Crampei de viata

Cea mai mare provocare a vietii mele, de pana acum, a fost calatoria in Thailanda.
Da... Thailanda... pamantul binecuvantat, cum le place lor sa zica.
Facand abstractie de cele 17 ore de zbor din Romania pana in Thailanda (cu un mic popas in Amsterdam , unde am aflat ca in aeroport nu se fumeaza marihuana :(( ), va spun sincer ca se merita.
Am plecat din Bucuresti de la 2 grade Celsius, la Bangkok, unde nu erau decat...36. O schimbare dramatica si surprinzatoare. Foarte cald, dar cu o clima incredibil de umeda. De abia poti respira, iar daca incerci sa fumezi pe strada, este un fel de sinucidere lenta.
Odata ajunsa am fost placut impresionata de frumusetea decoratiunilor. Inca din aeroport te intampina superbe coloane si arcade impunatoare, cu diverse si ciudate modele, cu toate culorile posibile si, mai ales, reprezentand flori, dragoni, pasari...
Drumul de la aeroport pana in oras dureaza cam 50 minute. Treci prin alte doua orase, unde trebuie sa platesti intrarea ca la noi, in Mamaia.
Am avut norocul ca hotelul la care am stat sa fie amplasat in partea veche a orasului.
Seara am iesit... Foarte atenta pe unde mergeam, mai mult pentru a stii pe unde sa ma intorc :D
Si... da... am gasit ce am vazut in poze... tonete si baraci cu de toate, oameni care cara dupa ei mese de tabla cu roti, de pe care te imbie tot felul de taietei, fructe exotice si chiar... yuckk... viermi, lacuste, libelule si greieri.
Totul miroase a mancare, te apuca ameteala de la atatea condimente si arome ce te insotesc peste tot.
Se vinde orice...de la haine subtiri, papuci, fructe...
Cea mai mare tentatie este insa la mancare. Orezul lor renumit si super condimentat, niste taietei specifici combinati cu carne de porc sau de pui. Totul este extrem, dar extrem de iute...
Am facut imprudenta de a gusta la micul dejun un preparat specific fara sa stiu cum e... Oh, Doamne!!! Eram ca un dragon de-al lor. Scoteam flacari pe nas si urechi, eram rosie ca racul si nu mai puteam sa respir, sa inghit... Offfffff
In oras, peste tot, toata lumea trage de tine sa cumperi cate ceva; de la bratari, broscute cu creasta care au un betisor ciudat si scot sunete si mai ciudate, pana la inele, genti, cercei, haine...
Pe strada exista tot felul de locuri unde se faceau coafuri ciudate si tatuaje cu hena. Da... am ales intre un masaj thailandez full options :P si un tatuaj cu hena, care ar fi durat 2-3 saptamani... Si am ales tatuajul... Eram asa mandra de el... Si chiar a durat 2 saptamani si ceva si toata lumea l-a admirat.
Ce am observat si m-a frapat mult in acest oras, a fost faptul ca, pe peste tot dominau 3 feluri de magazine: cu bijuterii din argint, cu rochii de mireasa si croitorii... Parca numai asta exista la ei... toata lumea isi face haine, isi cumpara argint si se marita de nu stiu cate ori in viata si trebuie sa aiba de unde sa aleaga rochiile :)).
La fel de dese erau si saloanele de tatuat, cele adevarate de data aceasta, si cele de piercing... hmmm, ce m-a tentat un cercel in limba, dar ma gandeam ca am de luat cuvantul la negocierile UE si era penibil sa stau sa le explic ca nu pot vorbii ca am limba umflata de la cercel :)). Dar exista si pe la noi asemenea tentatii si nu stii cand ma apuca dementa... Mai vedem...
Pe unde nu sunt saloane de tatoo, magazine cu rochii de mireasa sau cu argintarii, sunt saloane de masaj... desigur ca masaj thailandez... dahhhaaaa...:P
Intr-o plimbare tarziu, dupa 11 ore de conferinta, am trecut pe o straduta. In mijlocul ei trona majestuos un Mc Donald's. Acest moment a fost ca o salvare pentru mine, tinand cont ca facusem serios foamea pana atunci. Este intr-adevar buna mancarea thailandeza, pentru cine apreciaza si poate manca ceva ffff spicy si foarte ciudat. Am gustat si din specialitatile lor, dar... tot mancarea pe care o stiu de 26 de ani o apreciez si ma poate hrani cu adevarat. De atunci, acest Mc Donald's a devenit refugiul meu. Pe langa asta, unica mea hrana a mai constat in fructe. Cred ca am mancat un camion de ananas, foarte bun si aromat de altfel, alune fierte in coaja si un fruct mai ciudat, al carui nume nu mi-l mai amintesc... Cert este ca am slabit cateva kg bune in aceasta deplasare.
