Descifrand trecutul – 8 scrieri inca necunoscute

Author: Clo / Etichete:

Scrisul este considerat si astazi drept una dintre cele mai mari inventii ale umanitatii. Poate cea mai mare. Fara scris nu ar fi existat cunoastere, insemnari istorice sau stiinta. Nu mai vorbim de carti, jurnale si internetul de azi. Fara scris, omenirea ar fi trait probabil inca in epoca de piatra. Mii sau zeci de mii de limbi si dialecte au ajuns sa fie scrise pe piele, os, lut sau hartie ducand specia umana spre ceea ce este azi, dar din acestea au supravietuit doar cateva. La fel de putine au ajuns sa fie descifrate in timp. Misterul din spatele vechilor scrieri persista inca iar descifrarea lor echivaleaza cu o adevarata fereastra spre un trecut despre care nu stim inca nimic.

Prima scriere a lumii a aparut in urma cu aproape sase milenii si este cunoscuta sub numele de scrierea cuneiforma sumeriana. Egiptul a inventat sistemul hieroglifelor la scurt timp dupa aceea, ulterior scrierea dezvoltandu-se separat in China, Europa si America Centrala. A fost ca si cum scrisul s-a aflat in genele noastre, el aparand cam in aceeasi perioada de timp in toate colturile planetei. Unele limbaje scrise au evoluat si au supravietuit timpului, asa cum este cel pe care il cititi chiar acum. Cele mai multe insa au disparut, luand cu ele secretele a sute de generatii de oameni. Ramasite ale lor le putem vedea si astazi, dar oare ce ne spun ele?

Atunci cand hieroglifele egiptene au fost descifrate, mai precis in anul 1823, istoria cunoscuta a lumii s-a extins cu peste 2000 de ani si ne-a permis tuturor sa citim cuvintele lui Ramses cel Mare sau ale celorlalti monarhi ai Egiptului Antic. Descifrarea glifelor mayase in secolul XX a dus la descoperirea unei lumi contemporane cu Imperiul Roman si cel putin fel de impunatoare ca acesta, alimentand si mai mult curiozitatea celor care inca asteapta talmacirea unor scrieri necunoscute.Cat de dificil este insa sa descifrezi o astfel de scriere?

Lingvistii sustin ca exista doua cerinte majore, fara de care talmacirea unor texte necunoscute este aproape imposibila. Prima este cea a existentei de suficient material scris care sa poata fi analizat. Si cea de a doua, cea a corelarii inscriptiilor nedescifrate cu un limbaj cunoscut. Astfel, sustin cercetatorii in domeniu, putem clasifica scrierile necunoscute in trei mari categorii:
- scriere necunoscuta intr-un limbaj cunoscut
- scriere cunoscuta intr-un limbaj necunoscut
- scriere necunoscuta intr-un limbaj necunoscut

Daca in cazul primelor doua categorii exista sanse destul de mari ca ele sa fie talmacite – desi aceasta operatiune poate dura chiar si zeci de ani - , in cazul celei de a treia categorii, sansele de reusita sunt aproape nule, fapt care insa nu ii impiedica pe lingvisti sa incerce. In fond, o performanta de acest gen aduce, pe langa uriasul aport pentru stiinta, un bilet sigur catre istorie si catre nemurire pentru orice cercetator. In aceasta ordine de idei, va invit sa analizam impreuna opt dintre cele mai misterioase si mai incitante provocari ale lingvistilor din zilele noastre.
1.Scrierea etrusca (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut)
Pentru cei pasionati de stiinta limbilor moarte, etrusca reprezinta poate cea mai frustranta dintre provocari. Si asta pentru ca a descifra etrusca este ca si cum ai incerca sa deslusesti de la zero o limba moderna, citind doar inscriptiile de pe pietrele funerare. Scrierea etrusca este realizata in vechiul alfabet grecesc, dar sensul cuvintelor, cu mici exceptii, reprezinta o mare enigma. Astfel, daca inscrisurile etrusce pot fi citite, nimeni nu are habar de ceea ce vor ele sa spuna. Exceptie fac doar cateva substantive proprii ce denumesc localitati sau personalitati deja cunoscute.
Etruscii au fost un popor preistoric, cu origini inca larg dezbatute de istorici, care s-au dezvoltat in nordul peninsulei italice si care au fost absorbiti de Imperiul Roman in secolul I i.Hr. Este clar astazi ca acesti oameni erau literati, lasand in urma mii de texte scrise. La fel de evident este si faptul ca ei au imprumutat literele vechiului alfabet grecesc de la colonistii eleni care isi fac aparitia in nordul Italiei acelor vremuri in jurul anului 775 i.Hr. Dar daca etruscii au imprumutat literele de la eleni, limbajul in care le-au folosit ramane nedescifrat. Asta si pentru ca etruscii scriau de la dreapta la stanga, opus fata de scrierea grecilor.
Lingvistii europeni au incercat vreme de peste un secol sa gaseasca un corespondent al limbii etrusce in limbile moderne, inclusiv in basca. Totusi, incercarile lor au fost sortite esecului. Etrusca este clar o limba non-indo-europeana si este privita ca un idiom izolat, asa cum este limba bascilor din nordul Spaniei. Singurele realizari ale cercetatorilor au fost reprezentate de descifrarea catorva cuvinte, in special nume proprii (Ruma – Roma, Clevsina – numele unei cetati etrusce, Fufluns – Dionisos). Pe langa acestea, au mai fost identificate circa 250 de cuvinte (vezi cazul termenilor ci – trei, avil – ani), desi disputele asupra corectitudinii acestor speculatii sunt inca departe de a fi finalizate.
2. Scrierea meroitica (scriere cunoscuta/limbaj necunoscut)
In primul mileniu inainte de Hristos, pe teritoriul Sudanului de azi, se dezvoltase o civilizatie infloritoare. Biblia vobeste despre Regatul Kus, in timp ce oamenii de stiinta mentioneaza Civilizatia Kusita (sau Meroitica, dupa numele capitalei Meroe), una dintre cele mai mari puteri ale acelor vremuri in Africa sub-sahariana. Kusitii au reusit chiar sa cucereasca in 712 i.Hr. Egiptul marilor faraoni, dand nastere celei de a 25-a dinastii, Dinastia faraonilor negri. 70 de ani au condus acestia destinele Egiptului, pana in anul 656 i.Hr., atunci cand conflictul cu asirienii ii silea sa se intoarca in tara lor de origine.
Hieroglifele meroitice dateaza in special din perioada care a urmat acestei infrangeri. Faraonii kusiti foloseau hieroglifele egiptene dar, incepand cu secolul al III-lea i.Hr., apar primele semne ale unei scrieri noi, scrierea meroitica. La fel ca si in Egipt, existau, de fapt, doua tipuri de scriere: cea oficiala, hieroglifica, folosita pe monumente, si scrierea cursiva, de zi cu zi. Pana in prezent au fost descifrate toate cele 23 de caractere care formau aceasta scriere antica, un veritabil alfabet asemanator celor moderne. Cel care a dus la aceasta performanta a fost egiptologul britanic, Francis Llewellyn Griffith, in anul 1911. El reusea la acea data descifrarea foneticii ambelor tipuri de scriere, folosind un artefact pe care erau reprezentate atat hieroglife egiptene cat si caractere meroitice.
La fel ca si scrierea etrusca, cea meroitica poate fi citita. Frustrant este insa faptul ca lingvistii nu au nici cea mai mica idee despre ceea ce spun scrierile kusite, si asta pentru ca meroitica este o limba total necunoscuta. Pot fi recunoscute cateva nume proprii, la fel ci si cativa termeni comuni (tenke – vest, ato - apa), dar asta e tot. In ciuda eforturilor din ultimul secol si a previziunilor lui Griffith, nu s-a identificat nicio limba africana care sa isi gaseasca un corespondent in vechea meroitica.
3.Scrierile olmeca, zapoteca si istmica
(scrierea olmeca – scriere necunoscuta/limbaj necunoscut; scrierea zapoteca – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut; scrierea istmica – scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut)
Se stie astazi ca civilizatia maya, care a inflorit in America Centrala intre secolele III – VIII d.Hr., era una extrem de avansata si, implicit, literata. In fond, scrierea maiasa a fost descifrata in secolul XX, mai precis in anul 1952, de catre lingvistul rus Yuri Knorosov, scotand la iveala marturii ale existentei unui imperiu ce rivaliza din toate punctele de vedere cu Roma antica. Cu toate acestea, originile scrisului in Lumea Noua sunt cu mult, mult mai vechi si mai misterioase. Trei dintre ele atrag in mod deosebit atentia lingvistilor, cat despre ceea ce ne pot spune ele, nu putem decat sa speculam.
Probabil cea mai veche scriere central-americana, despre care avem informatii certe, este cea olmeca. Putine lucruri se stiu astazi despre civilizatia olmeca ce inflorea in urma cu aproape trei milenii si jumatate pe teritoriul de astazi al Mexicului (statele Veracruz si Tobasco). Cert este ca in cazul olmecilor putem vorbi de prima mare civilizatie din Mezoamerica. In fapt, olmecii au precedat cu circa un mileniu mult mai celebrele civilizatii Azteca si Maia si, mai mult, pot fi considerati parintii culturali ai acestora. Oamenii de stiinta au fost convinsi ca olmecii nu cunoasteau scrierea, asta pana in 1990, atunci cand arheologii scoteau la lumina un artefact pe care se aflau 62 de caractere olmece. Era dovada de netagaduit a unei scrieri antice pierdute. Fara descoperirea altor inscrisuri, nu exista insa nicio sansa de descifrare a acestui alfabet din negura timpului.
Civilizatia zapoteca, dezvoltata in regiunea Oaxaca inca din urma cu 2500 de ani, a avut, categoric, un sistem de scriere propriu. In sprijinul acestei afirmatii vin cele peste 1200 de artefacte pline de inscrisuri descoperite pana in prezent. Scrierile dateaza din perioada anilor 600 – 400 i. Hr., iar specialistii care au analizat calendarul zapotecilor, au ajuns la concluzia ca acesta se afla la baza impresionantului calendar mayas. Chiar daca mai exista vorbitori ai acestei limbi, descifrarea glifelor zapotecilor s-a dovedit cu mult mai dificila decat se asteptase cineva.
Ultima si poate cea mai controversata dintre scrierile mezoamericane este cea istmica. Unii savanti au numit-o epi-olmeca, desi dezbaterile asupra originii sale sunt inca foarte controversate. Dovezi ale existentei sale au aparut pentru prima data in anul 1992. Atunci, o statueta de jad, reprezentand un barbat imbracat ca o rata, acoperit cu circa 70 de simboluri necunoscute, era scoasa la lumina intr-un sit olmec. Statuia, botezata Tuxtla, a fost transportat la Institutul Smithsonian din Washington DC si, pana in 1986, a ramas singura dovada a acestei scrieri misterioase. In 1986 insa, mai multi pescari mexicani au scos din apa unui rau o placa uriasa de bazalt, cu o greutate de circa 4 tone, acoperita in intregime cu inscriptii in aceeasi scriere istmica. Artefactele dateaza din secolul II d. Hr., iar limbajul in care au fost scrise este probabil cel al nativilor din regiunea Tehuantepec. Cu toate acestea, cele doua texte sunt considerate insuficiente pentru a putea duce la descifrarea scrierii istmice.
4. Scrierea minoica (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut)
In anul 1900, reputatul arheolog britanic, Arthur Evans, descoperea la Knossos, in Creta, nu una ci doua scrieri necunoscute, apartinand vechii civilizatii minoice. Ambele erau redate pe placute de lut, si au fost numite: Scrierea Liniara A si Scrierea Liniara B. Ultima a fost descifrata in anul 1952 de catre arhitectul britanic Michael Ventris, ceea ce aducea in fata lumii cea mai veche scriere cunoscuta din Europa. Celalalt tip de scriere, Liniar A, a ramas, insa, nedescifrat pana astazi.
Scrierea Liniara B dateaza din anul 1450 i.Hr. Este o forma arhaica a limbii grecesti vorbita de grecii care cucereau Creta in acea perioada. Cealalta scriere, Liniara A, este cu mult mai veche si dateaza din secolul al XVIII-lea i.Hr. Este vorba de inscrisuri in limba minoana si reprezinta, de fapt, singura urma palpabila a culturii acestei misterioase civilizatii. Astazi exista circa 1500 de texte in minoana, majoritatea descoperite in Creta si alte parti ale Greciei, Turcia si chiar Israel. Cele mai multe dintre ele sunt, insa, scurte sau puternic afectate de trecerea timpului.
Simbolurile celor doua scrieri seamana izbitor, dar asta nu inseamna ca ele reprezinta acelasi lucru, pentru simplul motiv ca limba greaca si cea minoana erau diferite. Lingvistii pot citi Scrierea Liniara A folosind simbolurile din Liniara B dar nu pot fi siguri ca toate cuvintele sunt exprimate corect. Chiar si printr-un asemenea exercitiu, este evident ca sunetele sunt altele decat cele din limba greaca.

