Crampei de viata

Inca mai fac parte din categoria mentionata in titlu: "tineretul Romaniei". Spun asta nu ca sa ma simt eu mai tanara ci pentru ca este realitatea. Am deja 6 ani in campul muncii, dintre care, ultimii 3 la prezentul job.

Job dragut. Prost platit (foarte prost as putea spune), dar cu imense satisfactii profesionale. In 3 ani de zile, am reprezentat tarisoara asta draga pe la conferinte internationale si negocieri europene. Am vazut Bruxelles-ul de zeci de ori si am reusit sa vad locuri in care nu imi imaginam ca voi ajunge vreodata. Asta este partea frumoasa a delegatiilor si norocul de a avea cateva ore libere pentru a putea sa vizitezi ceva; in rest, negocieri zi-lumina, responsabilitati, decizii, hotarari!

Este foarte impresionant si mangaitor in orgoliu cand stai la o masa ovala cu placuta pe care scrie ROMANIA in fata ta si stii ca in momentul ala tu esti tara in sine. Acolo nu reprezinti ministerul si nici pe tine ca persoana, acolo reprezinti tara. Tot ce spui se consemneaza si se noteaza. O groaza de noi legi si reglementari care sunt in vigoare in tara asta acum se negociaza acolo.

Pe langa asta, ti se mai da ocazia sa poti transmite opiniile si propunerile celorlalti experti din tara referitoare la unele problematici.

Hai ca o dau prea in limbaj ministerial si nu e bine. Revenind la subiectul initial, mi s-a oferit ocazia sa organizez la Bucuresti, un eveniment cu banii europeni (de la Comisia Europeana). Un workshop cu tema problematicii de care ma ocup de vreo 3 ani si ceva. Am invitat unitatile din subordinea mea (adica a ministerului) si industria implicata.

Din start a insemnat ca A TREBUIT SA LUCREZ CU ROMANII! Am sa mentionez acum si, probabil ca am sa ma repet in acest articol, urmatoarea afirmatie: decat sa lucrezi cu romanii, mai bine iti bagi un bat in fund!!!

Este inimaginabil cum se pot bate pe o delegatie la Bucuresti. Cate telefoane data pe ascuns fata de sefi, cate presiuni, cate si mai cate... Am vorbit in saptamana de dinaintea workshopului ore intregi la telefon. Vroiau sa stie cum sunt camerele in hotel. O stimabila doamna a pus o intrebare care m-a blocat (si, va jur, ca asta mie nu mi se intampla des!!!): vroia sa stie daca va avea camera pe nord sau pe sud, pentru ca dansa nu poate dormi la sud!!!

Un stimabil domn m-a tinut 20 minute la telefon pentru ca era foarte curios ce meniu se va servi in pauza de pranz si daca se poate fuma in hotel!!!

INCREDIBIL!!!!

Altii aveau probleme cu transportul, unii vroiau sa vina cu avionul (ca nu au zburat si ei niciodata), alta stimabila doamna m-a intrebat daca pot sa ii aranjez sa mai stea stea o noapte in plus (pe banii europeni, desigur) pentru ca si-a aranjat niste analize la o clinica din Bucuresti!!!

Depasind (cu o imensa stupoare) aceste momente penibile si jenante (ajunsesem sa imi fie rusine de rusinea lor), a venit magica zi. Probabil ca se asteptau ca workshopul sa fie condus de vre-un sef, vre-un director, ministru, etc...

Surpriza le-a fost imensa cand au descoperit ca la prezidiu era o blonda cu ochii albastrii si care (dupa varsta), era cea mai tanara din sala. Mi-am pus ambitia sa le arat ca se poate face treaba si la varsta asta, incercand sa le dau peste nas comentariilor rautacioase din pauze ("cum o fii sa treci direct de la gradinita la prezidiul unui workshop de nivel european...").

