Sunt unele chestii/actiuni care ne fac rau. Cateodata fizic, dar de cele mai multe ori, psihic.
Ne chinuim cand ne "ataca", ne covrigam si ne retragem intr-un colt ca sa suferim in liniste. Facem asta tocmai pentru ca apoi avem un sentiment de liniste, ne simtim bine.
Putem foarte usor sa renuntam la "microb", acum ca exista medicamente pentru orice. Dar nu!!! Noi continuam... si cateodata o facem atat de des si de amplu, incat ne miram si noi (de noi) cat de mult putem rezista. Problema e ca de cele mai multe ori nu prea realizam ca asta nu ne face bine, din contra.
Drept urmare, insistam... Insistam sa ne intalnim cu persoane care ne fac atat de fericiti pe moment, dar a caror prezenta ne bantuie apoi zile, saptamani, luni; insistam sa mergem in anumite locuri care ne trezesc amintiri, stim ca nu mai e cazul sa o facem, dar totusi... insistam!
Si daca o anumita chestie nu merge, o dorinta neimplinita inca mai sta "la coada" sa ajunga in fata, este ceva relativ comun, realitatea ne doare cel mai mult. Adica esti perfect constient ca "substantele din reactia chimica nu sunt compatibile sau miscibile" (trebuie sa credeti pe cuvant un viitor doctor in domeniu), dar NU, noi isistam! Si mai mult, facem cat de cat publica posibila ecuatie si primim zeci de raspunsuri fix cu ceea ce credem si noi insine despre situatiune, tocmai pentru a ne da fix cu ceva in moalele capului, a ne trezi din amorteala formolului neuronul beat si a ne face sa deschidem cat de cat ochii!
Cat mai trebuie sa fim atat de penibili? Cat de mult trebuie sa ne mai umilim pana sa ne intre cap ca daca nu e, nu e!
Propun sa incercam sa ne desprindem de "microb" si sa il tratam cu raceala!
Si apoi, daca avem noroc, si "microbul" se infecteaza cu noi, sa il lasam un pic sa se perpeleasca si apoi sa il tratam la fel.
Probabil ca unii spun acum ca "razbunarea e arma prostului". Eu zic ca nu. Daca esti prost nu te duce capu' sa te razbuni, din contra.
P.S. Personajele din acest post sunt atat de protejate de anonimat, incat nici cei despre care e vorba nu o sa se prinda despre cine e vorba. :P
Continua nevoie de "masochism-are" proprie
Author: Clo / Etichete: fucking feelings
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
'ca-ti-as... si ai ajuns la o solutie?! ca asta cu razbunarea sigur nu functioneaza... e fix invers. Freud spune ca masochismul e de fapt un instinct de supravietuire deturnat. Adica te cam plictisesti, iar creierul tau a devenit dependent de neureotrasmitatorii mizeriei sentimentale in care te scalzi. Si neavand ce sa pui in loc... revii.
sa inteleg ca nu ai trecut prin asta? fericitule/fericito.
vino tu cu o solutie!
pentru obsesii? doar doua:
1. adancirea in problema cu capul inainte pana apare senzatia de supra-saturatie. atentie! la viitoarele cicatrici
2. resemnarea - dar care necesita o ceva tarie de caracter.
p.s. am aterizat aici cautand pe gogu: "masochism"
ha...
pai vezi... asta inseamna sa fii masochist!
la pct 1 inseamna sa fii destul de nebun ca sa vezi pana unde poti merge, dar... INSEAMNA SA INCERCI.
la punctul 2 e mai simplu... ABANDONEZI.
si nu e obsesie... obsesia e ceva mult mai amplu si care este unul din ultimii pasi catre dementa... aici e vorba de o ambitie...
Dar sa stii ca cei care "abandoneaza" cum zici tu, "se resemneaza", cum zice gigix, de multe ori sufera la fel de mult.
De obicei oamenii de genul asta tin destul de tare la imagine :) si d-aia o fac. Ii vezi fresh, linistiti, calmi, siguri pe ei, stiind ca au facut ce trebuie... asta pana ajung acasa :p . Intr-o exprimare mai simpla - salveaza aparentele.
De consumat tot se consuma. Pentru ca le pasa, pentru ca sunt implicati. E un soi de "smulgere din radacina" - doare mai tare si probabil mai putin. da' doare... ca dracu'.
Daca nu le-ar pasa/ nu ar fi implicati, n-am mai vorbi despre asa ceva din start :P
Adica stati linistiti, de suferit suferiti oricum daca e cazul. Puteti, insa, alege modalitatea :)
iti multumesc foarte mult pt acest coemntariu.
zici ca mi-ai citit gandurile.
din pacate pt mine, atat fizic si mai ales psihic, si eu intru in categoria oamenilor care au renuntat, tocmai pt a salva aparentele.
am concluzionat ca ma luptam cu morile de vant si, asa cum ai spus si tu, pentru ca tin ft mult la imaginea mea am renuntat.
nu pot sa spun ca regret sau nu, pot doar sa spun ca DA, DOARE AL DRAQULUI DE TARE!!!
Trimiteți un comentariu