Crampei de viata

x² + px + q = 0 W = ∫F(S) x cosα dS V= ds/dt

x_1/2 = -p/2 ± √ (p/2)² – q ↑‼ tg hx = e^x – e^-x/ e^x + e^+x O = I x N

u_c = U (1 – e^-t/RC) C + O₂ = CO₂

f_r = 1/2¶ x 1/√LC; w = 2¶f_r 4FeS₂ + 11O₂ = 2Fe₂O₃ + 8SO₄

-d/dt∫BαA = ǾE^’dl = - ∫ (δB/δt +rot(B x v)dA) x ≠ y; z = x

HCl + H₂O ↔ Cl^- + H³O w_rot = ½ x J w²

a² = b² + c²

V = 1/6 ¶ h (3 ə² + 3 ə⁴ + h³) P_v = ♥

Daca ♥ este raspunsul, pot sa reformulez intrebarea???

Se apropie cu pasi repezi prima sesiune de doctorat.
Am 2 examene in sesiunea asta. 2 dar grele. Unul este la Electrochimie generala si altul la Stiinta materialelor. Ambele in aceeasi zi. Offf.
Vorba unui prieten: daca te-a mancat in fund, acum scarpina-te.
Partea cea mai grea este ca am facut o pauza de 6 ani si o sa imi fie foarte greu sa invat cum sa invat iar. Iar nopti nedormite, iar invatat reactii chimice complicate, iar tone de cafea si cearcane pana la pamant. Dar, este ce imi place si nu are rost sa ma plang.
De la sfarsitul lui februarie intru iar in laborator si ma apuc de lucrarea de doctorat. Am ales sa studiez nanotehnologia si nanomaterialele. Am mai scris despre ea.
O sa incep cu aprofundarea studiului despre nanotuburile de carbon si apoi voi incerca, atat cat imi vor permite timpul si dotarile din laboratorul de la Politehnica sa descoper nedescoperitul.
In continuare va redau un mic exemplu despre ceea ce inseamna nanomaterialele:
"Un exemplu excelent este nanotubul de carbon. Carbonul exista in stare naturala sub forma de grafit - materialul delicat si negru folosit adesea ca mina pentru creioane si sub forma de diamant. Singura diferenta intre cele doua stari este dispunerea atomilor de carbon. Atunci cand cercetatorii aranjeaza aceiasi atomi de carbon in forma tiparului de fagure si il ruleaza in tuburi minuscule de numai zece atomi, nanotuburile rezultate capata trasaturi extraordinare:
- au de 100 de ori rezistenta la intindere a otelului, dar numai o sesime din greutate
- sunt de 40 de ori mai puternice decat fibrele de grafit
- au o conductivitate mai mare decat cea a cuprului
- pot fi atat conductori cat si semiconductori,in functie de dispunerea atomilor
- sunt excelenti conductori termici "
Continuarea articolul este aici si sursa inepuizabila de informatii este, desigur, suma de articole de pe descopera.ro.

Promit ca daca devin extrem de celebra si descopar nedescoperitul nu o sa imi trag fite si o sa fiu aceeasi. :D

Turma de bivoli se deplaseaza intotdeauna cu viteza celui mai incet bivol din turma. Cand turma este vanata, de obicei este ucis cel mai slab si mai din urma bivol.

Aceasta selectie naturala este benefica turmei ca intreg, pentru ca astfel, prin eliminarea celor mai slabi membri, se imbunatatesc viteza si sanatatea turmei.

Cam in acelasi mod, creierul uman poate opera doar atat de repede cat ii permite cea mai slaba celula.Consumul de alcool, dupa cum se stie, omoara celulele creierului, dar in mod normal prima data omoara celulele cele mai slabe.

In acest mod, consumul regulat de alcool distruge cele mai slabe celule cerebrale, facand creierul o masina mult mai rapida si mai eficienta.

Acesta este si motivul pentru care, intotdeauna, te simti mai destept dupa n pahare ....

A Glasgow smile (also known as a Glasgow grin, Anna grin, Chelsea grin or Chelsea smile) is a nickname for the practice of cutting a victim's face from the edges of the mouth to the ears.
The cut – and the scars it leaves – form an "extension" of what resembles a smile.
Sometimes to further hurt or even kill the victim, he or she would then be stabbed or kicked, most notably in the stomach (or in case of kicking, the groin), so that the face would be ripped apart when the victim screamed.
The practice originated in the Scottish city of Glasgow, which gave it its name. It also became popular in Chelsea, London (where it is known as a "Chelsea grin") and other areas of Britain, for gangs hoping to leave a message to rival gang members. If cut deep enough, the victim may bleed to death.

