Crampei de viata

Am fost intrebata zilele trecute daca dau meditatii la chimie. Persoana respectiva stia ca am studii ample in acest domeniu... Ma rog, as putea sa fac si asta, dar nu e genul meu. sunt prea colerica pentru acest gen de ocupatie. M-a lasat sa prezint argumente pro si contra, sa spun ca de fapt, banii m-ar ajuta, dar nu ma tin nervii, etc...
Si radea... nu intelegeam de ce o face. Dar radea cu mare pofta!
Mi-a raspuns ca nu se referea fix la chimia, ca materia de la scoala, se referea la chimie in genereal. ??? Ce-i aia "chimie, in general"? Am primit un raspuns la care nu ma asteptam.
Este vorba despre chimia dintre doua persoane (indiferent de sex, spuse, cu zambetul pe buze). M-am blocat...
Da, am 12 ani de studiu in chimie, dar la materia asta, "chimia dintre 2 oameni", sunt repetenta cu coronita.
Da... am si diplome in acest sens. Cum asa? Simplu.
Exista chimia dintre 2 persoane si da... subscriu, tot cu zambetul pe buze, nu conteaza daca sunt de sexe diferite sau nu.
Exista un post anterior in care se explica faptul ca dragostea dureaza 3 ani. Daca dragostea dureaza 3 ani, chimia dintre 2 oameni dureaza cam cat ii ia acidului sa iasa din apa si sa o transforme in apa plata. Si da, metafora nu e aleasa aleator. Cam asta e de fapt chimia dintre 2 oameni.
Imaginati-va o sticla de apa minerala. Sigilata. Se agita brusc. Rar si apasat. Apoi, din ce in ce mai des. La un moment dat se deschide dopul. Prima reactie este sa tasneasca apa in exces. Si asta se intampla datorita modificarii volumului din sticla. Apoi, se linisteste. Se gusta. Inteapa. Gadila. Ne place. Bem cu pofta prima gura, primul pahar. Apoi apare o senzatie de saturatie. Faci o pauza. Te mai ocupi si cu alte activitati. Doar n-o sa bei toata ziua numai apa.
Unii pun dopul la loc, ca sa se pastreze mai mult timp acidul. Altii agita de fiecare data sticla. Altii nu. In schimb, unii uita sa puna dopul.
Toti cei enumerati mai sus reprezinta diferite tipologii. Cei care pun dopul ca sa aiba mai mult timp apa acidulata, iubesc senzatia si nu se satura repede de ea. O pastreaza cat mai mult, pana cand se termina apa si trebuie sa achizitioneze alta. Acestia insa sunt fericiti pentru ca beneficiaza mult timp de ceea ce le face placere.
Cei care agita mereu sticla traiesc cu intensitate fiecare moment si ocazie, insa, spre deosebire de ceilalti, vor ramane mai repede fara acid, nu neaparat fara apa. Deh, ce e mult, strica cateodata.
Cei care nu agita sticla de fiecare data, se pot alatura celor din prima categorie, dar asta le si tradeaza multumirea de sine si faptul ca doar le place sa aiba o sticla cu apa minerala si atat.
Insa... cei care uita sa puna dopul... offf... sunt de compatimit. Nu se respecta nici pe ei, nici apa minerala. Au deschis-o, au gustat si apoi au uitat de ea. Pacat. Nu stiu ce pierd.

Facand o paralela stiintifico-psihologica intre randurile de mai sus, putem spune ca daca tot ai pus mana pe o sticla de apa si o deschizi... SAVUREAZ-O.
Dar ai grija... nici nu o agita mereu, nici nu uita sa ii pui dopul. Incearca sa o iei asa cum e. E apa minerala si e indicat sa te comporti cu ea ca atare. Si ea iti va da la randul ei toate satisfactiile pe care le pretinzi de la ea.

Nadajduiesc ca ati inteles parabola si sunt curioasa ce fel de consumatori de apa minerala sunteti voi...