Crampei de viata

Nu stiu cum am putut sa neglijez atata vreme o trasatura atat de tipica sexului feminin. Este vorba despre una dintre ocupatiile lor preferate, in care investesc mari cantitati de energie, precum si inovatie lingvistica, pe care, daca le-ar canaliza in alte directii, poate, cine stie, Doamne-ajuta, ar ajunge si ele sa realizeze ceva memorabil, vreo opera de arta sau vreo descoperire stiintifica epocala. Nu neg ca pana acum nu ar fi existat astfel de cazuri, dar am banuiala vaga ca ele s-au datorat mai mult accidentului sau lipsei din imediata apropiere a unor tentatii mai puternice.
Azi va voi vorbi despre barfa. Sarea si piperul vietii, cum obisnuiesc ele sa spuna. Ma intreb de unde impulsul acesta de necontrolat, tavalugul de vorbe, presupuneri, supozitii, ipoteze si concluzii, una mai nastrusnica decat alta si in contradictie mereu sporita cu logica si bunul-simt.
Giovanni Pappini spunea ca acolo unde se strang doua persoane, o a treia va "muri". Sansele ca un asemenea lucru sa se intample cresc considerabil in cazul in care este vorba despre doua femei. Ascutimea limbii lor, la care s-a ajuns prin slefuire maxima timp de secole si secole de frustrari si rautate sustinuta, perseverenta si transmisa de la bunica la mama si mai departe, nu prea da gres. In plus, varful ei este in permanenta inmuiat in otrava, anihiland astfel din start orice speranta la supravietuire.
Pana la urma, de ce o fac? O fac din plictiseala, o fac pentru ca imaginatia lor este limitata cumva intre noile trenduri in moda si numarul de barbati din viata lor (aici exista o acerba competitie), o fac din frustare pentru ca nimic nu le satisface mai mult decat gandul ca exista cinava mai rau, mai urat, cu mai multe insuccese decat ele. In plus, tirul vorbelor veninoase este orientat in cele mai multe dintre cazuri tot impotriva celor asemenea lor, tot impotriva altor femei. Nimic nu le este mai strain decat solidaritatea. Cineva e pe cale sa divorteze, cineva s-a ingrasat, cineva si-a pierdut locul de munca sau pur si simplu nu a ales cea mai potrivita coafura la o petrecere, atunci in mod clar trebuie sa primeasca lovitura finala. Esti cazut la pamant, sangerand, ai in gura gustul amar al esecului? Stai linistit, undeva in apropiere, o hoarda iti va aplica ultima impunsatura de pumnal. Se va ocupa garantat si gratuit de anihilarea ta totala, fara drept de apel sau sansa la mantuire si reabilitare.
Cam astfel arata situatia in cazul in care subiectul traverseaza o pasa neagra. Femeile, corbi deghizati, nu cunosc placere mai mare decat infruptarea cu lacomie din cadavrul nefericirii altuia.Sigur, exista si situatia inversa. Esti fericit, iti merg toate din plin? Ele se vor ocupa, indatoritoare ca de obicei, sa-ti maculeze bunastarea. Daca ai obtinut un loc bun de munca, ai avut pile. Daca te-ai recasatorit, esti un afemeiat/ o femeie usoara (dupa caz). Sau sotia ti-e supraponderala si asta e singurul motiv care a determinat-o sa te ia de barbat.
Oricum ar merge viata ta, ochiul vigilent, care nu doarme niciodata, al barfei feminine, va sti. Uneori, porportiile la care se ajunge sunt absolut halucinante. Te poti trezi intr-o buna zi ca toti cred la birou despre tine ca ai o aventura cu secretara doar pentru ca la o tombola ea a castigat articolul cumparat de tine. Urmatorul pas este sa afle numarul nevestei tale si s-o anunte, din solidaritate, desigur. Sa nu te surprinda nimic. In astfel de cazuri, cel mai bine este sa mentii tacerea. Taci si indura cu stoicism. Daca negi, vor spune ca esti homosexual si ca de-asta refuzi avansurile bietei secretare, care te iubeste sincer si dezinteresat. Orice cuvant spus de tine este prins ca intr-un carusel al lipsei de logica si deformat, redefinit; in fiecare gura, din sirul interminabil, prin care va trece i se vor atribui noi sensuri si noi calitati. Profita de dreptul tau de a nu spune nimic, caci intortocheate sunt caile barfei!
Exista un argument extrem de frecvent pe care ele il aduc pentru a-si acoperi activitatea favorita, accesibila tuturor varstelor si categoriilor sociale. Si anume "noi nu barfim, povestim". Cu varianta "criticam" adaugand ca "o critica constructiva nu face rau". Ceea ce ma intreb eu este unde se afla rezultatul acestor activitati deosebit de constructive? Santul nu este un edificiu, doamnelor, si, din cate vad, pare sa se adanceasca mereu, mereu, neincetat. Prin el, nu circula niciun izvor cu apa cristalina, ci numai laturi si duhori care voua, in mod ciudat, fiinte atat de delicate si unse, vorba aceea, cu alifii, creme si parfumuri fine, nu va muta nasul din loc.