Crampei de viata

Dragii mei,
de azi va astept in noua mea casa, pe crampeideviata.com

Ne vedem acolo!
Veniti si voi cu floricele, cu suc! :P

Ma ajuta si pe mine cineva?
Care cum stiti daca se poate muta contul asta de blogspot in ZeList cu ala nou de .com?
Sau trebuie sa ma inscriu din nou???
Ajutorrrr...

... si nu la marmacie! (pentru cine stie bancul)
Gata zilele pe blogspot.com! Gata banalitate! Gata!!!
Am primit deja setarile pentru domeniul nou si, cu ajutorul unui prieten care se pricepe, o sa am ceva al meu.
O sa fie crampeideviata.com.
Si arata foarte girlie asa... e chiar frumos.
De abia astept!!!

x² + px + q = 0 W = ∫F(S) x cosα dS V= ds/dt

x_1/2 = -p/2 ± √ (p/2)² – q ↑‼ tg hx = e^x – e^-x/ e^x + e^+x O = I x N

u_c = U (1 – e^-t/RC) C + O₂ = CO₂

f_r = 1/2¶ x 1/√LC; w = 2¶f_r 4FeS₂ + 11O₂ = 2Fe₂O₃ + 8SO₄

-d/dt∫BαA = ǾE^’dl = - ∫ (δB/δt +rot(B x v)dA) x ≠ y; z = x

HCl + H₂O ↔ Cl^- + H³O w_rot = ½ x J w²

a² = b² + c²

V = 1/6 ¶ h (3 ə² + 3 ə⁴ + h³) P_v = ♥

Daca ♥ este raspunsul, pot sa reformulez intrebarea???

AVERTISMENT: in acest articol vor exista injuraturi.
Mama ei de zapada!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Doamne cat urasc iarna! Din toata inima!
Dupa ce ca e un frig de mori mai sunt si nevoita sa plec zi de zi de acasa si sa calaresc nametii pana la birou. Si dai si circula cu transportul in comun, ca deh, este chiar sport extrem cu masina pe vremea asta (mai ales cu cauciucuri de vara).
Si am asteptat sa se potoleasca potopul rece ca sa ies iar la munca. P**a mea! A doua oara pe anul asta cand am iesit sa dau zapada.
In primul rand masinuta mea este parcata in spatele blocului. Deci, in vecii vecilor nu va trece o deszapezitoare pe acolo.
Ma uitam pe geam si, daca nu stiam exact unde am parcat, chiar nu mai vedeam masina. Acum arata ca o mica dubita. Alba. Crescuse cu aproape 30 cm ininaltime si era flancata de cam tot atatia.
Doamne, si ma f***a o lene!!! Dar nah, unde este un barbat cand ai nevoie de el? Sunt buni la dat zapada si la dus gunoiul. :D Nobile indatoriri.
Ok, repet faza de acum cateva saptamani. Imbrac costumul de sky, ca sa nu mor de frig. Aratam ca un fucking blue alien. Apare o mare problema insa. Acum imi este mare costumul. Il am de vreo 2 ani si este ca si nou pentru ca, in profunda mea ura pentru iarna, nu l-am folosit decat pentru o singura excursie la munte, unde, am stat in cabana, logic!
Deci, revenind la problema, ce naiba sa fac? Imi pun curea la pantalonii de sky. Alta solutie nu era. Foarte tareee! Ok. Trag caciula pe ochi, pun manusile si car lopetile pana jos. Si dai si lupta si dai si lupta.
Doamneeee, cata zapadaaaaa! Eram pana in gat in ea si ea pana in gat cu mine! am lopatit la zapada vreo 2 ore. Obositor!!!
Intr-un final, dupa lupte seculare, de vreo 2 ore, am terminat! Phiuuu.
Partea cea mai frustranta a fost ca au existat vreo 2 vecini care m-au asistat de la geam in toata sfortarea mea cu natura si radeau. Radeau ca imbecilii impotenti pentru ca doar atat puteau sa faca. M-au aplaudat la sfarsit. Singura mea reactie a fost o injuratura pe masura micimii mintii lor, fapt ce i-a frapat. Sunt o domnisoara, ce p**a mea. Pot sa injur cat vreau si pe cine vreau.
In toata valtoarea asta era sa imi gasesc dragostea! Ehh, asa e viata. Alta data ma plangeam ca trece cu tramvaiul pe langa mine, ca "zboara", ca... sa-i ia dracu! Un boschetar a trecut pe langa mine. A cazut intr-o profunda admiratie. Ma enerva. Cand a vazut ca sunt aproape de final a zis ca sunt foarte sexy, asa, dand la lopata. Am incercat sa il alung verbal. Mai rau il intaratam. Am incercat sa arunc cu zapada il el. S-a ferit! Pana la urma mi-am luat inima in dinti, am schimbat lopata pentru zapada cu aia pentru sapat si m-am pus sa il alerg. Si de nu l-am alergat de am facut o noua poteca prin zapada.
La dracu... poate ca era romantica intalnirea asa... Love in zapada!
Pana la urma chinurile au luat sfarsit. Am incercat sa ma duc la magazin sa cumpar ceva, dar m-am razgandit cand am fost intampinata cu un ropot de rasete de catre tantiile de la butic.

