Crampei de viata

fiecare dintre noi are o persoana care a avut o influenta in viata sa.
pentru mine, cel mai iubit dintre pamanteni este...bunica.
da, desigur ca iubesc neconditionat si celelalte persoane din familie, mama, tata, fratele, bunicul, dar... bunica...
am invatat f multe lucruri despre viata, despre cum trebuie sa tratezi anumite situatii ce apar, dar cel mai mult am invatat sa fiu...OM.
semanam cel mai bine la caracter, era umarul pe care puteam sa plang mereu, era persoana care ma asculta mereu, imi dadea sfaturi, ma intelegea.
as spune lucruri nedrepte daca ai mei parinti nu ar fi facut la fel, dar bunica...
vestea decesului ei a insemnat cea mai mare tragedie din viata mea de pana acum. in acel moment, o parte din viata mea s-a prabusit, s-a ruinat, s-a terminat...
imi pare rau ca nu am vorbit mai des cu ea, imi pare rau ca nu am apucat sa ii multumesc cum ar fi trebuit pentru faptul ca m-a facut OM, pentru sfaturile pe care mi le-a dat, pentru ca mi-a insuflat dorinta de a studia cat mai mult, cat mai multe.
pentru ea am terminat cea mai grea facultate posibila, am continuat cu master si am facut tot felul de cursuri. simteam cum ii crestea inima cand ii dadeam cate o veste buna, se bucura la cate o nota buna mai mult decat mine.
imi este dor de ea... imi este dor de vorba ei despre zodii, despre ce ma asteapta in viitor, de povestile ei despre viata din spital, despre tot...
este pentru prima oara cand fac publice aceste sentimente, dar nu pot sa nu ma gandesc la cea mai iubita fiinta din viata mea, care acum ma priveste de sus, din ceruri si probabil ca zambeste si ma imbratiseaza cand simte ce scriu.

Te iubesc Mitzule si nu te voi uita!!!!