Crampei de viata

La prima intalnire baiatul ii aduce fetei flori. De ziua ei ii cumpara un urs de plus. Cand pleaca la mare stau pana dimineata pe plaja sa priveasca imbratisati rasaritul. La miezul noptii ii arunca pietricele in geam si o trezeste pentru a-i striga "Te iubesc!".

Dupa ceva timp el ingenuncheaza si ii intinde un inel. La nunta ii face un videoclip cu ei doi in diferite ipostaze si ii canta “mare cat inima mea, mare cat inima mea, mare cat inima mea”. Romantic , nu?

Depinde , cred, de perspectiva. Aceste exprimari ale afectiunii, considerate in mod normal romantice si retete perfecte spre inima unei femei nu imi par decat niste clisee perimate. Unii au spus ca sunt pragmatica. Altii m-au numit insensibila. Eu pur si simplu apreciezi originalitatea si sinceritatea. Gesturile copiate din filme, cadourile clasice gen : bomboane, trandafiri si jucarii de plus nu fac altceva decat sa arate ca acel barbat nu te cunoaste indeajuns de bine incat sa iti ofere ceva personalizat.

La urma urmei ce inseamna sa fii romantic? E sinonim cu a fi visator, cu a aprecia “dulcegariile” ? A capatat romantismul un sens nou in secolul XXI? O excursie- surpriza la Amsterdam e un gest romantic sau- daca nu e Paris nimic nu e?

Poate unii aleg pur si simplu sa aiba propria lor reprezentare asupra romantismului. O seara in pat cu pizza si Friends poate fi la fel de romantica ca o cina in doi la un restaurant expensive?

Daca gasesti inelul “mare cat inima lui” in prajitura pe care o savurezi la restaurantul de mai sus, e romantic ( si riscant asa spune eu). Dar daca iti spune pur si simplu “cred ca ar trebui sa ne casatorim. Vrei sa mergem sa iti alegi un inel ?”, atunci cum e?

E oare nevoie de gesturi mari pentru a-ti demonstra dragostea? Avem nevoie cu adevarat de atentii si gesturi gandite si copiate pentru a fi convinse ca partenerul ne apreciaza? Sau ne pierdem in aceste "tandreturi", mintindu-ne cu succes in loc sa apreciem sinceritatea?