Si am urcat in casa. Eram doborata de atata munca. Acum am inteles de ce am ales scoala. Nu sunt buna de sapa si de lopata.
Evident ca ma dureau toate mainile (am mai mult de 2... :D) si aveam nevoie de un masaj.
Unul care sa fie cam asa:


Tinand cont ca eu sunt blonda, am nevoie de un negru!!!

Definiţia violului in "Codul Penal" din vremea domnitorului Constantin Mavrocordat, in anul 1750:

"Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire".

Muhahahahaha...

Nu mai am nici o sansa.
Daca saptamana trecuta mi-am luat o frumusica amenda pentru ca mi-a fost lene sa imi cumpar bilet, azi iar am avut o aventura in RATB.
Mergeam eu in mare graba dimineata catre birou. (Pentru cei care nu stiu, eu intru la 8.30 si de eu plec de acasa in jur de ora 9 - 9.15). In mare graba, dupa cum spuneam, mergeam, si era sa iau o cazatura de toata frumusetea cand am vrut sa urc pe refugiul de la tramvai.
Caciula pe ochi, mp3-ul in urechi (urla Muse) si grabita. Nu numai ca vroiam sa ajung la birou, cat mai mult de faptul ca venea tramvaiul si eu eram o blonda esuata pe sina lui.
Si dau sa urc. Si alunec. Nu era grav daca ma loveam, era grav ca ma vadea toata lumea. Si era ceva lume in statie, nu gluma.
Noroc cu cele 18 luni de balet ca am fentat miscarea de pravalire stradala si m-am redresat. In valtoarea baletarii mele am observat o mana care se dorea sa ma ajute. Sa ma ridice, daca era sa cad, sau sa ma sprijine sa nu cad.
Mana aceea era atasata de un corp. Un corp de barbat. Pana aici a fost!!!
Acest specimen avea prea multe elemente care mi-au disturbat dimineata si ziua, ulterior.
Semana foarte bine cu cineva care este in mintea si inima mea de aproape 1 an de zile si avea ochii asemanatori unei vechi iubiri.
De ce????
Si apoi, culmea a fost ca, in tramvaiul relativ gol, a stat aproape de mine.
Ma asez pe scaun, deschid cartea sa citesc. Cum naiba sa citesc cand simteam ca se uita la mine? Mai citeam 2-3 cuvinte, ridicam privirea. Am facut asta de inca ma doare gatul. Pe parcursul calatoriei cu tramvaiul (si este ceva de mers, aproximativ de la un capat la celalalt) nu am reusit sa citesc decat 1/2 de pagina.
A coborat la un moment dat.
Am oftat.
Am calatorit mai departe, dar gandul imi ramasese prins intre refugiul de tramvai de la mine din cartier pana la statia unde a coborat el.
Imi venea sa ma dau jos in aceeasi statie, sa ma duc in mijlocul strazii, sa ridic mainile spre cer si sa tip cat pot de tare: DE CE????????? DE CE MI SE INTAMPLA MEREU ACEEASI FAZA???
Cateodata Dumnezeu are un simt al umorului foarte macabru.

