezavantajul constă în faptul că, atunci când totusi dai de ea, îti va scuipa în cap de la înăltimea tocurilor (cât mai înalte si cât mai subtiri) si-ti va strica astfel cheful pe tot restul anului. De obicei, în urma unei revelatii, sotul acestei proaste încearcă să-i dea ceva de facut (o afacere) - atunci când îsi dă seama pe cine are lângă el - dar singura consecintă a acestei încercări este nenorocirea definitivă a celor care au curajul să se angajeze în afacerea cu pricina; si asta deoarece proastei căsătorite cu un bărbat bogat nu-i vor mai ajunge banii si va dori pe deasupra si NUME si FUNCTIE, lucruri imposibil de atins în realitate.

Proasta de magazin (vânzătoarea) este una dintre cele mai comune sechele ale regimului comunist. Se aseamănă cu Proasta Angajata prin faptul că nu face nimic, dar protestează foarte puternic atunci când i se cere să iasă din aceasta stare, chiar si atunci când este chemată să-si facă datoria, la tejghea. Tejgheaua, pentru această specie de proastă, este un mic imperiu în care e indicat să nu încalci regulile; nu-ti convine, n-ai decât să te cari în altă parte. Nu vom detalia aici toate ramificatiile si mutatiile acestei subspecii, dar câteva exemple merită amintite: proasta de librărie, proasta de alimentară si proasta de ghiseu, toate foarte zgomotoase, foarte obraznice si complet nejustificate. Viata proastei de magazin, atunci când este vânzătoare, nu trebuie întreruptă sub nicio formă din monotonie - dacă totusi riscati să faceti asa ceva, nu vă mirati că ati fost serviti cu pâinea cea mai veche, cu salamul cel mai mucegait sau cu un “N-avem!” sec si enervat, chiar dacă marfa cerută se afla sub nasul vostru.

Cumpărătoarea este opusul vânzătoarei, într-o simbioză incredibilă. Vânzătoarea nu poate exista fără cumpărătoare, tot asa cum aceasta nu poate exista fără prima. Cumpărătoarea este la originea tuturor cozilor din magazine, va întoarce toate rafturile pe dos cercetând defecte si zgaibe, si va sfârsi prin a cumpăra o papiotă de 1 leu spre disperarea tuturor celor care-si asteaptă rândul. Pe lângă “Cât costă?”, din vocabularul ei nu lipsesc expresiile “E de piele?” si “Dincolo era mai ieftin”.

Proasta tânără merită analizată în acest tratat deoarece ea este formă primară a tuturor celorlalte subspecii de proaste. Proasta tânără este caracterizată de faptul că nu citeste niciodată o carte, ascultă manele, mai nou reggaeton si dancehall, are gradul cel mai mare de risc la viol (justificat, au arătat cercetările, chiar dacă ea se va mira ulterior) si este lipsită complet de gust la orice capitol. Primează aici machiajul si îmbrăcămintea. Dacă vedeti pe stradă o proastă tânără pe tocuri de 12 cm, puteti fi siguri că tot atâtia ani numără. Proasta tânără îsi doreste cu disperare să arate de 35 de ani la 15 si de 12 la 20. Evident, nici una din aceste încercări nu-i reuseste. Există referinte si despre proastele tinere “de cartier”, dar despre acestea nu se stie decât că sunt învătate să dea din buric de la vârste fragede si că sunt plesnite peste gură cu sau fară motiv (ceea ce, în ultimă instantă, nu este deloc un lucru rău, ci doar la modă). În sfârsit, de cartier sau nu, proastele tinere, asemenea microbilor, arată toate la fel si, tot ca si microbii, odată ce sunt contractate se dau duse foarte greu.

Da... am o problema...
Imi apar bube pe limba cand pronunt acest cuvant si imi chinui creierul sa vizualizeze imaginea acelor "miss univers", cunoscute generic sub numele de MALL-ISTE.
As putea sa ma chinui sa formulez si o definitie, in stilul lor, desigur...

MALL-ISTE = acele fete/femei/bunaciuni/valabile care ies la soping in mol, insotite de masculul din dotare, se imbraca in "hainele de duminica", care, neaparat trebuie sa fie de ultimele fitze, sunt machiate excesiv si cu mult prost gust, cu tocuri de sute de centimetrii, pe care nu stiu sa mearga, dar aici intervine rolul mascului, de a le sustine in pozitie bipeda. Masculul trebuie sa fie fff musculos, gelat, neaparat cu un tricou mulat, alb, pe care eventual sa scrie: Gigolo italiano 100%, dotat cu pantofi cu bot ascutit si neaparat de lac, cu ciorapi albi, Adidas eventual, asa, gen Maical Jecson, burta peste cureaua lucioasa de la pantalonii de costum de la vreo nunta de acum cativa ani si... inevitabil, mestecand guma cu gura deschisa.