5.Rongo-Rongo (scriere necunoscuta/limbaj probabil cunoscut)
Insula Pastelui a fost de secole un loc al misterelor, iar scrierea vechilor locuitori ai insulei, rongo-rongo, nu putea face exceptie de la aceasta regula. Nimeni nu stie cand a aparut, desi legendele spun ca ea ar fi fost adusa cu barcile de primii oameni care au calcat tarmul Insulei Pastelui. Atunci cand olandezii au descoperit insula, in 1722, nu au descoperit nicio urma a acestei scrieri. Nici 48 de ani mai tarziu, in 1770, atunci cand spaniolii au incheiat primele tratate cu bastinasii, acestia din urma „au semnat” tratatele, dar scrierea lor nu semana deloc cu rongo-rongo. Nici capitanul James Cook, care a acostat pe Insula Pastelui in 1774, nu o mentioneaza. Primele relatari despre misterioasele inscrisuri apar in 1864, atunci cand un misionar francez nota descoperirea unei scrieri a carei stiinta a disparut in timp.In ciuda eforturilor episcopului de Tahiti, in 1870, nu s-a descoperit nici un localnic care sa o poata citi sau interpreta.
Lingvistii au descoperit asemanari intre simbolurile rongo-rongo si cele din scrierea vechii civilizatii a Indusului, dar o apropiere cat de mica intre ele doua este total exclusa. Un singur lucru se stie cu certitudine despre rongo-rongo, si acela este modul in care trebuie citit un inscris in aceasta limba. Cititorul incepe citirea textului din partea stanga, jos, a tablitei. Simbolurile sunt urmarite de la stanga la dreapta, pana la capatul randului. Apoi, tablita este intoarsa la 180 de grade, iar textul continua cu randul imediat urmator, tot de la stanga la dreapta. Ajuns din nou la capat, cititorul este nevoit sa intoarca din nou tablita la 180 de grade, operatiune care se repeta pana la finalizarea textului.

6. Scrierea civilizatiei Indusului (scriere necunoscuta/limbaj posibil cunoscut)
Stravechea civilizatie a Indusului s-a dezvoltat acum circa 5 milenii si jumatate intr-o zona in care regasim astazi o mare parte din Pakistan si din nord-vestul Indiei. Este o civilizatie invaluita in mister, cu atat mai mult cu cat nivelul sau de dezvoltare rivaliza si poate chiar intrecea culturile mesopotamiana si egipteana cu care a fost contemporana. Apogeul l-a atins acum circa 4500-3900 de ani, pentru ca incepand cu anul 1700 i.Hr, impunatoarele sale orase sa fie parasite in mod ciudat. Scrierea lasata in urma de acesti oameni este si ea o mica piesa din puzzle-ul misterului ce inconjoara civilizatia Indusului.
Astazi exista circa 5000 de inscrisuri in aceasta limba, cele mai multe dintre ele fiind descoperite pe peretii caselor sau, mai bine spus, ai ruinelor fostelor orase. Inscrisurile nu au mai mult de cinci simboluri, desi cel mai lung are 20 de semne. Un simbol care apare cu precadere este cel care reprezinta un animal mitologic, asemanator unicornului. Limba civilizatiei Indusului a murit probabil, odata cu locuitorii ei, desi se speculeaza ca ea si-ar putea gasi un corespondent in limbajele dravidiene care inca sunt vorbite in sudul Indiei. Daca aceasta ipoteza este corecta, ar fi posibil pentru lingvisti sa gaseasca asemanari intre scrierea civilizatiei Indusului si vechea forma de Tamil, idiom dravidian vorbit inca in India.
Spre exemplu, un alt simbol des intalnit este pestele. In vechiul Tamil, „peste” se pronunta „min”. Dar „min” are si un alt inteles, acela de „stea” sau „planeta”. In aceasta situatie, pestele poate deveni o imagine care sa desemneze un corp astral – la fel cum ai folosi o pictograma. Interesant este faptul ca, pana in prezent, au aparut peste 100 de variante ale descifrarii acestei scrieri. Nici una nu a fost confirmata de specialisti.

7. Proto-Elamita (scriere cunoscuta partial/limbaj necunoscut)
Proto-Elamita este cea mai veche scriere nedescifrata a omenirii – asta daca presupunem ca simbolurile din care este alcatuita reprezinta intr-adevar o scriere completa. A fost folosita acum peste 5 milenii in Elam, numele biblic al zonei vestice din Iran. Este o scriere aproape la fel de varstnica precum cea cuneiforma sumeriana, iar despre cei care au inventat-o se stiu la fel de putine lucruri pe cat se stiu despre scriere insasi. Aceste inscrisuri au precedat o alta scriere partial descifrata, Elamita Liniara, folosita in aceeasi regiune circa 750 de ani mai tarziu. La randul ei, Elamita Liniara a fost urmata de o alta scriere, una cuneiforma, folosita incepand cu secolul al XIII-lea i.Hr. Aceasta din urma este singura dintre cele trei scrieri descifrata complet.
Exista astfel trei tipuri de inscrisuri elamite, fiecare separate de aproximativ 800 de ani. Din nefericire nu exista nicio sursa care sa permita crearea unei legaturi intre ele. Apropierea dintre Proto-Elamita si Elamita Liniara este iarasi una controversata. Atunci cand primele marturii arheologice ale Proto-Elamitei au fost scoase la lumina in secolul XX, specialistii au fost convinsi ca este vorba de doua scrieri ce au la baza acelasi limbaj. Nu exista insa nicio dovada care sa sustina o atare afirmatie sau, mai mult, o legatura intre oamenii care au folosit cele doua sisteme. Proto-Elamita a fost studiata asiduu, dar intelesul simbolurilor a ramas inca un mister.

8.Discul Phaistos (scriere necunoscuta/limbaj necunoscut)

De la descoperirea sa in Creta, in anul 1908, discul Phaistos si-a castigat celebritatea in lumea oamenilor de stiinta, nu atat pentru mesajul pe care l-ar putea contine cat, mai ales, datorita suspiciunilor care vizeaza direct autenticitatea sa. In fapt, multi lingvisti il numesc Omul din Piltdown al vechilor scrieri, aluzie la faptul ca nu ar fi decat un fals extrem de bine realizat. De aceea, putini au fost cei care au incercat sa descifreze mesajul simbolurilor sale. Discul, cu un diametru de circa 15 centimetri, este alcatuit din lut ars si este acoperit cu 241-242 de simboluri (unul dintre ele pare sters), formate la randul lor din 45 de gravuri. Este tot ceea ce se poate spune despre acest artefact, fara teama de a depasi limitele stiintei.
Suspiciunile pleaca de la faptul ca discul, descoperit intr-un sit din secolul XVIII i.Hr., prezinta o scriere ce nu are corespondent printre vechile scrieri grecesti. Atunci, de ce nu s-au descoperit si alte inscrisuri care sa sustina ipoteza existentei unei civilizatii inca necunoscute? De ce simbolurile sunt unice in lumea elena? O teorie sustine ca discul a fi fost adus din Anatolia, si asta pentru ca unul dintre simboluri se regaseste pe o piatra funerara antica din aceasta zona. Daca totul ar fi adevarat pana la aceasta afirmatie, este posibil sa avem in fata dovada unei limbi non-grecesti?
Din pacate, lingvistii care au o reputatie de aparat evita sa discute despre discul Phaistos. Cel putin pana cand un alt inscris asemanator va fi gasit.
Sursa descopera.ro

Colorate online... Part two

Author: Clo / Etichete:









Deci... uite asa esti: incapatanata, capoasa si grea de cap...

Author: Clo / Etichete:

Din cauze, teoretic, necunoscute, dar practic neacceptate, m-am trezit cu caPUL Asa.

Asta e, o merit!!!

Dar... doare, AL DRAQULUI DE TARE!!!

Colorate online... Part one

Author: Clo / Etichete: ,











Fuck principles

Author: Clo / Etichete:

Daca este vre-un motiv pentru care unii oameni sunt mai "altfel" decat ceilalti, acesta este probabil faptul ca au PRINCIPII!
Adica...
Unii dintre noi nu fura (pe langa faptul ca e unul dintre pacatele majore, nici nu cred ca ce fura le poate ajuta pe viitor, crezand mereu ca ce vor pierde in viitor va fi inzecit ca si valoare).
Unii dintre noi nu mint (gandindu-se probabil ca, la randul lor, nu le-a face placere sa fie mintiti).
Unii dintre noi nu inseala (ce poate fi mai rau decat sa te trezesti la un moment dat in pat langa un el sau o ea si sa iti dai seama ca tocmai a strigat numele amantului/ei cand vi-o trageati sau sa realizezi ca brusc salariul lui s-a injumatatit si deplasarile s-au multiplicat).
Unii dintre noi chiar iubesc si sunt in stare sa faca orice pentru asta... aici nu am paranteza; consider asta ca fiind ceva extrem de rar intalnit, chiar o utopie...
Unii dintre noi sunt buni si au incredere in cei din jur (ei considera ca prietenii chiar sunt prieteni si le sunt alaturi in orice moment, sperand ca este o stare reversibila).