Deci... nu mai vreau sa calatoresc nici cu tramvaiul!
Unica sansa ar mai ramane troleibuzul. Cine stie ce se mai intampla si acolo?!
Hmmm... vom vedea. Deja devine atat de interesant!!!

Este prima data cand primesc o leapsa. Am mai citit despre la altii si alte exemple dar aceasta este pe gustul meu. Multumesc Flaiu pentru ocazie.

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Eu iubesc mult cartile, drept urmare nu le stric. Am ca semn de carte o parte dintr-o jucarie cu Hello Kitty si am mare grija de ea.

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi, dacă da, care a fost aceasta?
Ultima data cand am primit cadou o carte a fost la Targul de carte Gaudeamus unde am fost fara bani la mine si un prieten bun mi-a cumparat 2 carti care imi lipseau din colectie.

3. Citiţi în baie?
Daaaaa. Au fost cazuri cand am amortit atat de tare ca mi-a luat mai mult de 5 minute sa imi revin. :D

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi, dacă da, care ar fi fost aceasta?
:) M-am apucat de "roman" anul trecut. Am scris 4 pagini. Apoi nu am mai avut timp, chef, inspiratie. Mi-am propus sa il termin anul acesta. Sper sa ma mobilizez.

5. Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Sunt la pamant. As vrea sa gasesc mult mai multe carti pe piata. Cel putin cele pe care le prefer.

6. Care este cartea preferată?
Grea intrebare. Sunt mare amatoare de literatura erotica si citesc cu nesat tot ce prind. M-au marcat pana acum cartile Marchizului de Sade, ale lui Masoch si multe asemanatoare ca gen. Imi plac foarte mult cartile lui Mihail Drumes ("Elevul Dima dintr-a saptea", "Invitatie la vals", etc), cartile lui Coelho, ale lui Albert Camus, Anais Nin, Edgar Alan Poe, Friederich Nietzsche, Jean-Paul Sartre, Marcel Proust, Mario Vargas Llosa, Mihail Bulgakov, Vladimir Nabokov, Henry Miller.

7. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Am recitit cartile lui Mihail Drumes si ma gandesc sa recitesc Opus Pistorum a lui Henry Miller.

8. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Chiar daca nu prea sunt fana a poeziilor , am avut ocazia sa cunosc un autor de gen si am si doua carti d-ale sale, cu autograf. I-am spus ca nu este genul meu de lectura dar am descoperit acolo niste versuri care mi-au mangaiat sufletul si recitesc cele cateva poezii de cate ori am chef.

9. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Vorbesc cu toti prietenii mei despre cartile pe care le citesc. Deja, o mare parte dintre ele au fost imprumutate lor. Gusturile mele nu coincid insa cu ale celorlalti. Cel putin nu mereu.

10. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Intai mi-am stabilit ce gen imi place. Apoi am cautat autori ai acestuia. Apoi am cautat cartile autorilor respectivi. Recunosc ca nu toate cartile unui autor sau ale unui gen m-au impresionat, dar...

11. Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
In fara de momentele cand esti obligat in scoala sa citesti carte X sau Y, nu cred ca trebuie sa fortezi pe cineva sa citeasca ceva anume. Cine iubeste sa citeasca isi va forma propriile lui gusturi.

12. Care este locul preferat pentru lectură?
Ohhho, oriunde. Am inceput sa circul iar cu tramvaiul pentru a avea timp sa citesc. Citesc si la birou (cam rar, atunci cand am timp pentru asta), citesc inainte sa adorm si mai ales atunci cand calatoresc.

13. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Urasc sa fie liniste in jurul meu. Drept urmare, cand citesc pe strada am mp3-ul in urechi, acasa am winamp-ul pornit, la birou ascult radio online, deci da... ascult muzica mereu, mai ales cand citesc. Ascult muzica si cand invat ceva. Nu ma pot concentra altfel.

14. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Am incercat dar imi este foarte greu. Mie imi place sa simt carte si sa o miros, mai ales daca este noua. Plus de asta, colectionez carti si imi place sa le vad aranjate in ordine in biblioteca.

15. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Cand nu imi permit sa imi cumpar si vreau neaparat sa citesc o carte anume o imprumut. Dar cu prima ocazie o cumpar pentru mine.

16. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un univers paralel in care mi-ar placea, foarte des, sa exist.

Trimit leapsa mai departe catre:
- Freyja's Eyes
- Doppelgänger
- Līlītu
- Sofistricat
- Miţă

Se apropie cu pasi repezi prima sesiune de doctorat.
Am 2 examene in sesiunea asta. 2 dar grele. Unul este la Electrochimie generala si altul la Stiinta materialelor. Ambele in aceeasi zi. Offf.
Vorba unui prieten: daca te-a mancat in fund, acum scarpina-te.
Partea cea mai grea este ca am facut o pauza de 6 ani si o sa imi fie foarte greu sa invat cum sa invat iar. Iar nopti nedormite, iar invatat reactii chimice complicate, iar tone de cafea si cearcane pana la pamant. Dar, este ce imi place si nu are rost sa ma plang.
De la sfarsitul lui februarie intru iar in laborator si ma apuc de lucrarea de doctorat. Am ales sa studiez nanotehnologia si nanomaterialele. Am mai scris despre ea.
O sa incep cu aprofundarea studiului despre nanotuburile de carbon si apoi voi incerca, atat cat imi vor permite timpul si dotarile din laboratorul de la Politehnica sa descoper nedescoperitul.
In continuare va redau un mic exemplu despre ceea ce inseamna nanomaterialele:
"Un exemplu excelent este nanotubul de carbon. Carbonul exista in stare naturala sub forma de grafit - materialul delicat si negru folosit adesea ca mina pentru creioane si sub forma de diamant. Singura diferenta intre cele doua stari este dispunerea atomilor de carbon. Atunci cand cercetatorii aranjeaza aceiasi atomi de carbon in forma tiparului de fagure si il ruleaza in tuburi minuscule de numai zece atomi, nanotuburile rezultate capata trasaturi extraordinare:
- au de 100 de ori rezistenta la intindere a otelului, dar numai o sesime din greutate
- sunt de 40 de ori mai puternice decat fibrele de grafit
- au o conductivitate mai mare decat cea a cuprului
- pot fi atat conductori cat si semiconductori,in functie de dispunerea atomilor
- sunt excelenti conductori termici "
Continuarea articolul este aici si sursa inepuizabila de informatii este, desigur, suma de articole de pe descopera.ro.

Promit ca daca devin extrem de celebra si descopar nedescoperitul nu o sa imi trag fite si o sa fiu aceeasi. :D

De luni, 11.01.2010 sunt la cura de slabire.
Mananc numai legume cu pui, beau apa si ceai, devorez pomi intregi de citrice.
S-au dus dracului prajiturile mele, painea, cola zero si alte nenorociri ce imi distrug formele.
Partea proasta este ca visez numai savarine, tort de ciocolata, frisca si tone de zahar.
:((((
Eu care urasc ceaiul, acum imi fac cate 3-4 pe zi. Nici cu apa nu prea sunt prietena, deci... vai de mine!
Dar, sper sa merite. Deja nu se mai putea.
Nici daca ma torturati nu va spun cate kg am, dar deja nu mai imi convenea mie.
Deci, urati-mi succes si cand manca o praji sau o bobo buna sa va ganditi si la mine. Macar asa sa simt si eu ceva dulce!
Offf.
P.S. Cred ca trebuie sa consum si ceva calorii, deci trebuie sa fac miscare. Afara e prea frig, deci trebuie sa fac miscare in casa. In pat. Hihihihihi... :D

Imi plac ochii.
Unul dintre primele lucruri pe care le observ la un om sunt ochii. Nu conteaza atat de mult culoarea, cat ceea ce exprima ei. Exista si cazuri cand te pierzi involuntar in culoarea lor. Ori gasesti un albastru nemarginit, ori un verde crud, sau un negru taciune. Nu degeaba sunt numiti oglinda sufletului. Ei exprima cel mai bine trairile sufletesti. Poti sa vezi toata bucuria unei persoane, licarirea aceea care nu se poate mima. Poti simti tristetea care este tradata uneori si de lacrimi.
Ochii vad tot, chiar si ceea ce nu si-ar dori cateodata sa vada.

