Va spusesem acum cateva zile ca am participat la un concurs organizat de cei de la Trilema care presupunea compunerea unui text de minim 495 si maxim 505 semne. Un concurs cu texte care sa se incadreze in proza arhiscurta.
L-am gasit pe un blog pe care il citesc destul de des si m-am gandit sa particip si eu. Am gandit ca e ca la loto. Tuturor ne place sa castigam, dar cum putem face asta daca nu jucam? Asta am zis si acum... hai sa vedem ce iese.
Eram la birou si mi-am rapit vreo 20 de minute ca sa ma gandesc la un text. Am numarat la litere, la spatii si semne de punctuatie pana mi-au iesit 503. Am dat send si am fost inscrisa in concurs. Am intrat la pozitia 63 (inca 6 si intram la una din pozitiile mele preferate :P).
Apoi am asteptat. S-au inscris 159 de texte pana la final.
Jurizarea a durat cateva zile. Initial erau 13 premii. Locul I, II si III si 10 mentiuni. Locul I primea 300 lei, II 200 lei si III 100 lei. Mentiunile constau in cate un domeniu si hosting gratis pentru 1 an.
Am primit duminica mail in care am fost anuntata ca s-au afisat rezultatele. Emotii, chestii... Ma simteam ca la bacalaureat si ma uitam pe lista si nu ma vedeam.
Acum voi va intrebati de ce ma uitam la castigatori? De ce eram atat de sigura ca am castigat? Pai... nu eram, dar imi doream. Nu m-am gasit pe nici o lista. La naiba. Am dat un Ctrl F si am scris 63 (numarul meu de concurs). L-a gasit... Si uite asa am vazut ca sunt pe locul 113 (din 159), cu un punctaj de 28.125.
Ehh, asta e... Macar am incercat.
Si apoi citesc restul articolului. Domnul Mircea Popescu, organizatorul concursului, a fost impresionat de multimea care a participat la concurs si a marit lista de castigatori. Astfel, in afara celor care nu au primit nici un vot din partea juriului (adica 42 de participanti) toti au castigat.
Au fost locul I, II si III si mentiuni. Printre care si eu! Yupyyyyy.
Deci, am castigat un domeniu si hosting pentru 1 an.
Tot e ceva. Pe bune. Este mai mult o incurajare pentru tentativele mele literare.
Acesta este textul castigator:
"Te urasc cum iubesc un rasarit de soare, un zambet de copil, o cafea buna, o declaratie de dragoste, o floare daruita din inima.
Te urasc cum iubesc viata, libertatea, imaginatia bogata, mintea agera si talentul tau.
Te urasc pentru ca am ajuns sa te respir, sa te simt, sa te gust, fara ca tu sa iti dai seama.
Te urasc pentru ca m-ai ridicat in al noualea cer si m-ai lasat sa cad, sa ma sparg in mii de bucati si nu m-ai lipit la loc.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa te urasc.
De fapt, cred ca te iubesc!"
P.S. Iti multumesc M pentru ca mi-ai dat ocazia sa refulez in asa vorbe si, probabil, pentru ca sunt sincere si din inima au impresionat.
Iti dedic si tie acest premiu cu toate ca nu iti pasa!
Am primit aceasta nominalizare de la Freyja.
Nu stiu daca o merit pentru ca nu scriu pentru a primi laude (chiar daca imi hranesc orgoliul), scriu pentru ca prin asta refulez si ma relaxez foarte mult. Multumesc mult pentru aprecieri Freyja.
Trebuie sa indeplinesc urmatoarele conditii:
1. Fiecare Scriitor Superior - S.S - (ce tare este titulatura asta!!!) trebuie sa paseze acest premiu la inca 5 bloggeri pe care ii considera jmecheri.
2. Fiecare S.S. trebuie sa creeze un link catre cel de la care a primit premiul.
3. Fiecare S.S trebuie sa se laude pe blogul lui cu premiul asta si sa creeze un link catre articolul asta care ne explica ce-i cu premiul asta.
4. Fiecare S.S care a castigat acest premiu trebuie sa citeasca acest articol si sa isi scrie numele la comentariile acestui articol.
5. Fiecare S.S trebuie sa afiseze regulile pe blogul sau.
Si acum incepe greul. Trebuie sa aleg 5 blogger-friends. Inchid ochii si zic asa:
1. Andrei Pavel
2. Lilitu
3. Doppelganger
4. Mita
5. Sofistricat
6. Flaiu
7. Twisted
Mie nu-mi place sa respect regulile, deci am pus 7. De fapt toti cei din blogroll merita, ca de aia se afla acolo.
Se apropie cu pasi repezi prima sesiune de doctorat.
Am 2 examene in sesiunea asta. 2 dar grele. Unul este la Electrochimie generala si altul la Stiinta materialelor. Ambele in aceeasi zi. Offf.
Vorba unui prieten: daca te-a mancat in fund, acum scarpina-te.
Partea cea mai grea este ca am facut o pauza de 6 ani si o sa imi fie foarte greu sa invat cum sa invat iar. Iar nopti nedormite, iar invatat reactii chimice complicate, iar tone de cafea si cearcane pana la pamant. Dar, este ce imi place si nu are rost sa ma plang.