Tot prin plimbari am aflat de un loc pe care incepusem la un moment dat sa il divinizez... Era in mijlocul unei strazi un mare afis pe care anunta oferta speciala pentru FOOT MASSAGE. Era promotie... 1/2 h = 120 Bahr, 1 h = 200 Bahr. La ei, moneda nationala este de 1 Bahr. Referitor la un curs monetar cunoscut, 1 $ = 35 Bahr. Deci, m-am hotarat sa ma rasfat. Si am dat 120 Bahr = 4 dolari, pe un masaj de 1/2 h.
Ohhhh, daaaaa !!!!!!!
Pentru barbatii mai slabi la pat, am un sfat. Baieti... daca nu stiti cum sa satisfaceti o femeie in pat, invatati sa faceti masaj thailandez. In aceasta jumatate de ora am trait unul dintre cele mai intense senzatii din viata mea...
Langa acest salon stradal, dragut improvizat de altfel, trona o terasa... Se auzea muzica foarte tare, dar totusi era ceva ciudat la ea... Si apoi mi-am dat seama. Terasa era amplasata in locul unde, la un moment dat fusese o benzinarie. Da... pompele de alimentare erau de decor acum, copertina servea acum la acoperirea terasei in cazul in care se strica vremea. Probabil ca s-au gandit sa nu mai schimbe numele terasei si astfel ea se numea Shell... :). Barul era unde trebuia sa fie casa de marcat a benzinariei... Foarte frumos, original si practic in acelasi timp...
Poftind la mancarea de pe strada, am vazut in fata mea un carucior al unui vanzator ambulant ce curata un ananas. Avea de vanzare... 3 mari bucati = 10 Bahr. Excelent, chiar foarte bun. Si mai sus, o alta vanzatoare vindea alune in coaja. Erau calde. Eram asa de incantata incat am cumparat 2 portii. Dar... surpriza... alunele nu erau prajite, erau fierte... Primul instinct a fost sa nu imi placa, dar... una, doua, trei si m-a prins gustul. Excelente... nu mi-ar fi trecut prin cap ca se pot fierbe alunele... si sa mai fie si bune...
Exista si un Subway, fast-food comun si cunoscut. Da..., l-am incercat. Pe langa faptul ca am nimerit la o thailandeza care era in prima ei zi de munca si nu am cumparat un sandwich, ci niste chestii amestecate inghesuite pe o bucatica de paine. Off... poate prea pretentioasa, dar asta nu e nimic. Ca suc, ti se da un pahar si exista un dozator de unde te servesti. Cola mai bausem, Sprite la fel, am zis sa incerc Mirinda. Mi s-a parut mie ca are o culoare ca si de Cola si face cam multa spuma, dar am crezut ca nu mai aveau si au pus si acolo tot Cola. As fi vrut io... Doamne... Ca sa va faceti o idee prin ce am trecut, imaginati-va un fel de Cola cu Fanta, cu un gust intens de Bengay... da, da, unguentul ala cu care ne dam cand ne-a tras curentul in discoteca. Am crezut ca refac sandwich-ul, in aceeasi ordine in care era cand l-am cumparat... Odios.
Ma plimbam intr-o seara si am intrat intr-un internet caffe. Mergea ca o motocicleta cu trei roti de-a lor... :)).
In plimbarile mele m-am imprietenit cu un mic (la naiba, toti sunt mici acolo) thailandez. Din vorba in vorba s-a oferit sa ma plimbe un pic (contra cost, desigur) pana la Palatul Regelui. Era noapte, era inchis, am facut 2 poze care probabil sunt execrabile, dar am primele mele 2 poze din Thailanda.
M-am apucat sa fac lista pentru cine trebuie sa iau cadouri... vai de viata mea... nu-mi ajung banii, dar, la naiba, este vorba de familie si prieteni... deci... nu mai conteaza. Sincer, de abia astept sa mai plece si altii ca sa mai primesc si io cate ceva.
Despre excursia la templele budiste, despre plimbarea cu elefantul si despre peripetiile din singura zi in care am apucat sa vad si io un coltisor din aceasta tara, promit ca am sa revin intr-un viitor articol.