Water intoxication

Water intoxication (also known as hyper-hydration or water poisoning) is a potentially fatal disturbance in brain functions that results when the normal balance of electrolytes in the body is pushed outside of safe limits by over-consumption of water.
Normal, healthy (both physically and nutritionally) individuals have little reason to worry about accidentally consuming too much water.
Nearly all deaths related to water intoxication in normal individuals have resulted either from water drinking contests, in which individuals attempt to consume high amounts of water, or long bouts of intensive exercise during which electrolytes are not properly replenished, yet excessive amounts of fluid are still consumed.

2000 i.Hr. - Ia si mananca radacina asta.
1000 d.Hr. - Radacina asta e pagana, mai bine spune rugaciunea asta.
1850 d.Hr. - Rugaciunea e superstitie, mai bine bea potiunea asta.
1940 d.Hr. - Potiunea asta e facuta din untura de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. - Pastila asta nu e eficienta, mai bine ia antibioticul asta.
2000 d.Hr. - Antibioticul e artificial. Ia si mananca radacina asta.

Ma tot chinui sa gasesc un subiect interesant. Unul la care sa am CE sa studiez, UNDE sa studiez si care sa aiba si rezultate satisfacatoare.
Am gasit pe http://epochtimes-romania.com/article.php?article_id=54472 un articol care prezinta un posibil domeniul pe care as vrea sa ma orientez: NANOTEHNOLOGIA si NANOMATERIALELE.