De la sfarsitul lui februarie intru iar in laborator si ma apuc de lucrarea de doctorat. Am ales sa studiez nanotehnologia si nanomaterialele. Am mai scris despre ea.
O sa incep cu aprofundarea studiului despre nanotuburile de carbon si apoi voi incerca, atat cat imi vor permite timpul si dotarile din laboratorul de la Politehnica sa descoper nedescoperitul.
In continuare va redau un mic exemplu despre ceea ce inseamna nanomaterialele:
"Un exemplu excelent este nanotubul de carbon. Carbonul exista in stare naturala sub forma de grafit - materialul delicat si negru folosit adesea ca mina pentru creioane si sub forma de diamant. Singura diferenta intre cele doua stari este dispunerea atomilor de carbon. Atunci cand cercetatorii aranjeaza aceiasi atomi de carbon in forma tiparului de fagure si il ruleaza in tuburi minuscule de numai zece atomi, nanotuburile rezultate capata trasaturi extraordinare:
- au de 100 de ori rezistenta la intindere a otelului, dar numai o sesime din greutate
- sunt de 40 de ori mai puternice decat fibrele de grafit
- au o conductivitate mai mare decat cea a cuprului
- pot fi atat conductori cat si semiconductori,in functie de dispunerea atomilor
- sunt excelenti conductori termici "
Continuarea articolul este aici si sursa inepuizabila de informatii este, desigur, suma de articole de pe descopera.ro.
Promit ca daca devin extrem de celebra si descopar nedescoperitul nu o sa imi trag fite si o sa fiu aceeasi. :D
9 noiembrie 2009.
Aproape iarna.
Si totusi... ZIUA IN CARE A RASARIT IAR SOARELE PE STRADA MEA.
De azi, subsemnata, este doctoranda cu bursa la Universitatea Politehnica Bucuresti, la Facultatea de Chimie-Fizica.
Pentru cei care cunosc, planul de a face "bombita atomica" este pe cale de a se implinii.
Glumesc!
Ati incercat vreodata sa va monitorizati cuvintele? Sa vedeti care sunt cel mai des folosite si care au sau nu impact asupra voastra?
Am incercat sa fac asta in ultima vreme si am ajuns la o concluzie care m-a speriat in prima faza. Nu stiu daca e de bine sau de rau, dar stiu sigur ca unele sunt total opuse, iar altele se repeta in mod constant.
Cuvantul meu preferat din ultima vreme este: banal. L-am cautat in dictionar: BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal; BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat.
Nu suport banalitatea si tot ce inseamna ea. Nu am suportat niciodata ideea de "turma", de "a fi la moda", "a fi in trend". De ce trebuie sa facem ce fac si altii? De ce unele chestii facute in trecut de altii trebuie sa fie un exemplu demn de urmat pentru prezent? Este logic ca nu poti fi mereu contra, pentru ca unele chestii nu sunt firesti daca sunt contra, dar INCEARCA SA FI ORIGINAL. Poti face asta si respectand regulile impuse de catre societate. Dar, asta presupune efort, presupune un pic de gandire, presupune sa ai ceva material in capsor, presupune imaginatie, presupune sa ai vointa si, mai ales, presupune SA VREI. Greu, stiu, foarte greu.
Apoi am gasit in cutia cu vorbe, texte, cuvinte uzate de catre mine, rabdare. RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăți și neplăceri fizice sau morale; putere de a aștepta în liniște desfășurarea anumitor evenimente. RĂBDÁRE s. v. chin, durere, indulgență, încercare, îngăduință, îngăduire, nădejde, patimă, păs, pătimire, speranță, suferință, toleranță.
Cred ca o data cu inaintarea in varsta am capatat aceasta rabdare care imi lipsea cu desavarsire in trecut. Acum e adevarat, conteaza contextul in care ai rabdare, conteaza pentru ce, pentru cine si de ce. Unele lucruri si unii oameni merita rabdarea ta. Mi-am descoperit de curand una din limitele rabdarii mele si am fost si eu surprinsa de rezultat. Si... continui, deci pot mai mult.
Sunt sigura insa ca pentru a putea sa iesi din banalitate si poti avea rabdare trebuie sa ai ambitie. AMBÍȚIE, ambiții, s.f. Dorință arzătoare de a realiza ceva; dorință de glorie, de onoruri. AMBÍȚI//E ~i f. Dorință puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ~. A-și pune ~a a-și pune în gând să facă ceva cu orice preț.
Si daca e ceva care sa ma caraterizez in mare masura, este asta. Din pacate pentru mine, nu sunt destul de puternica pentru a ma ambitiona in mod constructiv, ci, din contra. Ma ambitionez pe lucruri, fapte, persoane care se dovedesc a fi extrem de stupide la final, sau care chiar nu si-au meritat efortul. Aici inca nu m-am mobilizat cu avansarea in varsta, insa astept. Dar cel mai scump, dulce si de pretuit rezultat care poate fi obtinut este cel care vine dintr-o ambitie. Fie ea si prosteasca.
Probabil ca mai sunt si alte cuvinte demne de mentionat, dar momentan lasam asa... Voi reveni!