Si aceste specimene se plimba prin mol. Ea mai intra in vre-un magazin numai daca scrie reduceri de minim 80%, pentru ca ... saraca, (nu ca si-ar permite sa isi cumpere ceva, tinand cont ca toate hainele ei sunt din, asa cum ii place unei prietene sa zica, Platza Obor), trebuie sa fie vazuta iesind din magazinele de fitze, pe care, daca vrei sa faci misto de ea, sau sa abuzezi de saracul neuron solitar, o rogi sa-ti citeasca numele magazinului, macar pe l i t e r e.
El o asteapta nerabdator la iesire, intalnindu-se intamplator cu alti baietzashi. Plescaie guma, isi mai apeleaza iubita tandru: "Hai fa, mai repede, ce p l m tot cashti ochii???".
Cel mai tare moment din aceasta iesire in lume, este acela cand aceste mall-iste fac parada modei pe scara rulanta... Doamne, cata naturalete, cat "bun gust"... (scuze, am fost pana la baie ca mi s-a intors stomacul pe dos)... cat de mandre sunt ele, asa, PERFECTE cum sunt...
Si cand se intalnesc 2 rivale este bestial: se pupa precum divele, la distanta, se scaneaza rapid de vreo 2-3 ori si auzi schimburi de replici:
- Vai fataaaaaa, ce bine arati !!!!!!!
- Mersi fataaaaa, si tu arati bine !!!!!
- Fataaaa, vezi ca e icsuleasca in mall cu ala de care iti place tie... ala din Bamboo... da fataaaaa, ala cu bemveul... fataaaaa, nu pot sa o sufar pe blonda aia spalacita, cu cracii lungi si cu silicoane...
- Da fataaaaa, am vazut-o... nesimtita, cat tupeu !!! Lasa fataaaa, ca io am iesit acum cu asta (N.R. ala cu tricoul mulat, alb, gigolo...etc).

Dupa ce te scarbesti la maxim si iti scade brusc IQ-ul sub nivelul marii, indreptandu-se vertiginos catre centrul Pamantului, te hotarasesti sa mai inaintezi... Asta daca nu ai ghinionul de a sta fix pe traiectoria unei mall-iste care nu are directie, sens, rost pe aceasta planeta. Merg cu o viteza incomensurabila si te poti izbi de ele, pt ca nu te vad... Si nu e numai faptul ca sunt cu nasul pe sus si cu gura cascata (reminescente din timpul (blow)job-ului), dar si pentru ca, logic daahhhaa, au ochelarii de soare la ochi. Am primit o asemenea explicatie de la un asemenea specimen: ce fataaaa, daca sunt de firma (scria Di(h)or), de ce sa nu ii port???!!! Am putea face abstractie ca era decembrie, erau un nor negru si des pe cer, dar dehhh, te poti pune contra tendintelor??? Fataaa, ce naiba...

Le mai gasesti pe la zona fast-food... stau cu o apa plata cu sau fara lamaie, pt ca dehhh, au o silueta de intretinut... In schimb masculii basculeaza la cartofi prajiti si alte delicatese nedefinite de pe la aceste genuri de restaurante.
Le gasesti la coada la Movie Multiplex, sa iau belete (am scris bine, asa se zice) la ultimul fasss de film aparut, care, daca ar avea un pic de inteligenta, l-ar downloada de pe odc sau ar inchiria dvd-uri... dar vorba aia, ele unde isi mai etaleaza hainele, bijuurile din plastic si masculii, daca stau la calculator sau in fata dvd-ului uitandu-se la filme???

Daaa... am obosit scriind despre aceste fenomene, ma simt cam "stupid" pt ca a trebuit sa ma cobor la un nivel mult inferior mie pt a incerca sa inteleg aceste specimene, drept pt care, promit sa revin cu alta ocazie pe acest subiect.

Inainte de a incheia, am un sfat pt aceste blonutze inocente si firave (asta este cea mai finutza caracterizare si sinonimizare a cuvantului p r o a s t e): dragele mele, suncile iesite din pantalonii mult prea mici in care te chinui 3 ore sa intrii, blondul ala exagerat de alb, pretul pe talpa cizmei, geanta tinuta la indoitura mainii si mobilul in cealalta mana, (asta in cazul in care nu este mobilul tinut in aceeasi mana cu geanta pt ca in cealalta ai niste chei... nu neaparat de la masina) NU SE MAI POARTA... Sunteti depasiteeeeeeeeeee.

Gata, nu mai pot... va urez spor la analizat si astept comentarii daca aveti alta parere!!!

