Crampei de viata

In decursul ultimei luni am auzit aceasta sintagma de nenumerate ori. De cateva ori mi-a fost scrisa, de alte ori mi-a fost spusa "live" si cateodata mi-a fost dat sa o intuiesc din comportament.
Asta sa fie buba la mine?
Mi-a mai fost spus ca am buba la cap, si una mare chiar!!! Hehehehe, eu iau asta ca pe un compliment pentru ca inseamna ca intr-un fel sau altul am iesit cate de cat din anonimat. Insa, dupa cum observ, buba asta se intinde si incepe sa sufoce neuronul, care, saracul de el, si asa este supra-solicitat.
Poate va intrebati si la ce se refera cel/cei care au facut afirmatia de mai sus. Pai..., cel putin unul dintre ei se referea la faptul ca o eventuala pseudo-relatie as grabi-o. Adica da, vreau prea mult... Hmm... I-am mai explicat si lui si incerc sa mai imi explic si mie inca o data prin articolul asta.
Asa...
Vesnica poveste: baiatul intalneste fata (invers in cazul meu). Norocul cu secolul XXI in care traim ca sunt multe canale de comunicare... si incep sa comunice. Depasesc raza audio-vizuala si se intalnesc. Fac o mica excursie in 2 inca din prima seara. El se da timid. Ea incepe sa isi puna intrebari daca are ea ceva sau daca doar e el timorat de prezenta ei, a lor, a zonei in care se afla. La sfarsitul intalnirii el se transforma (era luna plina) si trece la categoria "mutu fute pamantul". Hmmm, nice... Apoi, nimic. El e foarte ocupat (vesnica scuza a baietilor emancipati din ziua de azi). Totusi comunica mult intre ei. Dupa 3 saptamani se intalnesc din nou. In tot acest interval JOCUL dintre ei ia o amploare relativ mare. El incepe sa o cunoasca pe ea (sau, mai bine zis, sa cunoasca ceea ce vrea sa se stie despre ea) si incepe sa joace jocul cu armele ei. Ceea ce ei nu ii convine. Ea trebuie sa conduca, la naibaaaaaa.... El stie asta si savureaza la maxim prima lui victorie ce s-a soldat cu amagirea maxima a ei. Credea ca gata, ea cedeaza. Dar nu... e mult prea ambitioasa si prea "cu buba" ca sa scape el asa usor. In cele 3 saptamani de tatonari ea a jucat cateodata foarte dur si el a pandit momentul si a dat replica pe masura. Mii de felicitari pentru asta, sincer!!! Tocmai pentru asta cred ca ea nu a cedat si a continuat.
In prezent fronturile s-au mai linistit. Ea a cam obosit si a inceput sa se plictiseasca iar el probabil ca nu considera provocarea destul de mare... Hahahahaha... Paguba-n ciuperci.
Si totusi, de ce vreau prea mult? Pentru ca asa vreau eu... Adica, de ce sa nu am mult daca tot am? Aaa, este foarte adevarat ca ma pot plictisi repede de jucarie si o pot arunca mai departe, dar daca tot e la mine...
De ce vreau prea repede? Pentru ca deja am trecut de faza cu mersul prin Cismigiu, cumparat vata pe bat, impins la barca prin parcuri cu laculete ce apa statuta si verde, pentru ca... deja e cam tarziu, si, in ziua de azi totul se reduce la fizic(a). Si pentru ca voi, toti, m-ati invatat ca sunt o imbecila daca cred ca exista dragoste, iubire si alte sinonime utopice pentru a descrie asta.
De ce prea "cum vreau eu"? Simplu... pentru ca cine stie cel mai bine ce imi place si ce ma face sa ma simt bine decat mine? Si, pana la urma, daca vrei intr-adevar sa incerci si "alta persoana" nu este mai indicat sa o lasi sa se desfasoare ca sa vezi ce ii poate pielea si apoi sa analizezi si sa vezi daca merita deranjul sau nu???

Da, veti sari cu totii ca numele de cod al meu este EGOISM. Asa, si? Nu am voie?
Fii tu cel mai tare din parcare si schimba-ma!!!