Crampei de viata

La prima intalnire baiatul ii aduce fetei flori. De ziua ei ii cumpara un urs de plus. Cand pleaca la mare stau pana dimineata pe plaja sa priveasca imbratisati rasaritul. La miezul noptii ii arunca pietricele in geam si o trezeste pentru a-i striga "Te iubesc!".

Dupa ceva timp el ingenuncheaza si ii intinde un inel. La nunta ii face un videoclip cu ei doi in diferite ipostaze si ii canta “mare cat inima mea, mare cat inima mea, mare cat inima mea”. Romantic , nu?

Depinde , cred, de perspectiva. Aceste exprimari ale afectiunii, considerate in mod normal romantice si retete perfecte spre inima unei femei nu imi par decat niste clisee perimate. Unii au spus ca sunt pragmatica. Altii m-au numit insensibila. Eu pur si simplu apreciezi originalitatea si sinceritatea. Gesturile copiate din filme, cadourile clasice gen : bomboane, trandafiri si jucarii de plus nu fac altceva decat sa arate ca acel barbat nu te cunoaste indeajuns de bine incat sa iti ofere ceva personalizat.

La urma urmei ce inseamna sa fii romantic? E sinonim cu a fi visator, cu a aprecia “dulcegariile” ? A capatat romantismul un sens nou in secolul XXI? O excursie- surpriza la Amsterdam e un gest romantic sau- daca nu e Paris nimic nu e?

Poate unii aleg pur si simplu sa aiba propria lor reprezentare asupra romantismului. O seara in pat cu pizza si Friends poate fi la fel de romantica ca o cina in doi la un restaurant expensive?

Daca gasesti inelul “mare cat inima lui” in prajitura pe care o savurezi la restaurantul de mai sus, e romantic ( si riscant asa spune eu). Dar daca iti spune pur si simplu “cred ca ar trebui sa ne casatorim. Vrei sa mergem sa iti alegi un inel ?”, atunci cum e?

E oare nevoie de gesturi mari pentru a-ti demonstra dragostea? Avem nevoie cu adevarat de atentii si gesturi gandite si copiate pentru a fi convinse ca partenerul ne apreciaza? Sau ne pierdem in aceste "tandreturi", mintindu-ne cu succes in loc sa apreciem sinceritatea?

Orice relatie este de fapt un raport de forte. Unul domina, altul cedeaza, pana cand se ajunge la echilibru. Relatia “perfecta” este cea in care partenerii isi schimba succesiv rolurile. Azi conduci tu, maine el, si asa ajungeti la un armistitiu.

Cea mai puternica arma de seductie si dominare este INDIFERENTA. Reala sau simulata, indiferenta te ajuta fie sa cuceresti, fie sa-ti domini partenerul. Insa manipularea, pentru ca la asta se reduce totul, este o adevarata arta. Daca alegi sa te joci cu indiferenta, fii sigura ca esti pregatita, stii ce faci si, cel mai important, stii cand sa te opresti.

Cand vrei sa il cuceresti, secretul este sa nu pari interesata. Asta ii raneste intotdeauna orgoliul. Se va chinui sa-ti arate cat de fascinant e el si te va considera o provocare. Odata ce ai cedat si ti-ai atins scopul, trebuie sa stii sa ii mentii interesul. Aici intervine cea mai dificila parte a relatiei. Daca ii faci toate poftele si cedezi prea des, sentimentul de provocare va disparea iar el se va purta ca si cum totul i se cuvine, ajungand sa neglijeze nevoile tale.

E timpul sa recurgi iar la arma secreta. Barbatii sunt obisnuiti cu aerul de independenta si pot fi foarte usor speriati daca le ataci aceasta iluzie. Asa ca nu te grabi sa “ridici pretentii” sau sa ii obligi sa-si asume responsabilitati. Fa-l sa se simta liber, incurajeaza-l sa iasa cu baietii in oras si ai grija sa se simta confortabil cand iesiti impreuna cu prietenii lui. Cand esti pe teritoriul barbatilor, abtine-te de la prea multe gesturi de afectiune. Asta ii distruge “virilitatea”.

“Indiferenta” inseamna sa pastrezi un spatiu de intimitate. Nu il agasa cu telefoanele, nu-l tine la interogatorii interminabile si nu-i da, in nici un caz, ultimatumuri. Lasa-i impresia ca nu depinzi de el. Ai grija sa nu renunti la prietenele tale si la iesirile intre fete si nu uita sa fii mereu cocheta, chiar daca ai obtinut deja ce ai vrut. Nu uita ca cea mai grea provocare este sa mentii o relatie, nu sa o incepi.

Cum spuneam la inceput, indiferenta poate fi o arma fatala. Ea are insa doua taisuri. Poate sa te ajute sau poate sa-ti dea dureri de cap. Daca te joci prea mult s-ar putea sa-l pui cu botul pe labe si sa-l transformi in ceva ce nicio femeie nu-si doreste. Pentru ca nu vrei sa te alegi cu un “fanatic” care te haituieste si de care nu poti sa mai scapi, ai grija cum folosesti aceasta arma si mai ales ai grija sa nu faci excese!

Cine poate explica rostul pauzei intr-o relatie de cuplu? In afara de cel de a o distruge intr-un mod iremediabil. "Mai bine sa luam o pauza!” La auzul acestor cuvinte rostite ca si cum ar fi deslusirea misterului pentru o relatie perfecta, mintea mea intra in ceata.

Ok. Stiu ca o pauza inseamna ca membrii cuplului sa nu se mai vada sau daca se intalnesc sa se comporte distant. Dar oare cei doi implicati reusesc se rezolve mai bine problemele de cuplu in mod separat? Stai o saptamana, o luna… pana la un moment dat cand lucrurile devin clare? El hotaraste sa nu mai faca lucrurile care te suparau pe tine, tu nu-l mai superi pe el si uite asa: Traiasca pauza!

E drept ca exista argumente in favoarea pauzei, cum ar fi linistirea gandurilor negre, clarificarea sentimentelor sau reinvierea dorintei. Nu ma convinge niciunul. Tot sunt de parere ca pauza duce la distantarea dintre parteneri si intr-un final la despartire.

Consider ca lucrurile lasate nerezolvate capata o amploare dezastruoasa cu fiecare clipa care trece. La un moment dat nimeni nu mai stie de la ce a pornit totul. Si daca te intrebi ce te-a facut sa declari persoana de langa tine “iubirea vietii tale”, nu mai poti deslusi nimic bun intr-o mare de defecte. Cu astfel de ganduri, mi-e greu sa cred ca se poate gasi linistea.

Problemele nerezolvate sunt ca niste foi inghesuite intr-un sertar pana cand sertarul devine neincapator si se rupe, iar foile se imprastie in toate directiile. Decat sa ajungi sa te certi din cauza nedreptatii de pe pamant sau a lipsei de sens a vietii , cred ca e mai usor sa rezolvi pe rand fiecare haina aruncata anapoda, fiecare telefon dat cu un minut mai tarziu peste termenul limita acceptat, fiecare ironie, fiecare surpriza esuata… Ordinea in “hartii” nu poate fi facuta in mod separat. Tu le vei aseza intr-un fel, iar el in altul si va veti trezi, dupa o pauza, in aceeasi situatie de dezordine.

Uneori pauza este prost numita pauza. Este doar refuzul de a incerca sa rezolvi problemele in doi. E o modalitate de a accepta ca sfarsitul se poate intampla, dar ai sansa de a-l testa inainte de-al trai cu adevarat. Daca te tine…te desparti. Daca te doare prea tare, te intorci. Si cand te intorci, risti sa te trezesti intr-o cu totul alta relatie. Nimeni nu mai este dispus sa ofere la fel de mult ca inainte - in orice caz nu mai mult decat celalalt. Sunteti precauti si suspiciosi. Daca e sa va mai “prabusiti”, cu siguranta ca data viitoare veti fi pregatiti sa aterizati in picioare.

Sa spunem ca printr-un noroc chior prindeti pestisorul de aur si acesta nu va spune ca va poate indeplini trei dorinte, dar ca va poate ajuta sa dati, O SINGURA DATA, timpul inapoi.
Ce ati alege?
Sunt sigura ca au fost zeci, daca nu chiar sute de momente in care ai spus: Off, daca as putea sa dau timpul inapoi...!
Ce am putea sa schimbam?
Sunt sigura ca nu sunt singura fana a filmelor SF. Drept urmare ati vazut cel putin un film in care personajul principal se poate intoarce in timp ca sa schimbe ceva. Dar chiar si acolo esti avertizat ca orice schimbare cat de mica este ea, poate da totul peste cap.
Cred ca in functie de cea mai recenta intamplare sau traire din viata fiecaruia, ne dorim sa schimbam un anumit lucru, moment, decizie, vorba, fapta.
Daca ai fost ranit in dragoste ti-ai putea dori (in functie de cat de grava este drama) sa nu te fi intalnit cu el/ea, sa nu ii fi spus lucrul acela sau sa nu fi facut acel gest. Si totusi... De ce? Toate au un rost. Sunt ferm convinsa ca daca iti era menit el/ea ca suflet pereche ori nu se intampla tragedia, ori viata va face tot posibilul ca sa va intalniti. Daca nu, inseamna ca trebuie sa continui sa cauti. Te-ai gandit vreodata ca se poate ca in orice secunda persoana care sta langa tine (in tramvai, metrou, la coada la ceva, la film sau se grabeste undeva) poate fi chiar ACEA PERSOANA pe care o cauti? Deschida ochii si inima.
Ti-ai dori sa te intorci in timp la momentul in care ai ranit pe cineva? Cand le-ai raspuns rastit persoanelor dragi sau cand ai aruncat o vorba grea in graba sau la nervi?
Iti doresti sa repeti momentul in care ai dat un examen numai pentru ca acum stii ce raspunsuri sa dai?

Singurul lucru pe care mi l-as dori eu este sa dau timpul inapoi cu 2 ani si ceva si sa petrec alaturi de o fiinta foarte draga mie ultima zi din viata ei. Sa o strang in brate, sa o sarut sa ii spun ca o iubesc si sa ii multumesc ca m-a crescut si ca mi-a fost alaturi si la bine si la rau. Sa o asigur ca imi este bine, ca ma descurc pana acum si ca fac ceea ce imi place si ceea ce sunt sigura ca si-ar fi dorit ea pentru mine.

O vorba, un gest, o iubire, se pot recupera. Dar o fiinta care pleaca dintre noi va ramane mereu asa si nu putem face nimic, oricat de mult ne-am stradui.

Pretuiti ceea ce aveti si nu ezitati sa va exprimati sentimentele. Va puteti trezi ca nu mai aveti timp... si ca este prea tarziu.