P.S. daca am scris unele cuvinte gresit dpv gramatical, sau engleza mea este cea "dupa ureche", nu este o scapare, totul este facut cu intentie, pt a incerca sa ma transpun cateva secunde in pielea personajelor.

Barbatul ideal? Frumos, destept si… bogat. Serios? Chiar conteaza situatia financiara? Ei bine… da!
Vrem sau nu sa recunoastem, toate, dar absolut toate, speram ca ne vom indragosti de un barbat cu o situatie financiara buna. E drept, unele isi doresc asta atat de mult, incat ajung sa caute un barbat care sa indeplineasca acest unic criteriu, in timp ce altele, mai mature, sau poate pur si simplu mai destepte, inteleg ca banii nu aduc fericirea… insa o intretin!
Pe de alta parte este incontestabil faptul ca fericirea este mult mai frumoasa atunci cand o poti hrani - din toate punctele de vedere. Si apoi, inclusiv batranii tin mereu sa ne atentioneaze ca dragostea trece totusi, prin stomac. E drept ca e cam greu sa visezi la iubire atunci cand iti faci probleme pentru ziua de maine. Si la fel de adevarat este ca nu poti avea fantezii despre cum va veti creste copiii impreuna cat timp nu ati avea cu ce sa ii hraniti.
Ne invartim asadar intr-un cerc vicios. Nu vrem sa ne gandim la avantajele financiare, insa acestea devin pe zi ce trece tot mai importante si nu mai pot fi ignorate. Si atunci, merita cu adevarat condamnata o femeie pentru simplul fapt ca isi doreste ceea ce este mai bun pentru ea si pentru viitoare sa familie?Intr-o societate in care materialismul este privit ca o boala incurabila si grozav de dezgustatoare, fetele trebuie sa se fereasca.
Cum adica? Spre exemplu, daca tu circuli cu mijloacele de transport in comun, sa te fereasca Dumnezeu sa te indragostesti de vreun mascul care conduce un BMW. De ce? Pentru ca va fi “absolut evident” ca tu nu il iubesti nici pentru ca este frumos, nici pentru ca este destept, nici pentru ca se poarta ireprosabil cu tine, ci pentru ca roteste acel volan si nu altul, iar tu, RATB-ista, nu visezi decat la masina lui.
Iubirea adevarata este plauzibila pentru urechile noastre numai atunci cand este insotita de saracia lucie. Altfel, cautam orice alt motiv pentru a explica o relatie reusita. De ce? Exista doua explicatii: prima - suntem din mosi-stramosi barfitori si nu ne putem controla acest instinct incriptat in gene. Oricat ne-am dori sa nu comentam un eveniment, nu ne putem abtine!Ce-a de-a doua explicatie este cu atat mai putin justificata: suntem gelosi.
In conditiile in care toate ne credem cele mai frumoase si cele mai destepte nu intelegem cum este posibil ca una, lunga, slaba si cam sluta “a pus mana” pe un barbat bun. Fie gelozie sau doar mancarici de limba, un fapt este cert: trebuie sa avem grija de cine ne indragostim. Pentru ca daca este prea frumos, prea destept, sau (Fereasca Sfantul!), prea bogat, concluzia este evidenta: suntem usuratice! Intr-un final, trebuie retinuta “regula universal valabila”: un barbat sarac poate fi iubit pur si simplu, in timp ce un barbat bogat nu poate fi iubit deloc, ci doar tolerat datorita beneficiilor financiare pe care le poate oferi.
Astept cu nerabdarea ziua in care vom incepe si noi sa fim oameni. Sa intelegem ca in viata nu-i totul numai alb sau numai negru, ca nu poti sa iubesti o persoana pentru un singur motiv ci pentru o suma de considerente, ca ii accepti defectele si ii iubesti calitatile, iar daca intre acestea se numara si stabilitatea financiara, cu atat mai bine!