Unii dintre noi NU DEZAMAGESC. Nu stiu daca asta e un principiu, dar consider ca este macar moral, etic si de bun simt sa nu o faci. Ce rost are sa trezesti sperante in sufletul cuiva atunci cand te stii incapabil sa mergi mai departe? Ce rost are sa "dai apa la moara" cand stii ca oricum moara ta nu functioneaza pe aceeasi frecventa?
Faci asta doar pentru ca poti?
Este si asta un principiu de viata, nu contest, dar te-ai gandit vreodata ca roata e rotunda si se intoarce???
Probabil ca da, dar esti prea lipsit de principii ca sa iti pese.

Have a nice life!!!

Ideal life...

Author: Clo / Etichete:

Because...

Author: Clo / Etichete:

Do u like chocolate?

Author: Clo / Etichete:

Ohhh, yes, I dooo!
Do u like chocolate ice cream?
Yesssss.
Would u like some dark chocolate? I know u like it very much. I know you’ll be very happy if you’ll taste some chocolate. I got something like that, but…
U can smell the pack, u can do that, but from the distance. I’ll give u a little bit. I’ll let u know that u can have the all chocolate, but…
Let’s play.
You tell me that u love dark chocolate and I tell you that I have a huge piece.
But… it will be too easy to have it when you want. So…, if you’ll be here in time, u can have a piece. Else, I’ll give u one piece next year. If will be still good.

Comme on, GIVE ME SOME CHOCOLATE. I wait this moment since the beginning of this year. Can you give it to me now, on my BD? Is the most precious present I’ll receive.
Ohhh, u like so much to play with my mind!!!
Ok, I’ll wait, but I promise u one thing: if I ever catch you I’ll eat the entire chocolate and then you’ll beg fore more, but…

Sweet 28

Author: Clo / Etichete:

Fuse si se duse.
Sentimentul final: foarte FERICITA inconjurata de multi prieteni care s-au distrat.
Si de ultimele sms-uri primite.
La anu', repetam!!!
HB

Holidai mail

Author: Clo / Etichete:

Diar coligs,
Tumorau ai uil bi in holidei, sau ail ud nat bi in ofis . If iu uant tu
contact mi pliz ruait mi tu za falouing imeil adres:

nuraspund@latelefon.ro

nuam@semnal.ro

mailasati-ma@inpace.ro

ba@damaleshi.ro

ocupat@mereu.ro

cespagatu@meu.ro

da@draqu.ro


Mult spor va urez!!!

Niceee...

Author: Clo / Etichete:

Curs de formare pentru femei si barbati

Author: Clo / Etichete:

TEMA: Dezvoltarea funcţiilor creierului la femeia modernă.
SCOP: Participantele vor fi confruntate cu o experienţă fascinantă (folosirea creierului).
CONDIŢII: Voinţa de a învăţa ceva nou (chiar dacă se va dovedi a fi ceva greu)
DURATA: Brunete 1,5 luni fiecare modul.
Roşcate 3 luni fiecare modul.
Blonde 6 luni fiecare modul.
Cursul conţine 4 module.

MODULUL I
1) Acceptarea sorţii: M-am născut femeie.
2) Cunoaşterea locului de desfăşurare a vieţii: Bucătăria.
3) Cum păstrez ordinea în poşetă? (sub control strict).
4) Cum fac cumpărături în mai puţin de 4 ore: Noţiuni elementare.
5) Păstrarea limitelor: Cum mă machiez corect?
6) Curs de programare I (toate categoriile): Folosirea cuptorului cu microunde.
7) Curs de programare II (numai brunetele şi roşcatele): Videorecorderul.

MODULUL II
1) Ecuaţia cu o necunoscută: Automobilul.
2) Exerciţii de dinamica grupului: Ce trebuie să fac când stăm în maşină?
3) Parcarea, Partea I: Noţiuni elementare.
4) Parcarea, Partea a II-a: Manevre.
5) O adevărată provocare: Frâna şi acceleraţia.
6) Cutia de viteze. Descriere completă (pentru blonde numai cutia automată).
7) Folosirea corectă a semnalizatorului.
8) Noţiuni elementare de fizică: Corpuri în mişcare.
9) Adevăruri optice: Luminile roşie, galbenă şi verde ale semaforului.
10) Curs special: Parcarea în garaj.
11) Ecuaţia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule - descriere generală.
12) Curs de supravieţuire I: Unde se află lumina de avarie?
13) Curs de supravieţuire II: Schimbarea unui cauciuc.
14) Curs de supravieţuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15) Curs de supravieţuire IV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului şi a apei.

MODULUL III
1) Noţiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu mă va putea ridica la nivelul bărbatului.
2) Vocabular I: Definiţia cuvântului „DA". Corectarea exerciţiului „Eşti gata?"
3) Vocabular II: Definiţia noţiunii „5 Minute".
4) Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5) Drept cetăţenesc şi morala I: Discuţiile bărbaţilor despre tema Fotbal.
6) Drept cetăţenesc şi morala II: A nu te amesteca niciodată în aceste discuţii.
7) Cum evit întrebările inutile (de exemplu: „Mă iubeşti?", „Sunt frumoasă?", „Am ceva special?").
8) Adevăruri zilnice: Şi femeile râgâie. Exerciţii în grup.
9) Adevăruri zilnice: Bărbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea bărbătească a femeii.
10) Comportamentul la cumpărături: Cardul Visa, Definirea noţiunii de limită de sumă.
11) Comportamentul la cumpărături: Şi eu pot căra naveta de bere.
12) De ce mama nu e binevenită la noi? (1000 de studii de caz)

MODULUL IV
1) Telefonul: Când trebuie să închid? Exerciţii de grup: 4 femei/telefon (nu uitaţi sacul de dormit).
2) Machiajul: Metamorfoza femeii.
3) Terapie TV I: Şi fără telenovele se poate trăi!
4) Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pură ficţiune şi nu realitate.
5) Eu şi corpul meu: Legea gravitaţiei.
6) Oglinzile nu mint: Mă accept aşa cum sunt.

Curs de formare pentru bărbaţii

TEMA STAGIULUI: Să devină la fel de inteligent ca o femeie (deci, să fie perfect).
OBIECTIV PEDAGOGIC: Curs de formare care permite bărbaţilor să-şi trezească acel organ, numit creier, a cărui existenţă o ignoră.
PROGRAM: Sunt propuse 4 module obligatorii.

MODUL I: BAZELE CURSULUI
1. A învăţa să trăiască fără mama sa (2000 de ore).
2. Soţia mea nu e mama mea (350 de ore).
3. Salariul i-l dau soţiei mele (550 de ore).
4. A înţelege că fotbalul e doar un sport, iar Ronaldo e un cretin (500 de ore).
5. Soţia mea nu e infirmiera mea.
6. Soţia mea nu e bona mea.

MODULUL II: VIAŢA ÎN DOI
1. A avea copii fără a deveni gelos (50 de ore).
2. A înceta să spun prostii când soţia mea îşi primeşte prietenele (500 de ore).
3. A învinge sindromul telecomenzii (550 de ore).
4. Nu fac pipi pe alături. (exerciţiu practic însoţit de caseta video) (100 de ore).
5. Nu transform baia în piscina municipală atunci când fac duş.
6. Cum să ajung la coşul de rufe murdare fără să mă rătăcesc? (500 de ore).
7. A şti să mă îmbrac singur, să-mi aleg singur hainele şi să nu mă fac că nu ştiu unde este şifonierul (200 de ore).

MODULUL III: TIMP LIBER ŞI DISTRACŢII
1. Călcatul în 2 etape:
a) O cămaşă în mai puţin de 2 ore.
b) Idem pentru celelalte articole (exerciţii practice).
2. Menajul o activitate familială şi valorizantă.
3. Ţin minte zilele când trebuie să duc gunoiul.
4. Învăţ pe dinafară definiţia cuvântului aspirator = aparat de uz casnic, care serveşte la aspirarea prafului, a deşeurilor (pentru a câştiga timp, urmăresc Nivelul 1 al modulului IV).
5. Ştiu să folosesc un şerveţel.
6. Ştiu să adun deşeurile după o şedinţă de bricolaj.
7. Îmi revizuiesc limba română: femininul de la „aşezat în faţa televizorului" nu este „în picioare în faţa aragazului".

Modulul IV: CURS DE BUCĂTĂRIE
Nivelul 1 (începător): Aparatele de uz casnic nu muşcă.
Nivelul 2 (avansat): Prima mea supă instant fără a evapora apa. (Exerciţii practice): fierberea apei înainte de a adăuga spaghetele).
Nivelul 3 (expert): Făcutul cafelei fără a uita apa, cafeaua şi fără a utiliza ness-ul, care este incompatibil cu filtrul de cafea.
Nivelul 4 (best off): A şti să servesc cafeaua fără a o vărsa.

Invitatie la teatru

Author: Clo / Etichete:


In sfarsitttttt!!!

Dupa lungi asteptari, apare o pieasa de teatru pe care o astept de foarte mult timp. Cat de frumos va fi o noua punere in scena a unei opere a lui Sade.

Sade... geniul Sade!!!


Atasez afisul si va astept la piesa.

Promit sa revin cu recenzia dupa premiera.

Perversiuni sentimentale - ce e real, spus cu cuvintele altcuiva

Author: Clo / Etichete:

Recunosc ca sunt intr-o imensa pana de cuvinte. Dar IMENSA, nu gluma. Nu inseamna ca nu mai stiu sa scriu sau sa citesc, inseamna ca fix pentru subiectul tratat mai jos nu mai pot stoarce, MOMENTAN, ceva "inteligent". Drept urmare, am gasit pe blogul unei gagici (http://psiheea.wordpress.com/) urmatorul articol cu care sunt ffffff de acord.
Enjoy.

... sau bdsm emotional sau zoofilie relationala. exista in lume un numar de oameni care isi manifesta bubele mentale intr-un comportament sexual mai mult decat ciudat. mult mai raspanditi sunt insa oamenii care isi manifesta problemele din creieri in planul relatiilor de cuplu. cei perversi fizic sunt doar un caz special al acestora.
Pentru cine nu cunoaste terminologia, bdsm inseamna bondage and sado maso. sentimental, astea sunt cele mai frecvente disfunctii. ati observat probabil predilectia unora de a se indragosti de persoane care nu-i baga in seama. astia sunt masochistii. nu se simt bine decat daca sunt respinsi. incadrandu-se perfect in tiparul de “victima”, ei aduna toate loviturile cu stoicism sperand in secret ca la finalul sirului de dezamagiri ii asteapta relatia perfecta, mai mult decat perfecta, relatia care sa compenseze toate ofurile lor trecute, persoana cu care sa le dea peste nas celor care i-au refuzat. alteori isi asteapta cuminti calaii gandindu-se ca totul e atat de nedrept pentru ei incat vor produce mila…. si din mila…. uneori se nasc relatii…. alteori se face santaj emotional, in orice caz, e bine sa fie loviti. le place fiindca asta stiu ei cel mai bine sa faca. desigur, e si idiot de simplu si orice bovina e in stare sa se lase pedepsita pentru rele imaginare.
putin mai evoluati sunt sadicii. ei au invatat ca e mai placut sa ranesti decat sa fii ranit asa ca isi bat joc de cei care ii iubesc. sadicii mei preferati sunt vampa si don juanul. ei sunt oameni destul de destepti incat sa simta nevoia sa domine si destul de prosti incat sa nu poata domina natural. asa ca recurg la tot felul de scheme si figuri ca sa atraga jumatati. promit totul, se poarta ca si cum ar oferi totul si cand incep sa primeasca totul se retrag in glorie cautand o noua victima. nu-mi dau seama care e cauza si care e efectul in perechea sado-maso. dupa ce ai fost masochist si si-au batut altii joc de tine simti nevoia sa te razbuni facand altora la fel? sau dupa ce ai fost sadic toata viata visezi sa gasesti persoana care sa “te puna cu botul pe labe” si sa te disciplineze? pentru mine ramane un mister.
Bondage-ul e apanajul celor care cauta inconstient situatii dead-end. unii oameni fug de responsabilitatea pe care o implica deciziile si alegerile si se implica in relatii in care nu au libertate de miscare si in care deciziile si alegerile sunt facute de altii in locul lor. singurul lucru care depinde de ei este continuarea relatiei. e ca si cum ar avea in vocabular doar doua cuvinte: da si nu. dupa ce se simt foarte bine cu acest status quo incep problemele si durerile. e doar o chestiune de timp pana cand vor spune nu si se vor indrepta spre o noua relatie la fel de incurcata. cel mai bun cuplu il pot face cu persoanele indisponibile emotional sau cu cele casatorite.
Am pomenit la inceput si despre zoofilie. stiti genul ala care la intrebarea “esti cu cineva?” raspund cu “am un fuck-buddy”? la ei ma refer! fuck-buddy-ul este o solutie de compromis. daca ai 45 de ani, un divort la activ, un job solicitant si 3 copii de crescut, e de inteles ca nu prea mai ai chef sa cauti marea iubire sau sa iesi in oras cu prietenii. atunci e acceptabil sa gasesti un partener cu care doar sa faci sex. nu prea conteaza daca va intelegeti bine, daca aveti pasiuni comune sau daca aveti despre ce vorbi fiindca oricum nu aveti timp sa stati la palavre, amandoi avand vieti atat de ocupate. e ok. ce se intampla insa cand ai 20 de ani si iubitul tau e doar un fuck-buddy? se mai pune problema de compromis? nu e de datoria ta sa cauti iubirea? nu simti nevoia sa satisfaci toate ipostazele tale? de ce doar latura sexuala? singura explicatie e zoofilia.

Nu stiu ce probleme/traume/frici/deceptii te pot impinge sa devii un “pervers sentimental”, dar dupa cum se vede, cel mai mare rau ti-l faci tie. cel mai mult ai de suferit tot tu. nu e oare timpul sa-ti invingi si depasesti problemele/traumele/fricile/deceptiile si sa incepi sa te bucuri de tine? va doresc tuturor relatii NORMALE! oricat ar suna de plictisitor si de “fumat” conceptul de normal, va asigur ca in zilele noastre e atat de rar incat a devenit un lux foarte special si iesit din comun.

Radiocarbonul (C14) - Mit si controverse

Author: Clo / Etichete:


Cele mai respectabile publicatii stiintifice mondiale prezinta zilnic in paginile lor cazuri ale unor importante descoperiri arheologice de obiecte sau resturi organice, pe care cercetatorii le dateaza la mii sau chiar milioane de ani vechime. Publicul accepta, de cele mai multe ori, informatiile specialistilor, fara a intelege insa substraturile tehnicilor folosite in stabilirea varstei relicvelor. De aceea, in cele ce urmeaza, Descopera.ro isi propune sa faca putina lumina cu privire la precizia acestor tehnici si la principiul de functionare al metodelor folosite de arheologi in datarea obiectelor preistorice.
In anul 1949, profesorul doctor Willard F. Libby, chimist al Universitatii din Chicago, emite in urma unor riguroase experimente de laborator, o teorie ce avea sa propulseze stiinta pe o treapta cu totul noua a cunoasterii umane. Libby a teoretizat datarea obiectelor antice prin folosirea metodei cu radiocarbon sau carbon-14, care sta astazi la baza arheologiei, a paleontologiei, a antropologiei si a tuturor ramurilor stiintifice responsabile cu descifrarea trecutului. Ipoteza profesorului a fost privita initial cu scepticism de comunitatea stiintifica a vremii, dar 11 ani mai tarziu meritul ii este recunoscut iar cercetatorul in varsta de 50 de ani a fost recompensat cu premiul Nobel pentru Chimie.
Infratiti radioactiv
Datarea cu radiocarbon devine astfel prima si cea mai veche metoda fizica de determinare a varstei unui obiect arheologic de origini biologice. Substanta denumita si Carbon-14 sau C-14 este un izotop radioactiv din componenta materiei biologice, prin a carui masurare se poate stabili varsta unor resturi stravechi de oase sau plante. Deoarece perioada de injumatatire a valorii izotopului C-14 este de “numai” 5.700 de ani, el este eficient indeosebi in datarea unor obiecte nu mai vechi de 50.000 de ani, unii specialisti sugerand cifre chiar mai mici.
Procesul de formare si de asimilare a radiocarbonului se manifesta natural inca de la formarea planetei si de la aparitia primelor forme de viata, motiv pentru care, toata flora si toata fauna de pe Terra inglobeaza in structura moleculara C-14. Izotopul radioactiv se formeaza constant, prin patrunderea razelor cosmice in atmosfera terestra in cantitati mari. Acest fenomen duce la crearea unor particule de neutroni, care intra in coliziune cu atomii de nitrogen din atmosfera. Elementul nitrogen-14, format din sapte protoni si sapte neutroni, se transforma astfel in carbon-14, cu sase protoni si opt neutroni, si hidrogen.
Impreuna cu atomii de oxigen, carbonul-14 contribuie la formarea dioxidul de carbon, care este absorbit, in mod natural, de plante, fiind integrat in procesul de fotosinteza. Oamenii si animalele consuma vegetalele si preiau astfel C-14 in corp. Pe Pamant, in orice moment, raportul dintre carbon normal (C-12) si carbon radioactiv (C-14) este aproape intotdeauna constant in orice mediu si in orice vietate. Intr-un organism viu, atomii asimilati de C-14 sunt in continua scadere din momentul primei asimilari, dar permanent inlocuiti cu unii noi, astfel incat raportul C-12 – C-14 se mentine constant. In momentul de fata, spre exemplu, corpurile noastre contin o anumita rata de carbon-12 si carbon-14, iar toate animalele si plantele acestei epoci au in organismele lor un procentaj aproximativ similar.
Imediat ce un organism moare, el inceteaza sa mai capteze carbon. In momentul decesului, raportul dintre C-12 si C-14 in structura sa este acelasi cu al oricarei fiinte vii, dar nivelul de carbon-14 incepe sa scada fara a mai fi inlocuit. In timp ce concentratia de carbon-12 ramane nealterata, rezerva de C-14 se dimineaza cu rata de injumatatire de 5.700 de ani. Analizand raportul de C-12 si C-14 al unei mostre de tesut mort si comparandu-l cu raportul acelorasi elemente dintr-un organism viu, este posibila determinarea destul de exacta a varstei celui defunct.
Mai exact, metoda consta in masurarea izotopilor radioactivi ai carbonului, din resturile carbonizate ale unor materii organice aflate in depunerile arheologice. Pentru acestea se folosesc probe de carbune, oase sau resturi organice, care sunt transformate in gaze. Aceste gaze sunt introduse in aparate speciale ce calculeaza scintilatia, cu ajutorul carora poate fi masurat izotopul 14 al carbonului. Izotopii sunt masurati prin raport la perioada de injumatatire si se calculeaza astfel vechimea lor in timp. Perioada scursa se aproximeaza din momentul in care asimilarea carbonului a avut loc in organismul viu.
Trecutul conventional
Acuratetea datarii cu C-14 a fost testata si confirmata prima oara de catre profesorul Libby, care a masurat varsta lemnului unei antice ambarcatiuni egiptene, a carei vechime de 4.000 de ani era precis cunoscuta din documente istorice. Rezultatul datarii cu radiocarbon s-a apropiat foarte mult de varsta reala, cunoscuta, a obiectului, conferind larga credibilitate si acceptare tehnicii. Obiectul este insa unul dintre cele mai vechi artefacte despre care se cunosc date sigure si a putut fi folosit ca un etalon, dar in ce priveste datarea unor obiecte mai vechi de 4.000 de ani, rezultatele nu mai pot fi raportate la un standard si, ca atare, sunt supuse indoielii. Datarea cu C-14 este acceptata ca o conventie, fiind insuficient probata pentru a depasi nivelul unor presupuneri avizate. La urma urmei, metoda se bazeaza pe nimic mai mult decat pe ipoteza ca nivelul in atmosfera al radiocarbonului s-a pastrat constant de-a lungul milioanelor de ani, iar procesul asimilarii lui in organisme nu a suportat decat variatii insesizabile. Ipoteza este insa hazardata, iar in combaterea ei vin atat comunitatile religioase, a caror teorie Creationista este amenintata de posibilitatea existentei unor obiecte vechi de milioane de ani, cat si de cele stiintifice, care experimenteaza noi metode de datare, obtinand rezultate diferite de cele oferite de C-14.
Cel mai pertinent argument care sustine posibilitatea inexactitatii datarii cu radiocarbon este ipoteza dezechilibrarii repetate a concentratiei de C-14 din atmosfera terestra, ca urmare a consumarii unor majore cataclisme naturale prin care planeta a trecut de-a lungul timpului. Eruptiile simultane a sute de vulcani spre exemplu, menite sa schimbe cu totul concentratia atmosferica prin emanatia de gaze, au produs cu siguranta o destabilizare uriasa a nivelului de carbon radioactiv, facand ca datarile sa dea erori de mii de ani si poate chiar de milioane. Este teoria de care se agata in special Biserica, pentru a motiva varstele de zeci sau sute de milioane de ani ale oaselor dinozaurilor, despre care anumite persoane pretind ca nu ar fi trait cu mai mult de 5.000 de ani in urma pe Pamant.
Dar este in continuare vorba despre presupuneri si premise ce nu pot fi validate. Oamenii de stiinta, insa, au elaborat din anul descoperirii datarii cu radiocarbon si alte mijloace de aflare a varstei obiectelor arheologice. Folosind acelasi principiu radioactiv al perioadei de injumatatire, sau piste cu totul diferite, precum dendrocronologia (datarea dupa inelele copacilor), cercetatorii au obtinut adesea infirmari ale datarilor cu C-14, descoperind abateri de secole, mii si chiar zeci de mii de ani ale acesteia.
Alte cai
Metodele de datare se impart in doua mari categorii, fiecare ingloband mai multe subgrupe. Este vorba despre datarea relativa, realizata cu metoda stratigrafica, metoda tipologica, metoda comparativa, metoda cartografica sau metoda varvelor si datarea absoluta. Aceasta intrebuinteaza metoda carbonului radioactiv C14, metoda datarii prin termoluminiscenta, metoda dendrocronologica, metoda palinologica, metoda potasiu-argon 40, metoda arheomagnetica, metoda determinarii fluorului din oase si metoda hidratarii obsidianului.
Tehnica datarii cu radiocarbon este cea care a deschis drumul acestei practici extrem de folositoare, dar este astazi destul de departe de a fi cea mai eficienta. Potasiu-argon, spre exemplu, este un element radioactiv care se gaseste ca atare in natura si a carui perioada de injumatatire este de 1.3 miliarde de ani, putand calcula varsta unor materiale anorganice, precum rocile. Uraniu-238 are o perioada de injumatatire de 4.5 miliarde de ani, in timp ce Toriu-232 se injumatateste odata la 14 miliarde de ani. Acestia sunt si izotopii cu ajutorul carora s-a aproximat varsta de 4.5 miliarde de ani a Pamantului.
Desigur, principiul functionarii lor are la baza datarea cu C-14 si nici aceste metode nu sunt de factura incontestabila, dar au fost perfectionate, iar o confruntare a rezultatelor intrebuintarii tuturor acestor tehnici asupra unei bucati de material poate duce la o rezultanta aproximativ apropiata de realitate.
Desigur, principiul functionarii lor are la baza datarea cu C-14 si nici aceste metode nu sunt de factura incontestabila, dar au fost perfectionate, iar o confruntare a rezultatelor intrebuintarii tuturor acestor tehnici asupra unei bucati de material poate duce la o rezultanta aproximativ apropiata de realitate.

Arta din marginea mortii - criminalii si fortele de ordine

Author: Clo / Etichete:


Asa cum vedem in documentarele din meniul de programe Discovery ori in filmele politiste, imediat dupa comiterea unui asasinat apar criminalistii, care preleveaza de la locul faptei orice ramasita suspecta. Fotografiile care indica pozitia victimei, urmele de pantofi, firele de par, picaturile micronice de sange – toate sunt colectate si trimise laboratorului criminalistic.
Bang-bang! Ce ascunde glontul?
Daca s-a tras cu o arma de foc, prioritara in procesul de gasire a faptasului este amprenta balistica. Metoda e aparent simpla. Criminalistii identifica arma inspectand striatiile de pe glont sau, in cazul unui killer neprofesionist, citind cu ochiul liber indicativul de pe cartusul uitat in apropierea pozitiei din care s-a tras. Astfel, apar indicii conexe foarte utile detectivilor, cum ar fi distanta dintre ucigas si victima sau eventualele contacte fizice. Practic, probele balistice nu mint niciodata, producatorii de munitie inseriind fiecare cartus si amprentandu-si gloantele cu elemente distinctive proprii. Dupa colectarea tuturor acestor evidente, criminalistii le introduc intr-un computer, care le centralizeaza si, in paralel, pune la dispozitia anchetatorilor informatii in legatura cu infractiuni care prezinta amprente balistice similare, grabind in acest mod procedurile de depistare a criminalilor. Exista insa si situatii in care cercetarea balistica nu functioneaza, de pilda atunci cand faptasul a intervenit in prealabil asupra striurilor dinauntrul tevii. Cei mai priceputi pot altera cu diferite instrumente dispunerea striurilor interioare si implicit urmele lasate pe glont. Altii pur si simplu prefera sa cumpere o alta teava (in banii nostri, aproximativ 60 de lei), pe care o monteaza in cateva minute in locul celei initiale, ingreunand, punand pe o pista gresita sau chiar anuland demersul criminalistilor.
Un alt procedeu care poate conduce la adevar este evidentierea substantelor toxice si a celor explozive cu ajutorul cromatografului sau a spectroscopului. Ambele aparate functioneaza pe baza unor reactivi care indica structura agentilor chimici folositi. Primul rezida intr-o coloana prin care este trecuta substanta suspecta, diluata intr-un solvent. Timpul in care vaporii se depun pe peretii coloanei este evaluat potrivit unor markeri etalon (cocaina, metamfetamine etc.). Spectroscopul foloseste razele infrarosii pentru a urmari reactia moleculelor din mostra prelevata, indicii fiind apoi confruntati cu cei de referinta din baza de date a politiei.
Secretele ADN-ului
Printre probele de identificare a semnalmentelor care pot conduce la elucidarea cazului se numara cele de ADN, amprentele digitale si dentare, anumite obiecte corporale (agrafe, pixuri personalizate, brichete etc.) si acorporale (conturi in banci, facturi, bilete). Tuturor suspectilor investigati intr-un stadiu important al anchetei le este inventariata structura acidului dezoxiribonucleic. Cum, in multe cazuri, aceasta nu reprezinta insa un factor hotarator, criminalistii mai amprenteaza degetele si dintii. Desigur ca, pe langa detaliile strict fizice, se tine cont si de cele derivate, cum ar fi vocea – analizata de la tremur si inflexiuni, pana la timbru si la distorsionarea tonalitatii in timpul unor stari psihice intense. Totodata, proba grafologica poate lamuri multe aspecte intr-o ancheta criminalistica. Scrisul este unul dintre factorii care ii obliga pe asasini sa foloseasca litere decupate din diverse reviste, ziare si carti. Ceea ce nu constientizeaza ei este faptul ca fonturile (caracterele) folosite de respectivele publicatii pot trimite investigatia pe noi cai utile in rezolvarea cazului. Tot din expertiza grafologica se pot trage concluzii asupra nivelului de educatie al faptasului ori despre tensiunea momentului in care a scris biletul. Hartiile redactate de mana sunt analizate din punctul de vedere al consistentei texturii (greutate/mp), al vechimii si al cernelii folosite. Cele scrise la masina ofera informatii despre identitatea acesteia, iar “adancimea” literelor in pagina spune multe despre starile sufletesti prin care a trecut autorul scrisorii.
Totul este supus cercetarii!
Criminalistii studiaza si relatiile interpersonale, raporturile sociale si operatiunile fiscal-bancare pe care suspectii le-au intretinut/efectuat in intervalurile de timp anterioare crimei si in cele imediat urmatoare. Totodata, politia are dreptul sa ceara companiilor de telefonie mobila si fixa listele de convorbiri ale suspectilor. Conventia cablistilor sare si ea in ajutorul depistarii infractorilor, inregistrand cu un aparat special comutarea secventiala a canalelor de televiziune. Daca presupusii asasini urmaresc indeaproape posturile de stiri zile la rand, acest lucru poate trada anumite temeri. Nici computerele nu scapa investigatiei, acestora fiindu-le monitorizate IP-urile si, implicit, site-urile vizitate de utilizatorul lor.
Extrem de importanta, reconstructia faciala reprezinta o cale sigura de a intelege modul in care a fost asasinata victima. Acest tip de investigatie este o arta la reusita careia isi dau mana ramuri stiintifice precum antropologia, osteologia, anatomia si criminalistica. Odata ce medicii legisti au la dispozitie fragmente anatomice semnificative, oricat de mici ar fi acestea, ei recompun intregul plasand, cu ajutorul unui computer dotat cu softuri 3D, fiecare detaliu anatomic la locul potrivit. Reconstructia 2D (in plan) se realizeaza pe baza fotografiilor (de preferat portrete) anterioare. Procesul de refacere a craniului, bunaoara, este foarte migalos si minutios. In prima faza, tesuturile moi sunt examinate si fixate cu diferiti lianti pe cele tari. Dupa o curatare abraziva, se trece la operatiunea de remontare judiciosa a bucatilor desprinse din cutia craniana. In final, partea anatomica afectata este solidificata in locurile unde s-au facut interventii, dupa care e trimisa din nou la laboratorul de crimnalistica, insotita de un dosar cu observatii.
Minte de killer
Psihologia crimei are de asemenea un rol decisiv intr-o investigatie criminalistica. Martorii si suspectii sunt angrenati in interogatorii nu doar de catre anchetatori, ci si de armate de psihologi. Ei pleaca de la prezumtia de nevinovatie a suspectului, dupa care isi folosesc instrumentarul de metode specifice pentru a demonstra contrariul. Compartimentul de psihologi coroboreaza toate probele fizice cu observatiile de pe parcursul sedintelor. In dosarele foarte importante, cu acordul autoritatilor, ei pot recurge la psihanaliza controlata si inregistrata audio-video. Meseria psihologilor este poate cea mai dificila dintre toate, verdictul acestora cantarind imens atat in faza de dovedire a faptasului, cat si in cea de punere sub acuzare din timpul procesului. Concluziile lor sunt in cele mai multe cazuri verosimile, desi sunt mai tot timpul contestate de “aparare”. Implicarea psihologilor devine optima in faza de depistare a criminalului, cand presiunea exercitata asupra cercului de suspecti poate oferi detalii semnificative. Toate concluziile sedintelor sunt indosariate si pastrate in arhiva, inclusiv dupa perioada de ispasire a pedeapsei, pentru cercetare ulterioara in caz de recidiva. Totodata, ele servesc drept modele didactice, constituie tipare de investigare a altor crime asemanatoare si ajuta la completarea dictionarului despre tipurile de personalitate a criminalilor.
Nu in cele din urma, fotografii reprezinta o componenta fara de care criminalistica nu ar avea sens. Oricare dintre operatiunile si evidentele specifice ramurilor descrise pana acum sunt fotografiate si folosite de mii de ori pe tot parcursul investigatiilor. Fotografii sunt dotati astazi cu aparatura digitala ultraperformanta, insa nu au spus adio celuloidului, acesta reliefand cateodata detalii pe care megapixelii le ingora. In trusa ce include aparatul de fotografiat, criminalistii “ascund” tot soiul de device-uri care ajuta la realizarea “pictorialului” de la locul crimei. In functie de suprafetele fotografiate, ei pun la treaba markeri contrastanti, evidentiatori de fragmente, dar si rabdare, atentie si multa precizie. Dupa sedintele foto, cadrele sunt curatate, prelucrate in programe speciale gen Adobe Photoshop si inventariate alaturi de obiectele gasite. Un aport special il au in demersul criminalistic entomologii. In functie de analizele efectuate asupra insectelor (muste, vermine, larve etc.) care asalteaza cadavrul, ei pot stabili cu acuratete data si ora producerii crimei, chiar si dupa trecerea catorva luni bune. In fine, odorologia este si ea implicata in operatiuni, mostrele prelevate oferind informatii “grele” despre chimia corpurilor suspecte. Si, cu tot acest arsenal de instrumente si metode care pun la lucru deopotriva vizibilul si invizibilul, audibilul si inaudibilul, exista cazuri neelucidate. Sau neelucidate inca…
Domeniile de cercetare ale criminalistilor
Fotografia. Este un element-cheie, cadrele trase fixand scena crimei cu minutie. Cateodata, probele reclama pozarea lor in spectru UV, rezultatul constand in detalii imposibil de observat cu ochiul liber.
Dactilotehnia. Se ocupa cu studiul amprentelor digitale – urmele lasate de terminatiile degetelor. Amprentele sunt puse in evidenta prin aplicarea asupra lor a unui revelator chimic.
Balistica. Se concentreaza asupra traiectoriei proiectilelor. Gaurile lasate in podea, gloantele infipte in pereti sau praful de pusca permit aflarea pozitiei tragatorului. Cazul ideal pentru anchetatori este cel in care faptasul lasa arma la locul faptei.
Genetica. O tehnica de analiza care a revolutionat stiinta criminalisticii. ADN-ul, purtator al genelor particulare individuale, este identificat pornindu-se de la esantioane de par, fragmente de piele prinse sub unghii, sange, sperma, saliva si alte secretii.
Psihochimia. Urme de picioare sau de pneuri, manusi, semne de efractie sunt tot atatea indicii lasate, voluntar sau nu, de catre criminal. Tehnicienii apeleaza la metode fizice si/sau chimice pentru a le pune in evidenta, dupa care interpreteaza “povestea” spusa de ele. Printre operatiunile clasice se numara pulverizarea unei substante revelatoare de tip Bluestar si mulajul din ipsos pentru urmele de talpi si de pneuri. Cele “subtile” constau in microspectrofotometrie, adica in studiul electronic al lungimii undelor – utilizat la analizarea fibrelor textile.
Autopsia. “Cand si cum a avut loc decesul?” Acestor intrebari le raspund medicii legisti, care performeaza autopsia. Moartea lasa mereu semne particulare. Poate fi reperat orice indiciu privitor la deplasarea cadavrului de la locul crimei sau la un omor deghizat in sinucidere. Realizata in mod clasic – cu scalpelul – sau in maniera moderna – prin scanare –, autopsia este esentiala, fiind mereu asociata cu prelevarile de sange ori de elemente textile si cu reconstructia faciala.
Entomologia. Prezenta mustelor albastre, a larvelor de coleoptere, a furnicilor sau a altor insecte permite datarea cu precizie a mortii victimei. In timp ce corpul se descompune, el este colonizat de insecte care ofera informatii despre intervalul scurs de la deces.
Odorologia. Orice individ lasa in urma sa o amprenta odoranta, prezenta in tesaturi, in plastic sau in metal. Aceasta se recolteaza pe benzi de bumbac cu texturi impregnabile, dupa care se compara cu mirosul suspectului.
(sursa www.descopera.ro)

Mexicanii fac diamante din tequila

Author: Clo / Etichete:

Pentru o echipa de cercetatori din Mexic, tequila a devenit mai mult decat o simpla bautura. Oamenii de stiinta au transformat lichidul traditional in pietre pretioase si, mai exact, in diamante.
Javier Morales, Luis Apatiga si Victor Castano de la National Autonomus University din Mexic au facut descoperirea de proportii alchimice in timpul unui experiment de transformare a diverselor substante organice, precum acetona si etanolul, in diamante. Oamenii de stiinta au observat ca tequila cu o concentratie de alcool de 40%, are proportia ideala de apa si etanol pentru a crea cristale de diamant. Pentru a produce diamantele, ei au evaporat tequila si apoi au incalzit vaporii la peste 760 de grade Celsius inainte de a ii depozita in suporturi de silicon sau otel inoxidabil. Cristalele de diamante rezultate au avut intre 100 si 400 de nanometri in diametru si nu prezentau impuritati. Dure si rezistente la caldura, particulele de diamant pot avea anumite aplicatii comerciale, precum implementarea lor in unelte de taiat si in dispozitive optice digitale. Pentru moment, echipa incearca sa obtina diamante cu impuritati pentru folosirea lor in rolul unui nou tip de semiconductor. De asemenea, cercetatorii se asteapta sa-si transforme munca intr-o initiativa la scara industriala pana in 2011 si spera sa gaseasca un distilator de tequila care sa le furnizeze proviziile necesare.

(sursa www.descopera.ro)

A fost descoperit un nou element chimic

Author: Clo / Etichete:

Tabelul periodic al elementelor s-a imbogatit cu o nou membru oficial - elementul 112.
La peste un deceniu de la experimentele prin care a fost obtinuti primii atomi din noul element, savantilor germani care au efectuat exprimentele le-a fost recunoscuta descoperirea.
Cercetarile, conduse de profesorul Sigurd Hofmann, de la Centrul de Cercetari pentru Ioni Grei, au inceput in 1976. Cercetari anterioare dezvaluisera deja existenta unor elemente cu numerele atomice 107-111, numite elemente super-grele.
Pentru a obtine elementul 112, fizicienii au folosit un accelerator de particule lung de 120 de metri, in care au bombardat atomi de plumb cu un fascicul de ioni de zinc. Nucleii celor doua elemente au fuzionat, formand nucleul noului element. Procesul are loc cu eliberare de energie, care este masurata pantru a afla marimea nucleului format.
Insa acesti nuclei mari si grei sunt foarte instabili; ei incep sa se dezintegreze foarte curand dupa ce s-au format – in cazul de fata, dupa doar cateva milisecunde. Numarul de fuziuni reusite este si el foarte mic, astfel ca oamenii de stiinta au trebuit sa foloseasca acceleratoare tot mai puternice pentru a stapani procesul suficient pentru a putea observa cativa atomi ai noului element. Pana acum, au fost observati doar patru astfel de atomi.
Descoperirea a trebuit verificata in mod independent, pentru a putea fi validata, de aceea certificarea ei a luat atata timp. Acum, Uniunea Internationala pentru Chimie Pura si Aplicata (IUPAC) a recunoscut oficial noul element. Acesta nu are inca un nume, alegerea numelui oficial revenindu-i echipei descoperitoare.
La nivel international, exista o competitie intre savanti pentru descoperirea unor noi elemente supergrele. In 2006, oamenii de stiinta de la Institutul de Cercetari Nuclere din Dubna, Rusia, au anunta ca au descoperit elementul 118, pe care l-au obtinut bombardand atomi de californiu cu un fascilul de ioni de calciu. Profesorul Hofmann si-a fixat drept obiectiv, pentru urmatorii ani, obtinerea elementului cu numarul atomic 120.

(sursa www.descopera.ro)

De la alchimie la chimie si de la arta la meserie

Author: Clo / Etichete:

Cu toate ca nu ne nastem cu o idee precisa despre ceea ce miroase bine sau rau si nici nu stim in ce masura inclinatiile noastre olfactive sunt ereditare, fiecare dintre noi este influentat, in mod inconstient, de anumite arome ce apartin culturii olfactive universale.

Folosim parfumuri din dorinta de a ne satisface o nevoie personala, dar ne dezvoltam preferintele olfactive pe masura ce le asociem experien­telor, senzatiilor si emotiilor pozitive sau negative traite inca din primele clipe de viata. Pe baza referintelor arheologice si literare – acestea din urma reunind papirusuri hinduse, inscriptii cunei­forme, texte vedice sau biblice –, specialistii au confirmat prezenta parfumurilor in toate culturile si religiile lumii inca din preistorie.
O Antichitate inmiresmata
In urma cu peste 5.000 de ani, in templele egiptene existau incaperi speciale pentru prepararea aromelor si a uleiurilor ritualice, incaperi care in timp s-au transformat in adeva­rate laboratoare de parfumerie. Egiptenii macerau florile la cald cu mai multe tipuri de uleiuri si preparau pomezi florale carora le adaugau rasini, pentru proprietatile lor fixatoare. Alaturi de rasini si de balsamuri, in parfumeria egipteana se foloseau ingrediente de origini diverse: flori si plante aromate, vin, lamaie, coloranti naturali. In cursul ceremoniilor religioase, parfumul era un accesoriu obligatoriu pentru marele preot si pentru suveran, dar si un criteriu dupa care se evalua frumusetea, fiind nelipsit la banchete.
Femeile din inalta societate isi ungeau trupul cu pomada de trandafiri sau cu creme produse pe baza de migdale, miere, vin, rasini si scortisoara, in timp ce femeile din popor foloseau in acelasi scop uleiul de ricin, parfumat cu menta si cu cimbru. Parfumurile au ajuns in Grecia Antica gratie navigatorilor fenicieni. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au produs o adevarata revolutie in universul mirosurilor, grecii ajungand chiar sa creada ca substantele parfumate erau de origine divina. In spatiul elen, culmea rafinamentului a devenit parfumarea fiecarei parti a corpului cu arome diferite: picioarele cu unguent egiptean, bratele si spatele cu extrase de menta, parul cu maghiran, iar genunchii cu cimbru.
Socrate ii considera pe barbatii care se parfumau niste efeminati; filosofii se imbaiau totusi in lavanda si se parfumau cu extracte de iris si trandafir. In Grecia Antica, defunctul de rang inalt era inmormantat impreuna cu un esantion din parfumul favorit; daca era sarac, flaconul care il insotea pe lumea cealalta era gol. In Japonia, primele parfumuri – lemne aromate, rasini si ierburi – au fost aduse din China si din Asia Centrala gratie budismului. Conotatia budista a parfumurilor a disparut in timpul perioadei Heian, cand aristocratii au inceput sa le foloseasca zilnic.
Efluvii medievale
Arta parfumului si-a cunoscut insa apogeul in Islam. Spre deosebire de Sfintii Parinti crestini, care condamnau folosirea profana a parfumului, Mahomed afirma ca acesta are puteri purificatoare si terapeutice atat pentru corp, cat si pentru spirit. Dupa ce isi vizita favorita, Profetul se parfuma pentru a se curata si a reintra in armonie cu Universul. Arabii, maestri ai mirodeniilor, sunt cei care au introdus iasomia in Spania si de-acolo in sudul Frantei.
Tot lor li se datoreaza procedeul distilarii – serpentinul si alambicul permitand exploatarea alcoolului, care a devenit suportul parfumeriei moderne – si cel al purificarii rasinilor cu ajutorul apei de ploaie distilate. Se crede ca primul parfum cu excipient alcoolic ar fi fost realizat la 1370, pentru regina Ungariei, din flori de rozmarin si din alcool, distilate prin procedeul bain-marie. La faimosul Eau de la Reine de Hongrie, regina Elisabeta a Ungariei ar fi recurs la varsta de 70 de ani pentru a-l seduce pe regele Poloniei, cu care ulterior s-a si casatorit.

(sursa www.descopera.ro)

BestFest si ironia vietii

Author: Clo / Etichete:



Anul trecut am ratat cu desavarsire BestFest si imi parea foarte rau. Speram totusi sa ajung anul asta. Evident ca tot felul de asemenea evenimente (BestFest, Targul de carte, etc) ma prind intre salarii, deci, aveam sa vad iar mini-filmulete de pe iutub ca sa ma pun si io la curent cu cine, ce a cantat.


Asta pana vineri seara, cand primesc un sms prin care, un amic, ma intreba daca vreau sa merg sambata la Santana. Desigurrrrrr!!! Mentiona in mesaj ca avea "sa ma bage el la concert". :D
Ne intalnim sambata pe la ora 17 si plecam spre Romexpo. Pe drum il intreb unde o sa parcam, pentru ca stiu zona si mi se parea extrem de imposibil sa gasim vre-un loc pe acolo, mai ales la un asemenea eveniment. Si aici, intervine IRONIA.
AM PARCAT IN CURTEA UNITATII DE POMPIERI de la Romexpo. Foarte tareeeeee, frate!!! (Prietenii stiu de ce!!!).
Si uite asa am intrat io la BestFest. Printr-o craptura in gard!
Am aflat cu stupoare ca in eventualitatea unei inevitabile, de altfel, ploi, nu ai voie cu umbrela. Ai haine de ploaie sau nu. Te uzi sau nu. Erau baietii de la BGS si confiscau la umbrele, cu duiumu'. Evident ca a venit ploaia. Evident ca aveam umbrela. Evident ca nu am deschis-o. Evident ca m-am udat, dar nah... doar am intrat fraudulos la concert si merita sa ma ud pentru cei 150 de lei pe care nu i-am platit.
Au inceput sa cante baietii de la Looptroop Rockers. Foarte funny gagii. Era un fel de hip-hop cu accente de rock. Un fel Parazitii remixati pe Metallica. Au fost funny.
Au urmat cei de la Ting Tings. Recunosc ca nu stiam cine sunt si ce canta. Am vazut un tip fff misto care canta la cate intrumente in acelasi timp si o blonda zbuciumata rau, care, pana la sfarsit a dat cu o chitara de pamant (bine ca n-a spart-o) si a trantit si ditamai toba. Dar, spre surprinderea mea, au fost tari. Ceva nou, sincer. Promit ca o sa ii caut sa le iau melodiile si sa le ascult.
Au urmat cei de la Charlatans. Va spun sincer ca nu am ascultat foarte mult din concertul lor. Da, ii stiam, le-am auzit cateva melodii pe radio, dar... Am profitat de pauza de dinaintea concertului principal ca sa ne mai plimbam prin zona. Sincer, imi pare rau de solist, care, mai mult ca sigur, ca se uita cu jind la scena din stanga lui (pe care urma sa cante Santana) unde se strangea toata lumea. Au intr-adevar un ghinion mare cand e vorba sa vina sa concerteze in Romania. Prima data au cantat inainte de Rolling Stones. Acum inainte de Santana. Pacat de ei.

Apogeul serii a fost insa concertul Santana. A cantat 2 h si 10 min. Recunosc ca nu sunt o fana infocata a chitaritului, dar ascult cu mare placere cand am ocazia. Lume a fost destula. Am citit ca se presupune intre 30.000 si 8.000. Nu prea le am cu matematica, insa pot spune sigura ca a fost mare inghesuiala. Ce mi-a placut a fost faptul ca am vazut multi "bunici" la show. Spre deosebire de noi, astia mai tineri, ei stiau versurile melodiilor mai vechi si le fredonau. S-a dansat si s-a cantat, s-a aplaudat si s-au facut zeci de filmulete si poze cu mobilu'. Sonorizarea a fost ft ok si nu au lipsit nici giumbustliucurile facute de maestru cu chitara lui. Una peste alta, un concert foarte bun.

Raman insa cu mari regrete. In primul rand pentru faptul ca nu am vazut unele trupe, din zilele precedente, cum ar fi: Patrice, The Killers, Moby, Franz Ferdinand.
Poate o sa mai am ocazia. ASTEPT INSA CU NERABDARE SA VINA BON JOVI!!!
Al doilea mare regret este faptul ca suntem prea romani. Se putea sa nu fie concert fara mici si bere? Fara romanisme d'astea romanesti?
Mai avem de invatat.







Porc-osenii

Author: Clo / Etichete:

























Inventii

Author: Clo / Etichete:

BARBATUL a descoperit sticla si a inventat PAHARUL.
FEMEIA a luat sticla si a inventat OGLINDA .
BARBATUL a descoperit ZARUL si a inventat jocul.FEMEIA a luat ZARUL si a inventat VRAJITORIA.
BARBATUL a descoperit CUVANTUL si a inventat CONVERSATIA.FEMEIA a descoperit CUVANTUL si a inventat BARFA.
BARBATUL a descoperit BANUL si a inventat COMERTUL.FEMEIA a descoperit BANUL si a inventat CREDITUL.
BARBATUL a descoperit TRANZACTIILE si a inventat CARTEA DE CREDIT.FEMEIA a luat CARTEA DE CREDIT si BARBATUL s-a dat dracului...
BARBATUL a descoperit MUNCA si a inventat SALARIUL.FEMEIA a descoperit SALARIUL si iar s-au dat dracului BARBATII.
BARBATUL a descoperit FEMEIA si a inventat SEXUL.FEMEIA a descoperit SEXUL si a inventat ............................................CASATORIA
DUPA ASTA BARBATUL S-A SUPARAT SI NU A MAI INVENTAT NIMIC, CE NAIBA , PANA CAND SA TOT CADA DE PROST..

Cele mai ciudate 50 de legi din lume

Author: Clo / Etichete:

Cat de surprinzatoare este lumea care ne inconjoara! Din ciclul: "mare e gradina Domnului si multi au sarit gardul!" (descopera.ro).


1. In Elvetia este ilegal sa trantesti portiera oricarei masini.
2. In anul 1979, regimul politic din Irak a interzis filmele cu arte martiale.
3. In Danemarca legea permite detinutilor sa evadeze din inchisori.
4. In Myanmar este ilegal sa accesezi Internetul. Oricine o face ajunge sa stea ani buni dupa gratii.
5. Pe timpul desfasurarii Primului Razboi Mondial, barbatii care erau dovediti homosexuali, erau executati pe loc, fara niciun proces.
6. In Singapore este contrar legilor acestei tari sa mesteci banala guma de mestecat.
7. Datorita faptului ca celebrul personaj de desene animate Donald Duck nu purta pantaloni lungi, filmele de desene animate care-l aveau drept erou principal au fost interzise de lege in Finlanda.
8. In anul 1935, guvernul Romaniei din acele timpuri a introdus o lege prin care personajul de desene animate, Mickey Mouse a fost interzis pe motiv ca era atat de urat desenat incat speria copiii mici.
9. In urma cu peste 2000 de ani, Cezar a interzis accesul carelor in Roma, pe motiv ca incurcau si aglomerau circulatia cetatenilor romani.
10. In Marea Britanie, legea permite oricarei femei gravide sa urineze oriunde doreste, inclusiv in cascheta unui politist, fara sa poate fi trasa la raspundere.
11. In Anglia oricine lipeste gresit o marca postala care o reprezinta pe regina, poate fi acuzat de tradare de tara.
12. In statul american Florida, este interzis orice act sexual cu un porc spinos.
13. In Texas, porcii care fac sex in apropierea oricarui aeroport, incalca o lege inca in vigoare care-i incrimineaza direct pentru astfel de fapte.
14. In orasul Alexandria din statul american Minneapolis, exista o hotarare legala care-i interzice oricarui barbat caruia-i miroase gura a peste, sa aiba vreun contact sexual cu o femeie.
15. In statul Carolina de Nord, este interzis de lege sa injuri in prezenta... mortilor.
16. Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste.
17. In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare.
18. Tot in orasul Alexandria din statul Minneapolis, daca rasuflarea unui barbat miroase a usturoi sau ceapa, acestuia-i este interzis de lege sa aiba orice fel de contact sexual cu sotia sa.
19. In capitala statului El Salvador, orasul San Salvador, exista o lege care condamna la moarte prin impuscare in fata unui pluton de executie, orice sofer prins baut in interiorul capitalei. Anul trecut 32 de soferi ghinionisti au fost executati in acest mod.
20. In orasul englez York exista inca in vigoare o lege datand din Evul Mediu, care-i permite oricarui cetatean al orasului sa ucida orice scotian intalnit in York. Evident, doar daca scotianul vizat poarta asupra sa un arc si o tolba cu sageti.
21. In Anglia anului 1837, daca un barbat saruta o femeie fara voia ei, exista o lege care-i permitea femeii sarutate fortat, sa-l muste de nas cat se poate de tare pe barbatul vinovat.
22. In statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea sa poarte o proteza dentara, este nevoie de acordul scris si semnat al sotului acesteia.
23. Daca ajungi cumva in orasul Logan County, sa nu saruti niciodata o femeie care doarme, indiferent daca iti este sotie sau prietena. Legile acestui oras pedepsesc acest gest cu inchisoarea.
24. In Paraguay duelul este permis de lege, atata timp cat cei doi participanti la duel fac dovada ca doneaza sange spitalelor.
25. Hipnoza este o practica interzisa in scolile publice din orasul american San Diego.
26. In timpul regimului politic taliban din Afganistan, clericii musulmani au adoptat o lege care le interzice femeilor sa poarte sosete de culoare alba, pe motiv ca astfel barbatii se excita sexual in preajma lor.
27. In statul american Iowa, daca un barbat saruta o femeie mai mult de 5 minute neintrerupte, fapta se considera infractiune, iar barbatul patimas risca inchisoarea.
28. Acum circa 300 de ani, orice cetatean japonez care incerca sa paraseasca Imperiul Soarelui Rasare, era condamnat pe loc la decapitare pentru tradare de tara.
29. In orasul Eureka din starul american Nevada, legea interzice ca un barbat cu mustata sa sarute o femeie.
30. In Bangladesh, chiulitul de la scoala este interzis de lege. Orice elev prins in afara orelor de curs, ajunge la inchisoare.
31. Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este imbracata in pijamale.
32. Pe teritoriul Frantei este ilegal sa dai numele de Napoleon unui porc.
33. In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema.
34. Este contrar legii pentru orice cetatean britanic sa moara in interiorul Palatului Parlamentului din Londra.
35. Daca ajungeti in orasul Miami din Florida, retineti ca este interzis de lege sa imitati orice fel de sunete emise de animale.
36. In Bahrein este interzis de lege ca un barbat ginecolog sa examineze direct organele genitale ale unei femei. Putinii barbati medici ginecologi din acesta tara musulmana, se folosesc in acest scop de o oglinda pozitionata astfel incat sa le ofere imaginile de care au nevoie atunci cand stabilesc un diagnostic pe cale vizuala.
37. In statul american Oklahoma, orice persoana care se stramba in mod voit la un caine, ajunge la inchisoare sub invinuirea de agresiune asupra celui mai bun prieten al omului.
38. In Liban, barbatilor le este permis sa intretina acte sexuale cu animalele de sex feminin. Daca in schimb, un barbat este surprins in timpul unui act sexual cu un animal de sex masculin, este pedepsit cu moartea fara niciun fel de proces.
39. Singura tara din lume care nu a cenzurat niciun film porno este Belgia.
40. In orasul italian Milano exista o lege locala care-i obliga pe cetateni sa zambeasca tot timpul, cu exceptia situatiilor cand merg la spital sau la inmormantari.
41. In statul american Washington, daca un cetatean se lauda in public ca are parinti bogati si influenti, persoana in cauza ajunge la inchisoare.
42. Exista o lege in orasul Oxford din statul Ohio, care interzice oricarei femei sa se dezbrace in fata unei fotografii care reprezinta un barbat.
43. Legile orasului Willowdale din statul Oregon interzic oricarui barbat care face dragoste cu o femeie, sa injure sau sa blesteme pe durata intregului act sexual.
44. In timpul oricarui act sexual petrecut in orasul Conorsville din Wisconsin, este interzis de lege ca un barbat sa traga cu o arma de foc in momentul in care partenera sa se apropie de orgasm.
45. Orice femeie aflata pe teritoriul orasului Tremorton din statul Utah va ajunge la inchisoare daca face dragoste cu un barbat in interiorul unei ambulante.
46. In Indonezia, legea pedepseste masturbarea efectuata fie de barbati sau femei, cu moartea prin decapitare.
47. Pana in prezent, 24 de state americane dau castig de cauza divortului intentat de orice femeie care pretinde ca sotul sau este impotent.
48. Daca ajungeti cumva in statul american Kentucky, sa nu transportati niciodata cornete de inghetata in propriile buzunare. Exista o lege in vigoare conform careia puteti ajunge la inchisoare pentru aceasta fapta.
49. Daca cumva transportati o bomba nucleara in orasul Chico din California, sunteti pasibili de o amenda de 500 $, pentru transport de material radioactiv pe teritoriul orasului.
50. In Danemarca exista o lege care-i obliga pe toti posesorii de automobile sa se uite sub propriile masini in cautarea unor eventuali copii ascunsi acolo, inainte de a urca la volan si a demara.

Parfumurile naturale din laboratorul de chimie

Author: Clo / Etichete:


Citind randurile ce urmeaza, veti intelege pasiunea mea pentru aceasta latura a stiintei. Sursa http://www.discovery.ro/


Universul aromelor
In timp ce oamenii recunosc doar patru gusturi de baza – dulce, acru, sarat si amar – mucoasa olfactiva a omului are aproximativ 350 de receptori olfactivi diferiti. Principiul “de baza” presupune ca numai moleculele specifice de arome pot fi identificate de acesti receptori care stimuleaza senzatia in creier. Aromele complexe activeaza simultan un numar mare de receptori, amplificand semnificativ multitudinea de mirosuri perceptibile. Un nas fin poate distinge, astfel, pana la mai mult de 10,000 de note de miresme. Timp de secole, creatorii de parfumuri au fost nevoiti sa se bazeze exclusiv pe componente naturale, unele dintre ele fiind insa foarte rare. Epoca parfumurilor sintetice a inceput abia odata cu fabricarea vanilinei (1874) si a moscului (1888). In anii 1930, compania germana Badische Anilin und Soda Fabrik (BASF) a intrat pe piata productiei de parfumuri cu alcoolul feniletilic, o substanta identic-naturala din uleiul de trandafir cu miros de lemn de trandafir si petale de trandafir. Din anii 1960, la sediul sau central din Ludwigshafen, BASF a adoptat ca baza pentru productia de vitamine si arome chimice citralul. Acest compus are o placuta aroma de lamaie si calitati anti-microbiene, fiind folosit in industria producatoare de parfumuri, in sintetizarea vitaminei A, a iononului si methyliononului, pentru a fortifica uleiul natural de lamaie si pentru a masca mirosul fumului. In prezent, din cele aproape 3.000 de arome produse pe cale sintetica, cunoscute in toata lumea, liderul mondial al produselor chimice, BASF, detine aproximativ 100 in portofoliul sau.

Calitatile citralului sintetic
Pentru a capata un miros placut, cremele, sampoanele si detergentii necesita doar cantitati reduse de compusi aromatici fini, precum citralul. La scara globala, aceasta cerinta duce insa la cantitati uriase: incepand cu 2004, uzina BASF din Ludwigshafen produce in jur de 40.000 de tone de citral pe an – de patru ori capacitatea initiala, ceea ce face din compania germana cel mai mare producator mondial de citral si derivatii sai chimici. Principalii clienti ai nemtilor sunt producatorii de cosmetice si detergenti (parfumuri) si producatorii de suplimente alimentare si hrana pentru animale (vitamine). Pe langa aromele din familia citralului, BASF creeaza si altele precum oxidul de trandafir, o componenta a aromei de trandafir de asemenea utilizat si ca „intensificator de aroma”. Deoarece produsele cu un miros placut sunt considerate ceva obisnuit, parfumurile reprezinta o piata cu un ritm de crestere lent, dar sigur, neafectata de ciclurile economice – oamenii vor avea intotdeauna nevoie de produse pentru baie sau pentru spalat.

Molecula de citral, care contine 10 atomi de carbon este responsabila si de aroma de citrice in natura. Citralul sintetic de la BASF nu reda doar mireasma de citrice. Datorita unor usoare modificari aduse structurii moleculare, pot fi realizate si alte miresme importante pentru industria aromelor, cum ar fi linalolul, care miroase ca lavanda, si geraniolul, care miroase a trandafir. “Aceste miresme florale au structuri moleculare foarte asemanatoare. Toate trei au stuctura identica, formata din zece atomi de carbon, si, ca o caracteristica speciala, un atom de oxigen”, explica doctorul Klaus Ebel, manager de cercetare in cadrul BASF. “Diferenta majora este reprezentata de pozitia exacta si de tipul de legatura ale oxigenului. Atat in cazul citralului cat si in cazul geraniolului, oxigenul este localizat la sfarsitul lantului carbonic, diferenta fiind insa data de tipul de legatura, si anume dubla la citral si simpla la geraniol. In cazul linalolului, pe de alta parte, atomul de oxigen se afla intr-o legatura simpla cu un alt atom de carbon, localizat in componenta lantului”.

O diferenta minora, cu rezultat de impact: la fel cum o singura modificare in amprenta unei chei schimba totul, cele trei molecule ajung la diferiti receptori olfactivi, producand senzatiile aromatice corespunzatoare. Din punct de vedere chimic, aceste arome reprezinta exact echivalentul corespondentilor naturali, pana si cel mai fin nas nefiind in stare sa detecteze diferenta. Aromele BASF, identice cu cele naturale, ofera alte doua avantaje decisive: in primul rand, puritatea consistenta, aproape imposibil de realizat printr-un extract natural si in al doilea rand singura modalitate de a produce volumul necesar de arome la un pret acceptabil. De exemplu, pentru obtinerea din leurda a 40.000 de tone de citral produs anual in Ludwigshafen, ar fi necesar sa fie cultivata o suprafata de aproximativ 40.000 de ha – adica aproape cat insula mediteraneana Majorca.

Specialistii in arome
Totusi, resursele tehnice necesare pentru sinteza citralului si a compusilor sai sunt insemnate. “In uzina de citral din Ludwigshafen, inaugurata in 2004, in unele parti ale sistemului sunt mentinute temperaturi de reactie de pana la 300 grade Celsius sau presiuni extreme de pana la 300. Pentru a induce reactiile chimice necesare si a minimiza formarea unor produse secundare, am dezvoltat catalizatori speciali, pe baza de argint sau alte metale pretioase”, precizeaza Dr. Martin Schmidt-Radde, responsabil de productia chimica a aromelor in cadrul BASF. Aproximativ o treime din citralul produs in Ludwigshafen este folosit la crearea unor substante care nu par la prima vedere sa aiba prea multe in comun cu parfumurile sofisticate: vitaminele sau, mai exact, vitaminele A si E, precum si carotenoizii, considerati premergatori vitaminelor, si antioxidanti pentru metabolism.

Componentele parfumului din citral sunt supuse unor conditii deosebit de stricte, deoarece chiar si cea mai nesemnificativa impuritate a unei note de baza poate submina sau distruge complet impresia aromatica dorita si corespunzatoare. Procesele de distilare speciale dezvoltate de BASF realizeaza ultima etapa a productiei tehnice, pentru a se asigura un standard inalt de calitate. Mai ramane o singura bariera inainte de livrarea la client: „Produsul finit poate sa fie cat mai desavarsit cu putinta din punctul de vedere al compozitiei analitice, dar daca aroma nu este corespunzatoare inseamna ca nu se mai lanseaza pe piata. Clientii se asteapta la un standard inalt de calitate aromatica. Numai in acest fel compozitia unui parfum, care consta intr-o larga paleta de miresme, poate sa asigure experienta olfactiva dorita. Altfel, este inevitabil sa nu ai o dezamagire”, declara Alfred ten Haaf si echipa lui de specialisti in evaluare senzoriala din cadrul Laboratorului analitic central al BASF. Impreuna cu echipa sa, specialistul in arome isi foloseste nasul la maxim pentru fiecare amestec de ingrediente parfumate inainte de a fi trimise clientului. Pana la urma, nicio analiza gaz-cromatografica din lume nu se poate compara cu rafinamentul nasului uman.