Crampei de viata

Cel putin asa sustine mitul, asa pare sa confirme realitatea si in ideea aceasta parem sa ne complacem cu totii, femei, barbati, patrupede si alte asemenea categorii vizate: barbatii sufera de aceasta manie, patologica, ne-am putea hazarda sa etichetam sau de aceasta predispozitie biologico-psihologica de a se gandi la sex o data la fiecare 58 de secunde. Nu numai ca sunt umilii purtatori al celor mai crunte si neatenuante apelative, dar ne mai trateaza din cand in cand si in majoritatea timpului, de fapt, cu probe de foc si terapii de soc privitoare la aceste tendinte de explorare si constientizare a potentialului dumnealor sexual. Asa cum bine zicea o prietena: “ Dac-ar fi sa rezumam in dulcele grai sintetic romanesc, am putea spune ca asta se cam intampla in mintea lor: sex. sex. sex. parcat masina. sex. intrat in firma. sex. asezat la birou. sex. sex. intrat secretara. sex. rezolvat probleme. sex ” . Am ras o jumatate de ora in continuu pe tema aceasta atunci si mi-am dat seama inca o data de cat de reductibile si facile sunt problemele – daca le putem numi astfel – in universul idilic masculin.
Totul fara batai de cap, totul pe un palier minimal si as putea spune chiar lipsit de complexitate, totul la indemana, totul in ideea de “ acum si aici ” , fara intrebari, fara dileme, fara chestiuni moralizatoare si fara periclitari majore. Poate ca stiu ce vor, poate urmaresc exclusiv acest scop sau poate ca functionalitatea lor depinde intr-un prim moment de o instinctualitate sanatoasa. Sau poate ca au certitudinea ca oricat de nebunesti ar fi dorintele, oricat de nestapanit instinctul, in orice moment si in orice context, se va gasi cineva care sa le raspunda corespunzator. Si acum intrebarea: Oare suntem noi cele care am devenit prea disponibile? Oare nu este neaparat vorba de un dat biologic, ci mai curand de un cliseu pe care lumea de astazi si femeile zilelor noastre l-au incurajat si l-au stimulat pana cand cliseul in sine a trebuit sa prinda viata si sa le dea drepatate?Daca stam sa ne gandim, ideea aceasta de perpetua si incurabila nimfomanie dusa pana la limita obsesionalului a fost intarita si ratificata de vremurile noastra tumultuos-contemporane. Pe vremuri – francezii cu siguranta vor avea o cu totul alta perceptie asupra situatiei, cu gradul de exceptie aferent – barbatii aveau spirit familial, convingeri stabile, scopuri practico-profesionale, efuziuni de creativitate, se angrenau in dezbateri cu mina combativa, apareau cauze. Pe scurt, aveau o lume de construit, un cadru de trasat si un anumit cod de repere care impunea si anumiti parametri de manifestare. Dupa care au venit berea ambalata, la cutie, la sticla, la bax, fast-food-ul, viteza, automatizarea, comoditatea, sexul protejat, explozia demografica, liberalizarea moravurilor, groupies, threesomes, swingers…Femeile nu mai poarta crinolina, nu mai sufera de fetis religios, au renuntat la materia de exces, la monogamie, la fidelitate, la bariere sexuale. Au invatat sa depaseasca stadiul de victimizare, sa se afirme, sa caute, sa gaseasca, sa manipuleze. Barbatii au terminat de construit lumea, de mers la razboi, de revolutionat universul si de parcurs meridiane. Au spus ce-au avut de spus. Iar acum au ramas orgoliile si nostalgia. Ba mai mult, antropologic vorbind, se pare ca o data cu incheierea razboaielor, barbatii si-au pierdut si un sens al statutului si importantei lor in lume. Femeile, pe de alta parte, abia il descopera. Cu contratimpul si decalarea de rigoare. Intr-o lume construita de barbati, dar care, in mod paradoxal, nu le mai apartine, cel putin nu in totalitate. Pentru ca femeia a invatat sa-l domine, sa-l subjuge, sa-l manipuleze. Pentru ca femeia a aflat ca printre bani, viteza si tehnologizare, societatea noastra si-a mai facut chip cioplit din inca ceva: sexul. Sexul la care barbatii se gandesc cu asiduitate si invariabil o data la cele 58 de magice secunde. In metrou, in masina, pe balcon, la terasa, la supermarket, in preajma ta, in absenta ta. Dar nu neaparat pentru ca nu se poate altfel. Sau pentru ca nu se pot abtine. Sau pentru ca asa au fost imaginati. Ci pentru ca si femeia a speculat aceasta slabiciune, pentru ca “ in spatele oricarui barbat se afla o femeie ” . Nu mai conteaza cine e de success si cine e puternic in ecuatie. O femeie sau mai multe femei, care uzand de prerogativa sexuala au inversat raportul de forte si au actualizat o stare latenta. Constiinta sexuala a barbatului. Multipla, diversa, insatiabila. Motiv pentru care mai lansez inca o data intrebarea: vorbim exclusiv de o manie sexuala integranta sau de un produs aproape “ social ” , de o stare de fapt pe care am generat-o noi, femeile, secondate vanjos de industria entertainment-ului? Si-a pierdut barbatul din plurivalenta functiilor pentru a fi redus la asocieri de inspiratie erotico-pornografice? Sau asa vor sa-l ipostazieze coalitiile feministe? Iar noi, doamnelor?