"Nanotehnologia. Probabil ca nu realizati prea clar despre ce este vorba, dar nu sunteti singurul. Folosirea tot mai frecventa a acestei tehnici a adus in prim plan atat oameni de stiinta, cat si organizatii non-guvernamentale. Toti se tem ca s-a facut prea putin pentru evaluarea potentialelor riscuri - generate de stiinta care tocmai infloreste - pentru oameni si mediul inconjurator. Peste 800 de produse cu structuri moleculare modificate sunt deja disponibile pe pietele comerciale. Printre acestea putem gasi creme protectoare impotriva radiatiilor solare, aditivi alimentari, imbracaminte care nu se pateaza si nu se sifoneaza, aparate sportive stabile si usoare, piese de masini, ustensile de bucatarie rezistente la bacterii, vopsele rezistente la zgarieturi si sosete lipsite de miros.
Armata ia in considerare posibilitatea folosirii nanoparticulelor pentru mai buna aprindere a combustibililor si pentru explozibilii din bombe. In afara de aceasta, se intentioneaza revolutionarea medicinei, agriculturii, a „energiei verzi” si a mediului inconjurator prin intermediul noii tehnologii.
S-au cercetat mii de posibilitati de utilizare, saptamanal fiind introduse noi produse si anuntate noi patente. Cele mai multe sunt in ramurile automobilismului, medicinei, cosmeticii si electronicii.
In 2007 produsele obtinute prin nanotehnologii, vehiculate pe piata mondiala se ridicau la valoarea de 103 miliarde de euro, pana in 2015 asteptandu-se o crestere de pana la 2,1 trilioane de euro.
Stiinta domeniului microscopic
Parul uman are un diametru de cca. 100 000 de nanometri. Fibrele de carbon, nanotuburi in miniatura, sunt de 20 de ori mai puternice decat otelul sau kevlar-ul de aceeasi greutate. Nanotehnologia este stiinta domeniului microscopic, care permite modificarea materialelor chimice la nivel molecular, adica la o scara situata la a miliarda parte dintr-un metru. Nanoparticulele pot imbunatati in mod substantial functiile aproape oricarui produs sau pot da nastere la produse cu totul noi. Nanotehnologia este tratata drept urmatoarea revolutie stiintifica, de un rafinament extrem.
Sustinatorii acestei stiinte promoveaza punctul de vedere conform caruia, crearea de noi produse prin modificarea materiei la nivel molecular ar putea duce (printr-o dezvoltare stiintifica prudenta) la un salt economic, imbunatatindu-se astfel calitatea vietii.
Reversul medaliei este deocamdata doar foarte putin cunoscut, iar evaluarea comportamentului acestei particule minuscule „fabricate de om” ar putea deveni problematica pentru industrie si guverne, conform celor afirmate de toxicologul Shane Jouneay, ofiter sef executiv la Institutul de Consulting si Training in Toxicologia Nanotehnologiei din Nova Scotia, Canada.
Nanomateria are o alta chimie
„Nanoparticulele introducandu-se in atat de multe produse, exista in mod firesc ingrijorarea, ca ele vor ajunge in corpul uman, unde pot provoca reactii nedorite. Iar pe partea de mediu problemele raman aceleasi ca si in cazul celorlalte chimicale: trebuie urmarite, apoi reizolate, pentru a vedea ce urmari au, ceea ce este foarte greu la ora actuala” ne spune Jouneay. In timp ce avem metode suficiente de determinare a gradului de toxicitate al noilor medicamente citostatice sau al pesticidelor, acest lucru nu este valabil in domeniul nanometric, „deoarece aici comportamentul substantelor prezinta diferente mari fata de ceea ce am studiat pana acum.”
Aceste particule minuscule cu proprietati deosebite, au de asemenea un comportament diferit si provoaca o intoxicare diferita de cea a chimicalelor traditionale. Una dintre ingrijorari este faptul ca nanoparticulele se comporta ca si cum ar fi absente, dar pot ramane in corp, provocand cancer. Studiile au demonstrat ca nanoparticulele sunt transportate de la plaman la ficat sau chiar la creier. Alte cercetari au demonstrat efecte daunatoare la plante sau la pesti, al caror creier a suferit unele deteriorari la 48 de ore dupa adminstrarea de nanoparticule.
Dupa ce in 2006, in Gemania 77 de persoane au avut probleme cu respiratia, a avut loc un feed-back legat de produsul utilizat de catre acestea, bazat pe nanoparticule, numit „Magic Nano”, folosit la curatirea bailor.
In acelasi timp Grupul ETC - o noua organizatie de studiu - si-a reinnoit apelul facut in 2003 catre toate laboratoarele de nanotehnologie din intreaga lume de a-si inceta cercetarile in acest domeniu si de a se retrage de pe piata produsele care contin nanoparticule produse in mod artificial.
Pentru unii savanti insa, reglementarile in vigoare sunt suficiente si vor ca cercetarile sa avanseze, pana ce se vor trage concluzii stiintifice asupra toxicitatii nanoparticulelor.
Multe tari implementeaza sau planuiesc implementarea de sisteme de strangere de date de la firmele care utilizeaza nanotehnologii. Conform Environment Canada, informatiile sunt folosite in elaborarea de lucrari cadru, necesare stabilirii unor reglementari.
Conform opiniei d-nei Journaey, este exterm de greu de stabilit ce anume inseamna nanomateriale. Cat despre autoritatile guvernamentale, acestea sunt foarte nepregatite din punctul de vedere al reglementarilor, „deoarece exista o problema de alt ordin: a determina ce anume trebuie reglementat in acest domeniu.” Nu se stie cum interactioneaza aceste nanomateriale cu ecosistemele, cum pot fi detectate in mediul inconjurator, daca ajung in lantul alimentar sau daca pot fi absorbite prin piele.
„Stim atat de multe si in acelasi timp nimic despre poluarea mediului inconjurator” declara presei canadiene un toxicolog de la Consiliul de Aparare al Resurselor Naturale din Washington.
Implementarea nanocipurilor
Au aparut de asemenea intrebari asupra influentelor de natura etico-sociala, pe care le-ar avea nanotehnologia, daca aceasta ar imbunatati abilitatile umane, cum ar fi puterea din membre sau acuitatea vizuala. Sau daca ar exista microcipuri implementate direct in creierul uman pentru a permite accesul la Internet sau folosirea anumitor softuri prin simpla apelare. Intr-un viitor nu prea indepartat, asemenea progrese ar putea deveni realitate.
„Folosirea nanotehnologiilor in corpul uman pentru intarirea abilitatilor umane este o tema interesanta, multi crezand ca aceasta va deveni si cea mai importanta din secolului 21”, declara Patrick Lin, director al Grupului de Etica a Tehnologiilor Emergente, din cadrul Universitatii Politehnice de Stat din California. „Nanotehnologia ne ajuta sa micsoram aparatele din ce in ce mai mult. Aparatele devin tot mai minuscule si pot fi integrate in hainele noastre sau pot fi implementate chiar in corpurile noastre.”
Cercetatorii se tem, ca in lipsa unei cercetari adecvate si a promovarii in constiinta publica, se va ajunge la o reactie a societatii impotriva utilizarii nanomaterialelor.
Momentan, dupa cum crede Lin, chimistii ar interpreta toxicitatea nanoparticulelor intr-un fel, iar toxicologii in altul, fapt pentru care firmele care produc nanomateriale ar trebui ajutate sa faca cunoscuta experienta lor din acest domeniu.
In continuare Lin sustine: „Nanotehnologia este o combinatie de trei - patru limbi diferite. Este chimie, biologie si toxicologie. Cercetarile necesita persoane care sa poata naviga cu adevarat prin aceste taramuri. La ora actuala exista doar putini oameni care pot intelege simultan ambele laturi: toxicologia si nanotehnologia.”"