Imi plac mainile.
Mainile au magie. Ele pot crea orice. Aproape orice ne trece prin cap. Desigur ca este nevoie si de talent si pricepere, dar, in principiu, mainile fac totul.
Ele maingaie. De cate ori nu am tresarit fiecare dintre noi la simpla atingere a persoanei dragi? De cate ori nu am mangaiat un animal si i-am simtit blana sau pielea? De cate ori nu am atins apa, aerul, pietrele, ceva cald, ceva rece, ceva uscat, ceva ud? De cate ori nu am tarit momente unice in viata noastra doar pentru ca am atins ceva?
Mainile acopera ochii, daca nu vroiam sa vedem ceva, mainile imbratiseaza o persoana draga, mainile mangaie, mainile protejeaza, mainile cara greutati, mainile gatesc, spala, calca... Mainile au magie si sunt magice.
Am cunoscut persoane care, cu ajutorul mainilor, au creat opere memorabile, opere ce mi-au incantat ochii, sufletul, inima...

Imi plac buzele.
Am declarat in trecut ca sarutul reprezinta gestul suprem al adevaratei iubiri. Consider ca este mai presus decat sexul in sine. Este mult mai erotic, mai senzual si mai intim.
Acesta este rolul buzelor. Fie ele mici sau mari, groase sau subtiri, moi sau aspre, naturale sau machiate, simpla atingere a lor pot crea senzatii cu adevarat minunate.
Un adevarat sarut poate sa valoreze cat 1 milion de declaratii de dragoste, 2 milioane de cadouri si alte cateva milioane de promisiuni. Il simti pe celalalt atat de aproape de tine incat realizezi ca in jurul tau nu mai este nimic important si ca lumea este compusa din 2. Voi 2.

Am enumerat ceea ce imi place mie cel mai mult la o persoana. Acestea sunt amanuntele care imi atrag atentia si, daca priviti cu atentie, ele sunt centrate intr-o anumita parte a corpului. Este inutil sa mai mentionez ca pe langa asta, iubesc creierul unei persoane care este capabila sa il foloseasca. Acestea fiind spuse, s-ar crede ca daca ar fi dupa mine, as putea sa ma multumesc doar un cap. Dar nu. Si celelalte parti ale corpului sunt importante, dar nu ma fascineaza atat de mult.
Fac insa o mica rectificare: la baieti imi plac toate capetele... :D

P.S. Doar nu credeati ca sunt chiar atat de indragostita sau de deprimata incat sa nu inchei un articol intr-o nota amuzanta, nu?

Cu ocazia acestui post lansez un joc nou. Nu stiu exact care este titlul lui si ce va implica, dar eu propun premiul.

Poza este foarte autentica si este facuta de catre mine in 2006 cand am fost la Barcelona si am vizitat Museu de l'Erotica.
Let's playyyyyyyyyy!!!

