Crampei de viata

Dupa amiaza. Frigut. Aeroport. Duminica. Lume multa. Asteptare lunga. O privire. Doua priviri se intalnesc. Se privesc. Se studiaza. Zambesc. Ea se preface ocupata tocmai pentru a mai trage cate o privire pe furis. El se aseaza astfel incat ea sa nu vada ca el o observa. Si isi intalnesc iar privirile. Zambesc. Ce frumos!!! Se simt ca la 16 ani. Tineri, timizi. Rosesc amandoi. Ea rade. Nu mai are curaj sa se mai uite sa vada si reactia lui.
Se anunta check-in-ul. Se ridica. Se aseaza la coada. El sta neclintit. Asa s-a nimerit locul ei la coada, chiar aproape de locul unde sta el. Si sta la coada. Rade. Asculta radio. Ii mai arunca cate o privire razleata. Iar li se intersecteaza privirile. Ei ii bate inima. Ar fi vrut sa aiba curaj sa se duca la el. Sa il intrebe ceva. Orice. Dar ce? Si cum, asa ... brusc? Daca tot acest scenariu este doar in mintea ei? Daca el nu gandeste la fel si a intrat fara sa vrea in jocul ei imaginar? Poate fi penibila. Nimic nu e mai rau decat sa devi penibil.
Ofteaza. Isi doreste sa afle cum il cheama. Un lucru e insa cert. Merg in aceeasi directie. Daca merg la acelasi hotel? Ehh, visul o ia deja razna...
Dar ... daca si el gandeste acum fix acelasi lucru? Si ..., ca si ea, nu are curaj.
OFF!!! AR DA ORICE ACUM, CA PENTRU CATEVA MOMENTE, SA II POATA CITI GANDURILE!!!
Ar vrea sa il cheme Andrei sau Stefan. Este dragut. Arata ca un Andrei sau ca un Stefan. Cati ani o avea? Crede ca este de aceeasi varsta cu ea. Crede ca se potrivesc.
Urca in avion. Fatalitate! Stau foarte aproape unul fata de celalalt. In diagonala, la diferenta de un rand de scaune. Ea il poate observa mai usor. Si totusi ... Nu e sigura ca el a observat unde sta ea. Sirul fatalitatii continua. Langa ea e un loc liber. Off ... ce mult ar vrea ea ca el sa vina si sa stea acolo, sa vorbeasca, sa se cunoasca. Poate, ..., daca ar fi vorbit s-ar mai fi intalnit apoi prin oras. Dar nu se intampla.
Ea este un pic trista. Scoate o carte. Vrea sa citeasca. Nu are chef. Apuca o fila, se refugiaza in scris.
Iar il priveste. A adormit. E obosit. Si ea e obosita, dar poate dormi apoi la hotel.
Ea asculta Parazitii, scrie o poveste platonica de dragoste pe hartia de la cina din avion.
Cred ca adorme si ea.
Somn usor.

Pentru ca poate...
Cine? Acest NU... se strecoara peste tot si in toate.
NU mai visam;
NU mai iubim cu inima, ci doar daca ne iese ceva din asta;
NU mai traim, doar ca sa traim; ne calculam fiecare miscare, gest, reactie, gand;
NU mai avem prieteni adevarati; avem amici, colegi si poate 1 sau 2 prieteni pe care nu prea avem timp sa ii vizitam, sunam, scoatem in oras;
NU mai avem rabdare pentru noi, pentru ceilalti, pentru toti;
NU ne mai bucuram de un rasarit de soare ca stim ca asta inseamna o noua zi de munca;
NU mai avem loc pe strada, autobuz, masini;
NU ne mai pasa de nimeni si de nimic;
NU ne mai iubim pe noi insine;
NU mai mancam sau ben ce si cum trebuie; mereu trebuie sa facem excese, si asta, pentru ca NU mai vrem sa fim cumpatati;
NU ne mai respectam batranii, parintii;
NU ne mai place scoala, e mai misto sa devi un emo sau cine stie ce frustrat cu apucaturi de sinucigas in serie;
NU mai vrem sa mai muncim;
NU vrem familie ca asta inseamna obligatii;
NU vrem copii ca nu avem cu ce sa ii crestem;
NU MAI VREM NIMIC!!!


Asta e cel mai grav... ne dam batuti fara sa ne dam seama si cand realizam asta e prea tarziu.

Stiti voi mai multe chestii care pot incepe cu DA???

Da... chiar ca am ratacit vara asta... si nu numai vara... cam tot anul... a fost mare agitatie, am calatorit foarte mult (bine... mereu este loc pentru si mai mult), am vorbit, m-am distrat, am baut, am fost in club, am fost la mare, am mers fff mult cu avionul, am fost de doua ori in africa, am cunoscut oameni noi, am cautat printul pe cal alb, dar se pare ca avea calul pana, k nu am gasit printul...
Dar vreau sa il gasesc? Hmmm... nu stiu ce sa zic!
Am un amic foarte bun cu care pot vorbi chestii de tot felul, despre orice, cam oricand. Mi-a zis ca deja am devenit un "arici" si ca el este fff curios care va fi viitorul "nefericit". Si cand ma gandesc ca DA, are dreptate. Sunt un very big ARICI care se mai si constipa cand vine vorba despre o viitoare relatie.
DE CE???
Uite asa... nu mai am rabdare!!! Pe cuvant. Nu mai am rabdare sa incep ceva; nu mai am rabdare sa o iau de la inceput cu cineva. Sa incep iar sa ma fac cunoscuta aceluia, sa incepem cu faze d'alea de oracol de clasa a V-a. Ce culoare iti place? Ce film iti place? Care "este" hobby-urile tale???
YUCK.
Da. Nu stiu cat de sanatoasa este aceasta gandire, dar asta e filingul meu actual. Pe bune acum... sunt perfect de acord ca inceputul unei relatii este cea mai frumoasa parte a acesteia. El nu te stie, tu nu il stii; ti se pare foarte frumos (sau nu) tot ceea ce face. Totul e nou. Te surprinde in mod placut (sau nu), dar totusi te surprinde. O sa isi dea silinta sa iti faca surprize, cadouri, sa te duca nu stiu pe unde.
Dar... intotdeauna va face ce si cum ii place lui. Adica... barbatii din ziua de azi nu mai au chef sa te asculte si sa te cunoasca. O sa te duca la un club unde merge el de obicei sau unde a auzit ca e dragut, o sa te scoata la un pub unde mergea cu baietii sau cu fosta, o sa te scoata in parc daca l-ai prins intre salarii, etc...
Da, probabil ca zambesti sau chiar razi cand citesti, dar asa e. Si atunci??? De ce sa te mai chinui???
Probabil ca acum ar trebui sa descriu si cum ar trebui sa fie Dl. Perfect. Nu, nu am sa fac asta pentru ca nu exista. Asa cum nu exista Dl. Perfect, asa nu exista nici echivalentul feminin.