Glandele lacrimale ale femeilor functioneaza si au facut-o dintotdeauna. Iar cand n-o fac, incepem sa ne ingrijoram. De obicei, este semn rau sa suferi si sa nu te poti descarca prin lacrimi. Atunci cand ele nu apar, se crede ca e vorba de un blocaj, de o suferinta atat de mare incat "au secat" sau, din contra, de o negare a problemei. Istoria ne-a consacrat ca fiind marele planagacioase.
Femeile apar cu lacrimi in ochi in tablouri, in carti, chiar si in reclame. Nu plangem numai la inmormantari, plangem si la nunti, si la filme, si daca vedem un caine schiop pe strada. Plangem "din toate prostiile", cum se zice. Bine, unele dintre noi, alea mai slabe de inima. Cu mici variatiuni, cantitatea de secretii lacrimale fiind diferita de la caz la caz, putem generaliza si spune ca cele responsabile in mod traditional cu jelitul au fost, dintotdeuna, femeile.
Ce s-a intamplat cu barbatii de-a lungul istoriei plansetelor? Ei, in mod ciudat, au parut sa fie lipsiti de activitate in aceasta zona a corpului lor, respectiv ochii. Sa le fi fost extirpate glandele lacrimale la nastere? Sa si le fi scos singuri in clipa in care au inceput sa perceapa dezavantajele unei astfel de secretii?
Cu toate astea, exista barbati care plang. Insa situatiile in care ochii lor incep sa lacrimeze sunt mult mai rare si, tocmai de aceea, parca tindem sa fim mai impresionati de lacrimile unui barbat. Cand un barbat plange, pare sa se darame lumea. Este ceva aproape apocaliptic, ceva greu de suportat pentru privitor, ceva ce provoaca, dincolo de stanjeneala, compasiune. Pare mai pur, mai demn, isteria ii este straina.
Poate acest efect are loc si pentru ca fenomenul este mult mai rar decat in cazul femeilor. In plus, s-o recunoastem, de multe ori nu plangem tocmai ortodox. Adica am inceput sa constientizam puterea de manipulare pe care niste lacrimi, care tasnesc la momentul potrivit, o pot avea asupra celorlalti. Se cheama santaj sentimental si aveti grija sa nu abuzati de lichidul asta, lucrurile se pot intoarce impotriva voastra si suvoaiele pot avea efectul advers. Pot ajunge sa-i irite pe cei din jur si sa-si doreasca sa-ti prilejuiasca niste lacrimi reale.
Pentru ca s-a gasit cineva care sa contabilizeze si acest aspect, in urma unor statistici, s-a descoperit ca intr-un an femeile plang de 64 de ori, iar barbatii numai de 17 asadar, de patru ori ma putin. In plus, durata medie a unui episod este de patru minute, in cazul unui barbat, si de sase minute la femei.
Nu, barbatii nu plang la filme, cel putin in niciun caz la filme gen "Titanic", nu plang nici cand vad un iepure de ciocolata topindu-se (cum a facut o amica atunci cand a vazut filmuletul de pe youtube "How to kill a chocolate bunny"), nu plang cand primesc flori, nici ca si-au rupt perechea de ciorapi preferata. Ei nu ridica zavorul decat in situatii cu adevarat negre: piederea unei fiinte dragi, despartirea de o iubita care le-a frant inima, accidentul sau problemele de sanatate ale unui prieten.
Deci, slava Domnului, si ei sunt oameni. Caci lacrimile nu sunt un semn de slabiciune. Pana prin anii ’60 ele erau privite ca fiind apanajul exclusiv al femeii. De ce? Pentru ca sexul feminin era cel asociat in mod traditionul cu emotivitatea, cu tot ce avea legatura cu sensibilitatea. Barbatii erau cei rationali, cerebrali, cei capabili sa-si stapaneasca slabiciunile. Pentru ca asa erau privite plansetele: ca semne de instabilitate psihica sau de fragilitate. Feministele insa s-au suparat din cauza vesnicei legaturi cu emotivitatea si au hotarat sa nu mai planga. In mod paradoxal, in aceeasi perioada a luat nastere o alte idee: emotionalul era o calitate, nicidecum un defect, si demonstra superioritatea "sexului slab". Nici noi nu mai intelegem ce voiam si care e imaginea pe care dorim s-o promovam: fiinte de otel sau printese care stiu ca plang, dar inteleg de ce si nu le este teama s-o faca.
Lacrimile sunt un semn de umanitate. Asa cum sangeram, daca ne ranim, la fel lacrimam, daca ne ranim, dar in alte "parti" decat cele fizice. Se pare ca fiinta umana este singura fiinta care plange, aceasta reactie fiind una normala, prin care emotiile si trairile interioare capata o forma non-verbala. Pana la un anumit punct, este sanatos sa plangem pentru a grabi procesul de vindecare. Este o modalitate de descarcare, de usurare a poverii care ne apasa. Pe de alta parte, un asa-zis "barbat adevarat" nu ar trebui sa se teama ca va fi discreditat de ceva atat de inofensiv ca... apa.
In fond, esenta masculinitatii lor ar trebui sa consiste in altceva si nu in niste biete secretii. Sigur, ei mai au ceva de invatat la capitolul asta.
Pana una-alta, mamele ar fi de ajutor. Cand fiii vostri cad si se ranesc, nu le mai spuneti "esti barbat, nu mai plange". Lasati-i sa fie baieti. Mai tarziu se vor lamuri ei ce inseamna a fi barbat. Raman convinsa de faptul ca mamele sunt misoginele cele mai inversunate. Si cu cele responsabile de modul in care fiii lor ajung sa se maturizeze si sa se raporteze la celalalt sex.