Caffeine
This is why the world produces more than 16 billion pounds of coffee beans per year. It's actually an alkaloid plant toxin (like nicotine and cocaine), a bug killer that stimulates us by blocking neuroreceptors for the sleep chemical adenosine. The result: you, awake.
Water
Hot H2O is a super solvent, leaching flavors and oils out of the coffee bean. A good cup of joe is 98.75 percent water and 1.25 percent soluble plant matter. Caffeine is a diuretic, so coffee newbies pee out the water quickly; java junkies build up resistance.
2-Ethylphenol
Creates a tarlike, medicinal odor in your morning wake-up. It's also a component of cockroach alarm pheromones, chemical signals that warn the colony of danger.
Quinic acid
Gives coffee its slightly sour flavor. On the plus side, it's one of the starter chemicals in the formulation of Tamiflu.
3,5 Dicaffeoylquinic acid
When scientists pretreat neurons with this acid in the lab, the cells are significantly (though not completely) protected from free-radical damage. Yup: Coffee is a good source of antioxidants.
Dimethyl disulfide
A product of roasting the green coffee bean, this compound is just at the threshold of detectability in brewed java. Good thing, too, as it's one of the compounds that gives human feces its odor.
Acetylmethylcarbinol
That rich, buttery taste in your daily jolt comes in part from this flammable yellow liquid, which helps give real butter its flavor and is a component of artificial flavoring in microwave popcorn.
Putrescine
Ever wonder what makes spoiled meat so poisonous? Here you go. Ptomaines like putrescine are produced when E. coli bacteria in the meat break down amino acids. Naturally present in coffee beans, it smells, as you might guess from the name, like Satan's outhouse.
Trigonelline
Chemically, it's a molecule of niacin with a methyl group attached. It breaks down into pyridines, which give coffee its sweet, earthy taste and also prevent the tooth-eating bacterium Streptococcus mutans from attaching to your teeth. Coffee fights the Cavity Creeps.
Niacin
Trigonelline is unstable above 160 degrees F; the methyl group detaches, unleashing the niacin—vitamin B3—into your cup. Two or three espressos can provide half your recommended daily allowance.

Intrebare la un examen de fizica la Universitatea din Copenhaga:
CUM SE POATE MASURA INALTIMEA UNEI CLADIRI CU UN BAROMETRU?
Raspuns student:
Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.
Studentul a fost dat afara de la examen.
Studentul a facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie.
Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.
Raspuns student: Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Daca este o zi insorita, se aseaza barometrul pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber lasol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratiagravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
Raspuns student: Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una: Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii...?
Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al Universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.

Credeaţi că aţi văzut cele mai tari chestii cu care se mândreşte planeta noastră? Nici pe departe! Iată cele mai extreme locaţii pe care le putem găsi pe Pământ!

10 – Marea Moartă, cea mai joasă altitudine din lume!Ţărmurile Mării Moarte au cea mai joasă altitudine din lume, măsurând 422 de metri sub nivelul mării. De asemenea, Marea Moartă este cea mai sărată din lume (de 10 ori mai sărată decât Marea Mediterană), motiv pentru care animalele nu pot supravieţui în ea.

9 – Muntele Thor (Canada), cel mai vertical munte de pe PământMuntele face parte din Parcul Naţional Auyuittuq şi îţi oferă o privelişte uluitoare: peste 3200 de metri de latură verticală, numai bună de făcut bungee jumping! Nooot!

8 – Lloro (Columbia), cel mai umed loc din lume. Deşi mulţi ani s-a constatat că în nord-estul Indiei, în Cherrapunji, e află cel mai umed loc din lume şi s-au făcut chiar şi documentare despre acest lucru, specialiştii au aflat de curând că în Lloro (Columbia) cantităţile de ploaie sunt mult mai însemnate. Cum o fi să te plouă non-stop, tot timpul anului?