Spre iumirea tuturor si fericirea mea, am reusit sa ii tin in frau si invitatii de peste hotare care au avut prezentari la acest workshop (2 din Germania, 1 din Danemarca, 1 din Slovenia, 1 din Polonia) m-au felicitat pentru eveniment.

DECI DA! SE POATE! Tineretul din ziua de azi nu este reprezentat numai de cei care stau in autobuz pe scaun si care sfideaza batranii ce se sprijina de bara in fata lor, nu este reprezentat numai de cei care ambaleaza masinile de la taticu' si mamica care fura banii nostrii ca sa aiba el/ea cu ce sa plateasca sucul din Dorobanti, nu inseamna doar cei care se drogheaza in scoli, parcuri, cluburi, nu este cel din pozele de pe hi5 sau de pe pitzipoanca.org sau cocalari.com.

Tineretul din ziua de azi participa si castiga olimpiade, lucreaza pe 2 lei in institutii de prestigiu dar reprezinta Romanica cu "succesuri" prin strainatate, face filme de succes si se premiaza la festivaluri, isi elibereaza spiritul creativ si talentul nemasurat creind opere geniale, scrie carti, iubeste, studiaza la nivel inalt in tara si in strainatate...

TINERETUL DIN ZIUA DE AZI MERITA UN PIC MAI MULT RESPECT!!!

AM VRUT SA DEMONSTREZ PRIN ACEST ARTICOL CA NU TREBUIE NEAPARAT SA AI PESTE 40 ANI SI SA FII O MOLUSCA IN STARE DE RELICVA SI SA AI UN PERETE PLIN DE DIPLOME CARE NU ITI FOLOSESC LA NIMIC PENTRU A FI BAGAT IN SEAMA!

DACA VREI, POTI!!!

9 noiembrie 2009.
Aproape iarna.
Si totusi... ZIUA IN CARE A RASARIT IAR SOARELE PE STRADA MEA.
De azi, subsemnata, este doctoranda cu bursa la Universitatea Politehnica Bucuresti, la Facultatea de Chimie-Fizica.
Pentru cei care cunosc, planul de a face "bombita atomica" este pe cale de a se implinii.

Glumesc!

De cele mai multe ori, cand se intampla ceva in viata mea (bun sau rau), incerc sa asociez cu o melodie sau un film.
Ultimele luni le pot asocia cu noul album al lui Pink - Funhouse. Genial!!!

Doamneeee, cata nehotarare vad in jurul meu...
Toata lumea vrea cate ceva. Daca intrebi ce vrea, nu stie sa iti raspunda. Daca reprosezi ca nu stie ce vrea sare pana la cer...
Deci???
Unii vor stabilitate in viata lor agitata (cine oare?). Intrebata ce inseamna stabilitate in viziunea ei, persoana a tinut sa mentioneze ca vrea sa se aseze intr-un loc si totul sa fie bine. Ce o fi insemnand asta? Vrea o relatie stabila? Vrea pe cineva care sa ii asigure confortul emotional care ii lipseste? Si daca asigurarea acestui confort implica inventarea unei rutine (curatenie, mancare, spalat de vase si haine, copil, etc...) ce face?
Cat de mult suntem dispusi sa ne sacrificam pentru a avea ceea ce ne dorim?
Stiu din propria-mi experienta ca orice are un pret. Si parca cel mai mare greu de platit pret este acela al libertatii. Suntem, sau este dispus/a sa plateasca asemenea pret doar pentru ceva care crede ca ii lipseste?
De ce nu incercam sa ne uitam totusi la ceea ce avem?
De ce toti oamenii vor mai mult, mai mult?
Nu este cateodata de ajuns ceea ce avem?
Luam un exemplu: om normal, sanatos (fizic, nu neaparat si "psihic"), cu un job cat de cat sigur, cu prieteni multi si buni, cu o familie intreaga si sanatoasa, cu un acoperis deasupra capului, cu o masinuta care functioneaza (si nu este ultima fitza si mai si plateste rate la ea), cu mici datorii (ca altfel nu ar mai simti nevoia sa merga la serviciu asteptand salariul ca sa le plateasca). Pana aici am descris un om relativ banal, normal, de clasa mediu, cu mari aspiratii sa ajunga in viitor cineva sau ceva mai bun decat este acum.
Acest om are insa ceva ce ii lipseste. Probabil (mai mult ca sigur) ca ii lipseste o jumatate. Nu neaparat ACEA JUMATATE, dar ii lipseste...
As mai lua un exemplu. Tot un om, care are tot ce am descris mai sus, plus ACEA JUMATATE. Insa, nici acesta nu este fericit, pentru ca ii lipseste rodul iubirii dintre el si jumatatea accea a lui (a omului).
In ambele cazuri sunt doaua probleme. Doua lipsuri. Diferite ca si problematica, ca si putere a omului simplu de a le realiza. Dar..., luate separat, fiecare reprezinta ceva foarte important pentru fiecare in parte si, fiecare in parte considera asta un impediment in calea fericirii sale.
Si totusi, cand s-au gasit cat de cat niste rezolvari, acele persoane au refuzat. Pentru ca nu reprezenta ceea ce isi doreau.
Ce e de facut?

Caffeine
This is why the world produces more than 16 billion pounds of coffee beans per year. It's actually an alkaloid plant toxin (like nicotine and cocaine), a bug killer that stimulates us by blocking neuroreceptors for the sleep chemical adenosine. The result: you, awake.
Water
Hot H2O is a super solvent, leaching flavors and oils out of the coffee bean. A good cup of joe is 98.75 percent water and 1.25 percent soluble plant matter. Caffeine is a diuretic, so coffee newbies pee out the water quickly; java junkies build up resistance.
2-Ethylphenol
Creates a tarlike, medicinal odor in your morning wake-up. It's also a component of cockroach alarm pheromones, chemical signals that warn the colony of danger.
Quinic acid
Gives coffee its slightly sour flavor. On the plus side, it's one of the starter chemicals in the formulation of Tamiflu.
3,5 Dicaffeoylquinic acid
When scientists pretreat neurons with this acid in the lab, the cells are significantly (though not completely) protected from free-radical damage. Yup: Coffee is a good source of antioxidants.
Dimethyl disulfide
A product of roasting the green coffee bean, this compound is just at the threshold of detectability in brewed java. Good thing, too, as it's one of the compounds that gives human feces its odor.
Acetylmethylcarbinol
That rich, buttery taste in your daily jolt comes in part from this flammable yellow liquid, which helps give real butter its flavor and is a component of artificial flavoring in microwave popcorn.
Putrescine
Ever wonder what makes spoiled meat so poisonous? Here you go. Ptomaines like putrescine are produced when E. coli bacteria in the meat break down amino acids. Naturally present in coffee beans, it smells, as you might guess from the name, like Satan's outhouse.
Trigonelline
Chemically, it's a molecule of niacin with a methyl group attached. It breaks down into pyridines, which give coffee its sweet, earthy taste and also prevent the tooth-eating bacterium Streptococcus mutans from attaching to your teeth. Coffee fights the Cavity Creeps.
Niacin
Trigonelline is unstable above 160 degrees F; the methyl group detaches, unleashing the niacin—vitamin B3—into your cup. Two or three espressos can provide half your recommended daily allowance.

Intrebare la un examen de fizica la Universitatea din Copenhaga:
CUM SE POATE MASURA INALTIMEA UNEI CLADIRI CU UN BAROMETRU?
Raspuns student:
Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii.
Studentul a fost dat afara de la examen.
Studentul a facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie.
Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.
Raspuns student: Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Daca este o zi insorita, se aseaza barometrul pe cladire si se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.
Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber lasol si pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratiagravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
Examinatorul solicita o alta solutie si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
Raspuns student: Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una: Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii...?
Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al Universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.