Crampei de viata

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva
lucruri.Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare
gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis.
I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã
era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în
borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile
de tenis.
I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au
fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan.
Firesc nisipul a umplut de tot borcanul.
I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns
în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat
în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus:
"Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã.
Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie,
copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut
în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt
celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar
nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti
mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. La fel si în
viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu
vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã
atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi
cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã
sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând
grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti
prioritãtile, restul e doar nisip."
Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele
douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit:
"Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar
pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu
un prieten."

Ce paradox!
Din liceu imi doresc sa ma casatoresc, sa am o familie numeroasa: socrii, cumnati, verisori, nepoti, copii. Si totusi, atrag si resping barbatii. Cand simt ca va fi bine, renunt. Cred ca mi-e teama ca voi dezamagi cand se va descoperi ca nu sunt perfecta, nici pe departe asa puternica cum vreau sa par, ca nu stiu si nu pot fi permanent amabila si zambareata. Mi-e rusine ca nu pot fi FEMEIA IDEALA.

An de an fac bilant.
Intrari si iesiri. Cat dau si cat primesc. An de an imi propun tinte: sa fiu mai buna, sa ajut cat mai mult.
Acum doi ani, o perioada buna: mi-am schimbat job-ul, am terminat masteratul, am plecat in concediu, am cunoscut oameni, colegi minunati, oameni care mi-au schimbat viata, mi-am facut noi prieteni.
Am invatat ca, pentru a face fericiti pe cei din jur, trebuie sa caut fericirea in interiorul meu. Am inceput sa admir verdele firului de iarba, ciripitul pasarilor, caldura razelor de soare, picaturile de ploaie.
Am inteles ca, CINEVA, acolo sus ma iubeste. Citeam, de curand, ca tot ce facem, facem cu ajutorul LUI si pentru EL. Se pare ca nimic nu e intamplator. Probabil viata mea avea alt traseu.
Pentru acest an din cartea vietii mele, ajunsa la pagina nr.27, imi doresc:
- sa devin logodnica, sotie si mama (cat mai curand posibil). Nimic altceva nu m-ar face sa ma simt mai implinita si utila;
-sa botez un copil;
-sa fac acte caritabile;
-sa am un concediu de vis in mijlocul naturii (sa alerg pe pajisti verzi si insorite, sa joc badminton si volei, sa-mi imbratisez si sarut omul drag, sa rad in hohote, de fericire).

Promit sa va impartasesc pe rand, implinirea fiecarei dorinte din cele enumerate.
Voi ce dorinte aveti?