7 – Canalul Marianas (între Indonezia şi Japonia), cel mai jos punct din lume (10,924 de metri sub nivelul mării).

6 – Văile Uscate (Antarctica), cele mai uscate locuri de pe planetă. Se numesc aşa pentru că aceste locaţii nu ai mai simţit vreun strop de ploaie de mai bine de două milioane de ani. De-a dreptul extrem.5 – Oymyakon (Rusia), cel mai friguros loc locuit de pe Pământ (-71,2 grade Celsius). Oymyakon este un sat din Rusia, situat pe râul Indigirka şi a devenit cel mai friguros loc locuit de pe Pământ după ce în 1926 s-au înregistrat aici -71,2 grade Celsius. Satul este locuit de doar 800 de oameni, probabil înebuniţi după frig.

4 – Cascada Îngerilor (Venezuela), cea mai înaltă cascadă din lume (984m). Nu rata o privelişte de vis dacă mergi în Rio Caroni, Venezuela.

3 – Tristan de Cuhna (UK), cel mai populat arhipelag din lume. Situat la doar 2000 de mile de cel mai apropiat continent, insula din sudul oceanului Atlantic este locuită de doar 272 de oameni, împărţiti în doar 8 nume de familie. Locul este atât de mic, încât nici măcar nu au loc de o pistă de avion.

2 – Muntele Chimborazo (Ecuador), cel mai înalt punct de pe Pământ deasupra nivelului măriiToată lumea ştie că Everestul este cel mai înalt munte din lume (8848m) şi, teoretic, chiar aşa este. Dar nu mulţi ştiu faptul că muntele Chimborazo din Ecuador a primit distincţia de “Cel mai înalt munte de deasupra centrului Pământului”, chiar dacă măsoară doar 6310 metri. Explicaţia? Datorită faptului că Pământul este un corp sferoid aplatizat, acesta este mai lat la ecuator, ceea ce înseamnă că muntele Chimborazo este la doar un grad sud de ecuator şi la 6384 de kilometri de centrul Pământului, adică mai aproape de centru decât Everestul.1 – Deşertul Lut (Iran), 71 de grade CelsiusDeşi specialiştii credeau că două dintre cele mai fierbinţi locuri de pe Pământ se află în Al Azyziah, Lybia (unde s-au înregistrat 57,8 grade Celsius) şi Death Valley, California (55 de grade), un nou satelit NASA a localizat deşertul Lut ca fiind cel mai fierbinte loc de pe planetă. Aici au fost înregistrate 71 de grade Celsius.

Furtuna tropicală Claudette a lovit nord-vestul statului Florida
Luni, 17 August 2009 19:31
Ultimul update: 17 August 2009 19:37
Sursa:http://www.realitatea.net/furtuna-tropicala-claudette-a-lovit-nord-vestul-statului-florida_591572.html

Americanii din Florida ţin piept furtunii tropicale Claudette şi se pregătesc pentru uraganul Bill, care încă n-a atins uscatul. Foto (1)
Vezi Galerie Articol
Furtuna Claudette a lovit oraşele din nord-vestul Floridei, cu ploi torenţiale şi rafale violente de vânt. Vremea rea i-a ţinut închişi în case şi hoteluri pe localnici şi pe turiştii din staţiunile balneare.

Echipele de intervenţie sunt gata să intervină în caz de inundaţii majore. Între timp, în mijlocul Atlanticului, furtuna tropicală Bill s-a transformat în uragan şi se îndreaptă ameninţător spre ţărm.


Tropical Storm Claudette (2009)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to: navigation, search
This article is about the storm of 2009; for other uses see Tropical Storm Claudette.
Tropical Storm Claudette Tropical storm (SSHS)

Tropical Storm Claudette intensifying off the coast of Florida
--------------------------------------------------------------------------------

Formed August 16, 2009
Dissipated August 18, 2009
Highest
winds 50 mph (85 km/h) (1-minute sustained)

Lowest pressure 1006 mbar (hPa; 29.71 inHg)
Fatalities 2 direct
Damage $1.2 million (2009 USD)
Areas
affected Florida, Georgia, Alabama and North Carolina
Part of the
2009 Atlantic hurricane season

Tropical Storm Claudette is the third named storm of the 2009 Atlantic hurricane season and the first tropical cyclone of 2009 to affect the United States. Forming out of a tropical wave and an upper-level low pressure system on August 16, Claudette quickly intensified into a tropical storm offshore below Tallahassee, Florida. By the afternoon, the storm had attained winds of 50 mph (85 km/h) and steadily tracked towards the Florida Panhandle. Early on August 17, the center of Claudette made landfall on Santa Rosa Island. Several hours after landfall, the storm weakened to a tropical depression and the Hydrometeorological Prediction Center took over primary responsibility of the storm. Later on August 17, the final public advisory was issued on the system as it dissipated over Georgia.

