Dupa amiaza. Frigut. Aeroport. Duminica. Lume multa. Asteptare lunga. O privire. Doua priviri se intalnesc. Se privesc. Se studiaza. Zambesc. Ea se preface ocupata tocmai pentru a mai trage cate o privire pe furis. El se aseaza astfel incat ea sa nu vada ca el o observa. Si isi intalnesc iar privirile. Zambesc. Ce frumos!!! Se simt ca la 16 ani. Tineri, timizi. Rosesc amandoi. Ea rade. Nu mai are curaj sa se mai uite sa vada si reactia lui.
Se anunta check-in-ul. Se ridica. Se aseaza la coada. El sta neclintit. Asa s-a nimerit locul ei la coada, chiar aproape de locul unde sta el. Si sta la coada. Rade. Asculta radio. Ii mai arunca cate o privire razleata. Iar li se intersecteaza privirile. Ei ii bate inima. Ar fi vrut sa aiba curaj sa se duca la el. Sa il intrebe ceva. Orice. Dar ce? Si cum, asa ... brusc? Daca tot acest scenariu este doar in mintea ei? Daca el nu gandeste la fel si a intrat fara sa vrea in jocul ei imaginar? Poate fi penibila. Nimic nu e mai rau decat sa devi penibil.
Ofteaza. Isi doreste sa afle cum il cheama. Un lucru e insa cert. Merg in aceeasi directie. Daca merg la acelasi hotel? Ehh, visul o ia deja razna...
Dar ... daca si el gandeste acum fix acelasi lucru? Si ..., ca si ea, nu are curaj.
OFF!!! AR DA ORICE ACUM, CA PENTRU CATEVA MOMENTE, SA II POATA CITI GANDURILE!!!
Ar vrea sa il cheme Andrei sau Stefan. Este dragut. Arata ca un Andrei sau ca un Stefan. Cati ani o avea? Crede ca este de aceeasi varsta cu ea. Crede ca se potrivesc.
Urca in avion. Fatalitate! Stau foarte aproape unul fata de celalalt. In diagonala, la diferenta de un rand de scaune. Ea il poate observa mai usor. Si totusi ... Nu e sigura ca el a observat unde sta ea. Sirul fatalitatii continua. Langa ea e un loc liber. Off ... ce mult ar vrea ea ca el sa vina si sa stea acolo, sa vorbeasca, sa se cunoasca. Poate, ..., daca ar fi vorbit s-ar mai fi intalnit apoi prin oras. Dar nu se intampla.
Ea este un pic trista. Scoate o carte. Vrea sa citeasca. Nu are chef. Apuca o fila, se refugiaza in scris.
Iar il priveste. A adormit. E obosit. Si ea e obosita, dar poate dormi apoi la hotel.
Ea asculta Parazitii, scrie o poveste platonica de dragoste pe hartia de la cina din avion.
Cred ca adorme si ea.
Somn usor.
Poveste fara nume
Author: Clo / Etichete: fucking feelings
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu