Crampei de viata

De ce nu am eu incredere in oameni? Pentru ca nu merita!
Nu am incredere in nimeni. Nici macar in mine cateodata. De aceea este foarte dureros cand iti sunt inselate asteptarile.
Probabil ca asta ma va face ca, in continuare, sa adopt "politica" aplicata la un moment dat, de a ma retrage in propria-mi cochilie.
Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt parsivi.
Se poate ca, manati de anumite simtaminte, sa isi piarda mintile si sa reactioneze aiurea, dar de aici, pana la un fel de pseudo-santaj e ceva cale de batut.
Am gresit cand am amestecat prietenia cu "iubirea" fizica. Eram foarte sigura ca se va trece in altele, dar WTF...
Sper ca maturitatea logica ce ar trebui sa caracterizeze unele persoane sa isi faca de data asta datoria si sa se impuna.
Si pana la urma asa e de mii de ani. Poti sa "te dai in barci" de n-ori pe zi cu cineva si, de fapt, gandul si inima sa iti fie pe undeva, prin alt cartier, prin alt bloc, pe la etajul 7.
Chiar daca stii ca e in zadar si ca fanteziile nu tin loc de "antrenamentul" in sine, tot incerci.
E greu, foarte greu!
Am trecut in extrema cealalta si am vazut ca situatia nu e roz deloc (nici macar mov).
Un singur lucru e clar si de la sine inteles: FETELE BUNE AJUNG IN RAI, FETELE RELE AJUNG UNDE VOR ELE!!!

Trebuie sa intelegem asta!