The National Hurricane Center issued tropical storm warnings for the coastline and residents in some counties were advised to evacuate storm-surge-prone areas. One fatality resulted from rough seas off the coast of Panama City, Florida. Later that day, another man drowned after falling off his ship near Bay County. A tornado spawned by the storm in Cape Coral, Florida damaged 23 homes, leaving $1.2 million in damages.

Pentru o echipa de cercetatori din Mexic, tequila a devenit mai mult decat o simpla bautura. Oamenii de stiinta au transformat lichidul traditional in pietre pretioase si, mai exact, in diamante.
Javier Morales, Luis Apatiga si Victor Castano de la National Autonomus University din Mexic au facut descoperirea de proportii alchimice in timpul unui experiment de transformare a diverselor substante organice, precum acetona si etanolul, in diamante. Oamenii de stiinta au observat ca tequila cu o concentratie de alcool de 40%, are proportia ideala de apa si etanol pentru a crea cristale de diamant. Pentru a produce diamantele, ei au evaporat tequila si apoi au incalzit vaporii la peste 760 de grade Celsius inainte de a ii depozita in suporturi de silicon sau otel inoxidabil. Cristalele de diamante rezultate au avut intre 100 si 400 de nanometri in diametru si nu prezentau impuritati. Dure si rezistente la caldura, particulele de diamant pot avea anumite aplicatii comerciale, precum implementarea lor in unelte de taiat si in dispozitive optice digitale. Pentru moment, echipa incearca sa obtina diamante cu impuritati pentru folosirea lor in rolul unui nou tip de semiconductor. De asemenea, cercetatorii se asteapta sa-si transforme munca intr-o initiativa la scara industriala pana in 2011 si spera sa gaseasca un distilator de tequila care sa le furnizeze proviziile necesare.

(sursa www.descopera.ro)

Tabelul periodic al elementelor s-a imbogatit cu o nou membru oficial - elementul 112.
La peste un deceniu de la experimentele prin care a fost obtinuti primii atomi din noul element, savantilor germani care au efectuat exprimentele le-a fost recunoscuta descoperirea.
Cercetarile, conduse de profesorul Sigurd Hofmann, de la Centrul de Cercetari pentru Ioni Grei, au inceput in 1976. Cercetari anterioare dezvaluisera deja existenta unor elemente cu numerele atomice 107-111, numite elemente super-grele.
Pentru a obtine elementul 112, fizicienii au folosit un accelerator de particule lung de 120 de metri, in care au bombardat atomi de plumb cu un fascicul de ioni de zinc. Nucleii celor doua elemente au fuzionat, formand nucleul noului element. Procesul are loc cu eliberare de energie, care este masurata pantru a afla marimea nucleului format.
Insa acesti nuclei mari si grei sunt foarte instabili; ei incep sa se dezintegreze foarte curand dupa ce s-au format – in cazul de fata, dupa doar cateva milisecunde. Numarul de fuziuni reusite este si el foarte mic, astfel ca oamenii de stiinta au trebuit sa foloseasca acceleratoare tot mai puternice pentru a stapani procesul suficient pentru a putea observa cativa atomi ai noului element. Pana acum, au fost observati doar patru astfel de atomi.
Descoperirea a trebuit verificata in mod independent, pentru a putea fi validata, de aceea certificarea ei a luat atata timp. Acum, Uniunea Internationala pentru Chimie Pura si Aplicata (IUPAC) a recunoscut oficial noul element. Acesta nu are inca un nume, alegerea numelui oficial revenindu-i echipei descoperitoare.
La nivel international, exista o competitie intre savanti pentru descoperirea unor noi elemente supergrele. In 2006, oamenii de stiinta de la Institutul de Cercetari Nuclere din Dubna, Rusia, au anunta ca au descoperit elementul 118, pe care l-au obtinut bombardand atomi de californiu cu un fascilul de ioni de calciu. Profesorul Hofmann si-a fixat drept obiectiv, pentru urmatorii ani, obtinerea elementului cu numarul atomic 120.

(sursa www.descopera.ro)

Cu toate ca nu ne nastem cu o idee precisa despre ceea ce miroase bine sau rau si nici nu stim in ce masura inclinatiile noastre olfactive sunt ereditare, fiecare dintre noi este influentat, in mod inconstient, de anumite arome ce apartin culturii olfactive universale.

Folosim parfumuri din dorinta de a ne satisface o nevoie personala, dar ne dezvoltam preferintele olfactive pe masura ce le asociem experien­telor, senzatiilor si emotiilor pozitive sau negative traite inca din primele clipe de viata. Pe baza referintelor arheologice si literare – acestea din urma reunind papirusuri hinduse, inscriptii cunei­forme, texte vedice sau biblice –, specialistii au confirmat prezenta parfumurilor in toate culturile si religiile lumii inca din preistorie.
O Antichitate inmiresmata
In urma cu peste 5.000 de ani, in templele egiptene existau incaperi speciale pentru prepararea aromelor si a uleiurilor ritualice, incaperi care in timp s-au transformat in adeva­rate laboratoare de parfumerie. Egiptenii macerau florile la cald cu mai multe tipuri de uleiuri si preparau pomezi florale carora le adaugau rasini, pentru proprietatile lor fixatoare. Alaturi de rasini si de balsamuri, in parfumeria egipteana se foloseau ingrediente de origini diverse: flori si plante aromate, vin, lamaie, coloranti naturali. In cursul ceremoniilor religioase, parfumul era un accesoriu obligatoriu pentru marele preot si pentru suveran, dar si un criteriu dupa care se evalua frumusetea, fiind nelipsit la banchete.
Femeile din inalta societate isi ungeau trupul cu pomada de trandafiri sau cu creme produse pe baza de migdale, miere, vin, rasini si scortisoara, in timp ce femeile din popor foloseau in acelasi scop uleiul de ricin, parfumat cu menta si cu cimbru. Parfumurile au ajuns in Grecia Antica gratie navigatorilor fenicieni. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au produs o adevarata revolutie in universul mirosurilor, grecii ajungand chiar sa creada ca substantele parfumate erau de origine divina. In spatiul elen, culmea rafinamentului a devenit parfumarea fiecarei parti a corpului cu arome diferite: picioarele cu unguent egiptean, bratele si spatele cu extrase de menta, parul cu maghiran, iar genunchii cu cimbru.
Socrate ii considera pe barbatii care se parfumau niste efeminati; filosofii se imbaiau totusi in lavanda si se parfumau cu extracte de iris si trandafir. In Grecia Antica, defunctul de rang inalt era inmormantat impreuna cu un esantion din parfumul favorit; daca era sarac, flaconul care il insotea pe lumea cealalta era gol. In Japonia, primele parfumuri – lemne aromate, rasini si ierburi – au fost aduse din China si din Asia Centrala gratie budismului. Conotatia budista a parfumurilor a disparut in timpul perioadei Heian, cand aristocratii au inceput sa le foloseasca zilnic.
Efluvii medievale
Arta parfumului si-a cunoscut insa apogeul in Islam. Spre deosebire de Sfintii Parinti crestini, care condamnau folosirea profana a parfumului, Mahomed afirma ca acesta are puteri purificatoare si terapeutice atat pentru corp, cat si pentru spirit. Dupa ce isi vizita favorita, Profetul se parfuma pentru a se curata si a reintra in armonie cu Universul. Arabii, maestri ai mirodeniilor, sunt cei care au introdus iasomia in Spania si de-acolo in sudul Frantei.
Tot lor li se datoreaza procedeul distilarii – serpentinul si alambicul permitand exploatarea alcoolului, care a devenit suportul parfumeriei moderne – si cel al purificarii rasinilor cu ajutorul apei de ploaie distilate. Se crede ca primul parfum cu excipient alcoolic ar fi fost realizat la 1370, pentru regina Ungariei, din flori de rozmarin si din alcool, distilate prin procedeul bain-marie. La faimosul Eau de la Reine de Hongrie, regina Elisabeta a Ungariei ar fi recurs la varsta de 70 de ani pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a si casatorit.

(sursa www.descopera.ro)