P.S. Astept propunerile voastre pentru joc! :P

Ma chinui de ceva vreme sa imi adun gandurile pentru acest post.Am intrat in acest an cu niste reminescente din cel precedent, drept pentru care trebuie sa refulez ca sa nu mai stresez lumea din jurul meu cu atitudinea de emo ce ma stapaneste de ceva vreme.
Daca as fi baiat/barbat si as citi acest titlu, m-as simti jignit de primul cuvant din el. Cum adica "gunoi"? Pai... e simplu. Exista tot felul de relatii, tot felul de cupluri. Acum nu fac sondaje sau statistici ca sa stiu cine pune capat unei aventuri/relatie/casnicie mai des. Exista insa cazuri cand EA decide ca nu mai merge si incheie socotelile (nu, nu il omoara daca la asta v-ati gandit). Pur si simplu considera ca nu mai merge ceea ce era intre ei 2 si atunci gata. Punct. Finish. Caput.
Exista tot felul de posibile reactii din partea LUI. Poate sa sufere (daca a tinut la EA si la relatie), poate sa i se rupa in 14 daca era ceva de complezenta, etc...
Ideea e ca daca EA a gasit ceva mai bun, mai dulce, mai roz, mai sclipitor, poate sa plece, la fel de bine cum fac si ei la randul lor. Si, atunci, el sufera. Cunosc cazuri in care s-a cazut in mare depresie. Unii si-au pierdut job-ul, au pierdut ani de facultate, au pierdut prieteni care nu l-au inteles sau nu i-au putut accepta perioada de sihastrie auto-impusa, au pierdut multe.
Si... ce face el? Isi jura in barba ca se va razbuna. Din pacate nu o face cu persoana care i-a pricinuit gaura in inima/suflet, ci face asta cu toata fetele/femeile ce vor urma in viata lui.
[Vreau sa mentionez aici ca eu consider ca daca un barbat sufera dupa o relatie, inseamna ca a iubit cu adevarat! Ar trebui sa apreciem asta, pentru ca se intampla foarte rar. Este un fel de curcubeu dupa ploaie. Deci rar.]
Drept urmare, daca apare cineva prin preajma lui si el isi da seama ca ar putea fi o ulterioara caprioara ce merita sa fie vanata, ataca. Si ea, daca ridica coada, inseamna ca este interesata. Sa presupunem ca el nu este fiu de politician sau rezident pe Dorobanti. Este un baiat/barbat normal. Deci daca e interesata de el inseamna ca il place asa cum e el si nu pentru banii lui sau sutele de cai putere din motorul masinii.
Dar el, ca sa se razbune pentru suferinta din trecut, doar se foloseste de ea. O abureste (sau nu... unii nici macar nu isi mai dau silinta sa faca asta), o imbata (si la propriu si la figurat) si profita. Evident ca este de comun acord, deci nu se pune problema de altceva, dar, atat...
Si poate ea a vazut in el o persoana buna, frumoasa, inteligenta, spontana... o persoana pe gustul ei, o persoana langa care ar fi petrecute ceva momente minunate.
L-a considerat o comoara.
Dar el este prea orgolios, prea doritor de razbunare, prea ametit de puterea pe care crede ca o are asupra ei (si chiar o are). Si daca fata/femeia pica in plasa, victoria este si mai savuroasa.Sunt ferm constienta ca fiecare avem plusuri si minusuri, dar de ce trebuie mereu sa ne raportam la acelasi set de valori cand ne gandim sa ne alegem o persoana langa care am putea sa petrem momente placute?
Ok, sa zicem ca primeaza "ambalajul", ca de aceea s-au inventat hainele si cosmeticele de firma, pastilele de slabit sau remodelarea corporala, dar nu sunt esentiale. Nu mereu.
Si cum ramane cu fata/femeia care a avut comoara in mana cateva momente si acum se uita la mana care este goala, pentru ca ea, "comoara" a considerat ca satisfacerea unui capriciu fiziologic este de ajuns pentru moment?

Am terminat anul cu o poezie superba.
Incep anul cu alta poezie superba, de data asta scrisa de William Ernest Henley.

Am ales sa inchei seria articolelor pe 2009 cu cea mai frumoasa poezie de dragoste pe care am citit-o pana acum.
Este opera lui Andrei Pavel si face parte din culegerea sa de poezii intitulata Arta deceptiei. Poezia incheie capitolul Amintiri pierdute.

