Cu ceva timp in urma imi fumam linistita tigara in compania celui iubit, cand m-a naucit cu o intrebare ciudata: cu noi cum ramane? Din momentul acela am inteles ca nu va mai trece mult pana cand nu il voi mai avea alaturi. Fie ca este vorba despre o relatie de prietenie, una de iubire sau una de sange, in momentul in care incep sa se ridice intrebari referitoare la natura relatiei, acea relatie este sortita esecului. Anumite momente ale vietii merita sa fie traite, nu judecate. Cand iti pui problema legata de tipul de relatie, este clar ca te afli intr-un impas. Fie ca vrei sau nu sa recunosti, in curand viata de cuplu va lua o alta turnura. Nu incepi sa te gandesti serios la sentimentele pe care le ai si la dramul de iubire pe care il primesti decat atunci cand nu ai decat doua variante: sa renunti sau sa fortezi relatia sa ajunga la un alt nivel. Cand el m-a intrebat despre noi, stiam ca nu este vorba despre o evolutie pe care o considera necesara, ci despre maladiile care ne tulburau, impiedicandu-ne sa mergem mai departe. Fusesem prea ocupata in ultima perioada pentru a imi da seama ca relatia tragea sa moara. Nu aveam cum sa o mai resuscitez din moment ce al doilea om ii tinea deja lumanarea. Nu, nu trebuie sa judecam o relatie. Nu trebuie sa cantarim cantitatea de iubire primita. Iubirea nu este un barter: promit sa te iubesc daca si tu la randu-ti ma vei iubi. Iubirea este al naibii si divin de altruista. Cel ce iubeste ofera mai mult decat poate oferi si nu asteapta nimic in schimb. Iubirea se bazeaza pe incredere, pe siguranta, pe maturitate emotionala. Iubirea nu conspira impotriva sa provocand suferinta. O iubire ce se urca pe cantar este una anorexica sau bulimica. Iti doresti asa ceva?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu