Crampei de viata

Am fost in uichend la Zoo.
Nu mai fusesem de vre-un an si ceva. Nu prea mai stiam la ce sa ma astept. Auzisem din surse din interiorul zoo despre elefantul Gaia, care a murit de un fel de batraneteo-boala. Si..., pentru era foarte mare si foarte grea, elefanta nu a fost dusa la incinerator sau undeva sa fie ingropata, a fost transata si data ca hrana celorlalte animale carnivore.
Cu toate ca este un scenariu SF-gretoso-sinistru, este adevarat. Stateam si ma intrebam care or fi fost norocosii care au primit pulpa stanga spate: leii sau tigrii?
In prezent, in cusca elefantei s-a amenajat o terasa de lemn, cu mese si banci... si are si un mare afis: LOC DE LUAT MASA. Hmmm... ce coincidenta. Fostul locatar a devenit, post-mortem, masa pentru prieteni si acum, OMUL, poate lua masa in fosta lui casa.

La intrare se vede o urma de schimbare. S-a redecorat poarta cu niste animalutze colorate, pictate (cunosc artistul care a lucrat la ele). Au marit si taxa de intrare. Din punctul asta de vedere, nu exista loc de comentarii, ca pana la urma este ceva bun.

O data intrat in Zoo, descoperi de fapt 2 fete ale unei gradini zoologice. O parte comunisto-antica, in care ai impresia ca timpul a stat in loc si nu a mai intrat de sute de ani un ingrijitor acolo si o parte noua, asemanatoare cu trend-ul secolului XXI.
Am vazut iguane. Dragute ele asa, in ansamblu. Imi pare insa extrem de rau ca nu am putut sa le privesc atat cat mi-as fi dorit. Ce era in cusca aia depaseste orice imaginatie. Nu exagerz cand spun ca erau sute de gandaci, d'aia maro, de bucatarie. Si nu erau hrana vie pentru iguane, va garantez. Colcaiau, atat in bolul de mancare al locatarilor, cat si pe animale, in sine. INCREDIBIL!!! Saraca iguana! Statea la geam, probabil scarbita de ce era in jurul ei, si un gandac, mai kamikaze din fire, mergea pe ea. S-a plimbat pe spatele ei, a ajuns pe cap si apoi, in viteza, a trecut peste ochiul ei si a cazut pe pervazul geamului. Sincer, imi este scarba si acum cand scriu, asa ca nu va puteti imagina ce senzatie m-a trecut atunci, pe loc.

In schimb, la alte custi, era ceva de vis! Unele animale traiesc in conditii normale (ma rog, sunt in captivitate, deci viata normala nu au, dar, oricum...). Au custi noi, curate si ingrijite. Nu intelegeam cum de este posibil. Si apoi am observat. Evident ca era aportul unui ONG. Probabil ca ei, adica astia de la ONG, au vrut si au putut sa acceseze fonduri pentru a face ceva pentru bietele animale. De ce nu se face asa ceva din propria inititiva si la stat??? De ce trebuie sa ne multumim cu mai putin decat nimic cateodata? Sunt curioasa daca, la un moment dat, gandacul X mananca de pe jos si creste, creste, se dezvolta si ajunge mai mare decat iguana si intr-o noapte gandacul ataca/omoara/ manaca iguana??????? Ce ne facem atunci? O sa ne uitam prin geamul murdar al custii si o sa ne miram cate de mult seamana iguana (ca asa scrie pe eticheta) cu un giga-mega-super gandac. Sunt sigura insa ca romanul este foarte inventiv si va face din asta atractia Zoo, va chema presa si va iesi basma curata; mai mult chiar, seful de la Zoo va fi chemat la Cotroceni si decorat cu Ordinul de Excelenta in Zoologie.

Scarbita de acest aspect, am intrat la pesti. Aici, mai buna situatia decat ma asteptam. L-am gasit si pe Nemo. Era cu mai multi prieteni de-ai lui. Multi pesti. Printre ei si niste piranha. Urati si stirbi.

Am ramas placut surprinsa de evolutia de la tigri, ursi si unele pasari. Au custi noi, mari si la standarde UE. Mai e de lucru si la maimute. Saracele, sunt cam flamande si disperate.
Aici este de fapt si problema mea.
DE CE NAIBA NU INTELEGE LUMEA CA AFISUL ALA CU "NU HRANITI ANIMALELE", NU ESTE PUS ACOLO DE DECOR????!!!!
Poate, vorba unui prieten, este in limba romana, nu in manelistica!
Mame cu plozii de mana, dau din mana lor pufuleti, chipsuri, floricele tuturor animalelor. Si daca cumva plodul manelist wannabe nu are tinta cand arunca, este luat pe sus, trecut peste bariera de siguranta sa arunce hrana cat mai aproape de cusca.
Este o veselie imensa si si o bucurie pe oamenii astia... de iti venea sa le bagi pufuletii aia prin toate orificiile ca sa crape si sa ne scuteasca de o durere de cap pe care ne-o provoaca de fiecare data cand "ne onoreaza cu prezenta iesind din palatele lor cu turle de aur".
Incredibil! Cred ca va puteti imagina cat de mult mi-a scazut pentru cateva ore IQ-ul si ce durere de creier mic aveam.
Si totusi..., satisfactia maxima a fost cand o maimutica mica, slaba si vai de ea, statea sictirita la gratii, se scobea in nas, se uita cu mare atentie la ce scoate din nas si apoi baga in gura. Un pic mai departe, unu exemplar biped, cu slapi si camasa Hugo Boss a la Complexul Europa, desfacuta pentru ca nu il incapea peste burta care ii tinea umbra la degetele de la picioare, facea acelasi lucru!!!

DECI... DA. Animalele au ajuns sa imite oamenii. Pacat de saraca maimutica care era infinit mai frumoasa si mai placuta decat porcul manelist de langa ea s-a injosit atat de rau!
Acum stau si ma gandesc, cand ne mai gasim prin trafic si revedem, pe la stopuri, acelasi comportament, cine e la volan... OMUL SAU MAIMUTA???

In concluzie, daca aveti stomacul tare si chiar va plictisiti acasa, duceti-va la ZOO. Macar 50% din timpul petrecut acolo merita!
Taiasca Romania si conditiile pe care le impune!!!