... sau, doi politisti numarau o trila.
Am avut aceste cateva zile libere cu ocazia sarbatorilor de iarna. Si le-am petrecut cu familia si prietenii. Asa e cel mai frumos.
Mosul nu a fost foarte generos, dar, saracul de el, il cred. Ce imi doream eu nu avea cum sa incapa intr-o cutie sau intr-o punga de cadouri. De fapt, nici nu e ceva material... Whatever...
Am sa incerc insa sa va explic trilema mea. Trilema este de fapt o dilema si inca un pic...
Sunt sigura ca exista in viata fiecaruia dintre noi persoane pe care nu le puteti suferi. Care, in principiu, au facut ceva rau in trecut si care v-au suparat cu ceva, drept urmare, acum nu le puteti suferi. Pana alaltaieri exista si in viata mea cineva de genul asta.
Aici incepe prima parte din trilema mea.
Este draguta, desteapta, poate cam prea libertina si mi-a furat iubitul din clasa a VII-a. De atunci nu o mai pot suferi. Am mai spus ca am simtul proprietatii foarte bine dezvoltat. Din clasa a VII-a pana acum ne-am mai intalnit si toata lumea si-a dat seama ca daca as fi vrut sa o fi paruit de cateva ori.
Vineri seara insa, am iesit cu ea si inca 3 persoane intr-un bar. Ce se poate intampla cand se aduna 3 fete si 2 baieti (acestia din urma straini mie)? Toate discutiile duc la sex. Am glumit destul de mult pe seama unuia dintre ei si..., mai in gluma, mai in serios, discutia s-a mutat catre noi doua. Cum am avut deja o experienta girl-to-girl si ea isi doreste, m-am aratat dispusa. Si uite asa, s-a aprins scanteia in mintea ei. A tot tinut sa imi mentioneze ca ea a vorbit serios si ca se gandeste cu ardoare la asa ceva. INCREDIBILLLLLL! Dupa aproximativ 13 ani de ura si nervi, sexul dezamorseaza tot.
Si am inceput sa o privesc cu alti ochi. Este destul de kynky si are o imaginatie bogata. Si... cred ca ar iesi ceva scantei. Hmmm... Astept sa faca primul pas. Pana la urma ea trebuie sa ceara, eu sunt aici.
A doua parte a trilemei o reprezinta o bucatica din felul meu de a fi. Cea mai buna prietena a mea a spus ca ma vede mai degraba mama decat sotie (asta insa intr-un viitor foarteeee indepartat). De ce? Pentru ca eu nu cred in casnicie, nu cred ca pot exista oameni fideli, nu cred ca poti sa stai cu cineva ani si ani de zile in aceeasi casa si sa formezi FAMILIA PERFECTA. Ciudat ar spune cei care ma cunosc, tinand cont de faptul ca ai mei se cunosc de 38 de ani si au o casnicie veche de 28 de ani. Dar altele erau vremurile. Altele erau conceptiile, dorintele, nevoile. Cu toate ca sunt inconjurata de amici casatoriti sau cuplati de ani de zile, nu mai cred in ceva stabil. Poate ca nu mai am incredere in oameni... sau in mine.
Drept urmare sustin sus si tare ca eu nu ma marit si nu vreau copii.
Si cred ca pierd foarte mult din cauza asta. Cred ca "am pierdut puncte" si in fata LUI cu asta.
Si tot zilele astea mi s-a demonstrat ca mai exista baieti care vor asa ceva (familie, casnicie, copii). WTF? Gresesc eu? ... Se pare ca da. Am sa invat sa imi tin gura. Sa pastrez aceste ganduri pentru mine si poate nu voi mai speria oamenii din jurul meu.
A treia parte este totusi felul meu de a fi, per ansamblu. Eu iubesc oamenii. Si mai ales prietenii. Eu ajut mereu, cu ce pot, cat pot. De cele mai multe ori, din ratiuni financiare, nu am putut sa fiu mereu ACOLO sa fac ACEL LUCRU cot la cot cu ceilalti. Dar intentionam asta. Recunosc ca sunt curioasa, dar ma doare al dracului de mult cand raman ultima care afla x chestii, cand sunt ultima invitata in x loc, doar pentru ca nu eram acolo cand s-a discutat despre acel x lucru. Imi place sa cred ca prietenii sunt prieteni indiferent de disponibilitatea sau indisponibilitatea unora dintre noi.
Apoi, poate ma implic prea mult. Poate pun prea mult suflet in orice lucru neinsemnat si un eventual esec sau refuz doare de o mie de ori mai mult decat in mod normal.
Poate sunt prea sfatoasa si cred ca detin adevarul absolut (acest lucru mi-a fost reprosat). Dar eu nu am sustinut niciodata asta. Doar, datorita faptului ca imi place sa comunic, imi spun parerea. Asta nu inseamna ca ce spun eu e litera de lege (ciudata alaturare de cuvinte tinand cont ca eu CHIAR FAC LEGI la job).
Si poate ca IMI PASA PREA MULT. Prin definitie eu sunt foarte egoista, dar cand e vorba de actiuni ce implica si relatiile (fie ca e vorba de cele cu prietenii sau de cele cu baietii/barbatii), sunt repetenta cu coronita (cred ca o sa inregistrez replica asta pentru ca ma defineste 100%).

Una peste alta, noul an se anunta greu. Foarte greu. Trebuie sa imi revizuiesc comportamentul, sa fiu mai miserupista, sa am mai multa grija de mine si, daca tot sunt neagra in cerul gurii (asa spune mama cateodata... ma considera rea), pai atunci sa se vada asta.

Si totusi... poate sunt doar refulari de sfarsit de ani... sau nu.

Consider ca cel mai simplu, frumos, intim, sexy si personal lucru dintre doi oameni este SARUTUL.
Pentru mine inseamna incununarea suprema a tuturor sentimentelor ce pot exista intre doi oameni. Este cu mult mai presus decat sexul in sine si valoreaza de un infinit de ori mai mult decat acesta.
Acum cateva luni as fi putut sa pariez cu tot ce am ca nu exista sex bun fara sentimente. Ca preludiul include o "mozoleala" substantiala si schimb enorm de saliva. Ca asa incepe acel ceva dintre cei 2. Acum nu mai sunt atat de sigura. Se poate si fara sentimente, fara indragosteala aia care transforma si cel mai cerebral om in "visatorul prostovan".
Se poate sa ai parte de ceva bun de fiecare data si chiar sa se imbunatateasca pe masura ce actiunea se repeta.
Da, exista acea cutie cu bune bomboane de ciocolata si este atat de bine sa savurezi cate una, rar.
Si totusi...
As putea oricand sa apreciez foarte mult un sarut din partea unei persoane la care tin sau pe care chiar o iubesc in defavoarea sexului, dar si o buna partida de "friky friky" cu cineva care stie care-i treaba acolo jos in defavoarea "mozolelii".
Recunosc ca sunt cam ambigua in aceste declaratii, dar nu prea reusesc sa exprim aceste trairi.
Un lucru e simplu: mi-ar fi foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa sarut o persoana pentru care nu simt ceva deosebit. Sunt sigura ca ar fi ceva fortat si, din pacate pentru mine, nu ma pot preface.
Am experimentat asta vara posibilitatea de a avea pe cineva la care tineam foarte mult. Si, in cele doua dati in care am fost mai apropiati ce de obicei, s-au intamplat multe. Am mai povestit despre asta, dar ideea era ca probabil dorinta, cantitatea considerabila de alcool si implinirea ambitiei de a-l avea m-au facut sa consider ca saruturile lui sunt perfecte. Si poate chiar sunt. Sigur sunt, pentru ca asa le vad eu, pentru ca asa vreau eu sa fie, pentru ca...
Mi-a placut foarte mult rabdarea cu care el a inceput totul. Rabdarea cu care a explorat fiecare por al pielii si atentia care a acordat-o fiecarui centimetru de piele.
Si saruturile lui... ohhh... probabil ca nu sunt cu nimic mai speciale decat cele ale altor baieti/barbati, dar... sunt ale lui.
Ai putea spune ca amintirile sunt frumoase atunci cand le ai si ca totul ar trebui sa ramana acolo, in cutiuta aceea din sufletul tau pe care scrie numele lui, dar la mine e mai ciudat. La mine se acceantueaza pe zi ce trece. Si ma roade. Ma roade pentru ca a ramas o "treaba neterminata" si pentru ca stiu ca merit mai mult... si, mai ales ca stiu ca el poate oferi asta. Si chiar nu cer prea mult!
Oricum, concluzia este simpla si evidenta: un sarut nu este doar un sarut... este gestul suprem al dorintei!

Imi doresc sa primesc de la Mos Craciun, oricare ar fi el anul asta, jucaria aia cu Hello Kitty in avion.
Se gaseste la Carreffour Colentina (probabil ca si in celelalte supermarket-uri de acelasi tip) si este la raionul jucarii.

P.S. Exista si Hello Kitty in masina, dar pe aceasta o am deja.
:D